Fluturi de noapte

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Fluturi de noapte jpeg

Zhuangzi (secolul IV î.e.n.) ne-a lăsat moștenire dilema filosofului care se visează fluture și la trezire se întreabă: nu cumva sînt un fluture visîndu-se filosof?! Parabola a generat o lungă istorie și numeroase comentarii. Ce ne poate asigura, la trezire, că nu sîntem visați de un altul, că lumea noastră nu are la rîndu-i consistența visului? Cercul hermeneutic realitate-vis e numaidecît vicios. Argumentul visului, dezvoltat în filosofie de la Descartes pînă la Baudrillard și Morpheus, afirmă că nu ne putem baza pe simțuri pentru a distinge realitatea de vis, cu alte cuvinte că nimic nu ne poate garanta într-o clipă oarecare că nu (o) visăm.

Paradoxul a fost explorat în literaturile lumii. Nuvela Nevski Prospekt (1835) a lui Gogol e un prim exemplu. După ce, urmărind o frumusețe într-un bordel, ajunge acasă cuprins de milă, pictorul Piskariov se chinuie să adoarmă, pînă cînd bătaia în ușă a unui lacheu venit să-l ducă la respectiva damă îl trezește (fals) într-un vis compensator. Va pătrunde într-un salon plin de lume, prilej pentru metafora visului însuși, acest puzzle în care contrafacerea realității atinge uneori cote alarmante: „Îl zăpăcise pur și simplu mulțimea aceea nespus de pestriță, de parcă diavolul fărîmase lumea bucăți și le adunase apoi la loc, fără nici un sens“ (traducere de Eusebiu Camilar). Apoi, trezit de-a binelea, bărbatul bagă de seamă cît de respingător e totul în jur. Se culcă la loc, vrea să-și continue escapada onirică, nu face nimic toată ziua, se aruncă în pat cu nesaț, ba chiar se roagă s-o viseze iar, o clipă măcar, pe femeie, și, a doua noapte, cu greu, reușește. Visele îi devin scop unic în viață – „s-ar putea spune că dormea cînd era treaz și era treaz cînd dormea“. Piskariov recurge la opiu și visează provocat, nu se mai gîndește la altceva; așteaptă seara și vedenia mult dorită. După ce ea îi apare în atelier, se hotărăște s-o viziteze la bordel, pentru a o salva. Îi propune s-o ia de nevastă. Numai că, ghinion, realitatea se opune din nou visului. Întorcîndu-se acasă cu semne de nebunie pe față, pictorul se închide în cameră, pentru a fi descoperit, după o săptămînă, cu gîtul tăiat.

Théophile Gautier se joacă mai abitir într-o altă nuvelă, Moarta îndrăgostită (1836). Aici, protagonistul își împarte existența astfel: în timpul zilei preot de țară cast, văzîndu-și de cele sfinte, iar noaptea, de îndată ce închide ochii, transformat în tînăr senior, mare cunoscător la femei, bînd și blestemînd – pentru ca, deșteptîndu-se, să i se pară că, dimpotrivă, adoarme. Figura Clarimondei, femeia-vampir, îl împinge pe Romuald să se creadă cînd un preot care visează în fiecare seară că e gentilom, cînd un gentilom care visează că e preot. Dedublarea dintre eul diurn și cel nocturn merge pînă într-acolo încît personajul nu mai deosebește somnul de veghe, realitatea de iluzie; căzut în indecidabil, nu mai știe care variantă a sa e cea reală și care un vis. Alternanța face loc indistincției: nu e clar dacă omul visează sau duce două vieți. Or asta ne aruncă în plin fantastic.

Secolul XX nu se lasă nici el mai prejos. În registru absurd, îl găsim pe Daniil Harms (ați auzit de el? Dați-i o șansă!). Dacă răsfoim ciclul său de Întîmplări ajungem la „Visul“, un mic text din urmă cu 85 de ani (datat, mai exact, 22 august 1936). E vorba de amețita povestioară cu bărbatul care visează ba că stă în boschete, pe lîngă care trece un milițian, ba că trece pe lîngă boschetele în care stă milițianul, ba că stă în spatele milițianului și pe alături trec boschetele – fapt ce îl zăpăcește pe ipochimen cu totul de cap și îl face bun de aruncat la gunoi; avînd în vedere sfîrșitul autorului într-o închisoare sovietică, pricepem cum stă treaba cu faptul că-n vis toate personajele nu sînt decît sărmane măşti ale visătorului însuşi.

La Borges, în Ruinurile circulare (1940), un creator mag ce plăsmuiește ființe visîndu-le organ cu organ își dă seama că e personaj într-un text al unui scriptor, că e visat, cu alte cuvinte, de un altul. A visa devine sinonim cu a crea și a scrie. Se pune semnul egalității între vis, viață și text. Pentru că visul e adus la viață, capătă realitate. Mai departe, proza SF O presupunere nebunească (A Wild Surmise, 1953) de Henry Kuttner și Catherine L. Moore se desfășoară alternativ pe două planete, unde un om și un gîndac se visează reciproc într-un soi de reflectare biunivocă, de oglinzi puse față în față, ceea ce creează o reflectare dusă la infinit – asta în timp ce doi psihiatri încearcă zadarnic să-i convingă pe pacienți de irealitatea celeilalte jumătăți. Umbra Metamorfozei lui Gregor Kafka planează peste întreg.

În sfîrșit, Raymond Queneau, în Florile albastre (1965), ne propune alte două personaje, avînd prenumele comun de Joachim. Într-un puzzle abia mascat, făcut din citate și repetiții, romanul vine cu o structură narativă particulară. Pe de o parte, avem povestea lui Cidrolin, un individ insolit care locuiește pe o penișă în Parisul anilor ʼ60, pe de alta, dovedită curînd aceeași, a ducelui d’Auge, un personaj medieval ce pare să călătorească de-a lungul istoriei pînă în vremea aceluiași Cidrolin. Cum trecerea de la un episod consacrat penișarului la următorul, dedicat năbădăiosului duce, se face atunci cînd unul dintre ei adoarme/atipește/moțăie/închide ochii, putem trage concluzia că de fapt fiecare îl visează pe celălalt. Numai că așa, din nou, devine foarte repede imposibil de știut cine pe cine și care pe care. Nici nu prea contează. Plăcerea lecturii e garantată cînd visul e fără sfîrșit: „Îți amintești de un vis și noaptea următoare încerci să-l continui. Ca să facă o poveste legată“ (traducere de Val. Panaitescu). Ba mai mult, citindu-l pe Queneau, te pomenești cu întrebări de genul: de ce să citești exerciții de stil autohtone cînd există el?

Iată cum se reîncălzește – și se parodiază la greu – un apolog celebru, datorat lui Zhuangzi și bănuit de nenumărate ori, în felurite forme. Se vede că realitatea (nu) e mereu într-un vis bun!

Ovidiu Lorenz este prozator.

Foto: Lu Zhi - Zhuangzi visînd fluturele (wikimedia commons)

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.