Fii cu ușa închisă! Facebook vs democrația românească

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Fii cu ușa închisă! Facebook vs democrația românească jpeg

Păziți-vă de proroci mincinoși,

care vin la voi îmbrăcați în haine de oi,

dar pe dinăuntru sînt lupi răpitori.

MATEI 7,15

Ceea ce scrii pe Internet rămîne pe Internet pentru totdeauna, ca un tatuaj! Atunci cînd o informație falsă este postată pe Facebook, acea informație este socotită ca fiind adevărată de cei mai mulți dintre utilizatori pentru că nu văd o opinie contrară, nu cunosc realitatea din alte surse de informare. Este periculos atunci cînd iei de bun ceva ce nu este bun, atunci cînd crezi că realitatea este așa cum îți este prezentată într-o postare sau pe o pagină privată lansată pe o platformă de socializare. Dacă te opui unei știri publicate online printr-un comentariu, postarea ta este fie îngropată în timp record între zeci, chiar sute de comentarii contrarii, fie este trecută cu vederea ca și cum nu ar exista o altă opinie. Pe Internet, dacă alți utilizatori nu interacționează cu opinia postată de tine, dispari în abisul spațiului virtual. Cu alte cuvinte, dacă nu ești indexat prin interacțiunea altor utilizatori cu conținutul pe care tu îl publici, adică oameni care accesează informația postată de tine (click & read), oameni care preiau și transmit informația (share) sau își exprimă un punct de vedere în legătură cu acea informație, nu exiști. Ca să fii remarcat în mediul virtual, cît mai mulți oameni (utilizatori!) trebuie să fie de acord sau să interacționeze cu tine (urmăritori sau follower-i), referitor la produsul tău, la opiniile tale. Iar unii interacționează pentru că sînt de acord cu ceea ce scrii, cu ceea ce reprezinți, iar alții interacționează pentru că nu sînt de acord cu tine, nu le place ce scrii. În mediul online, publicitatea generată de dezacordul oamenilor este la fel de importantă și de utilă precum publicitatea generată de acordul acestora. Consensul unei majorități poate fi și este speculat așa cum voi explica, indiferent de sensul respectivului acord și indiferent de motivul care a generat o unitate de opinie.

Un documentar denumit After Truth – Disinformation and the cost of Fake News (După Adevăr – Dezinformare și costul știrilor false), disponibil pe HBO, analizează impactul și riscurile generate de era dezinformării și a știrilor false (fake news), oferind exemple reale din societatea americană, expusă experimentelor de influențare psihologică a utilizatorilor desfășurate în mediul informatic. Oameni care sprijină diverse opinii politice creează pagini de Facebook în care promovează informații false care atacă sau defăimează persoane sau formațiuni politice ori oameni care postează informații false pentru a crea o intrigă, urmărind apoi modul în care povestea escaladează disimulînd realitatea, generînd sentimente puternice precum frica sau furia. Se ajunge pînă la amenințări cu moartea lansate de persoane oarecare. Astfel, sînt adresate întrebări esențiale în era digitală: „Cum pot oamenii să identifice știrile false și minciunile?”. În cadrul documentarului, Tristan Harris, cofondatorul Centrului pentru Tehnologie Umană (principal personaj în celebrul documentar difuzat pe Netflix în anul 2020 denumit The Social Media), este invitat la o emisiune și face următoarea afirmație: „Ne petrecem un sfert din viață în sisteme sociale artificiale. Adică în aceste medii digitale, în fața ecranului tabletei sau al telefonului mobil. O serie de gînduri îți trec prin minte, gînduri care provin din acel mediu artificial, chiar și după ce lași dispozitivul din mînă. Teoriile conspirației amplificate de aceste platforme ajung la miliarde de oameni fragmentîndu-le realitatea. Mai mult, oamenii subestimează amploarea dezinformării”. 

În 2013, Business Insider a publicat un articol (Alyson Shontell, 11 octombrie 2013) conform căruia Mark Zuckerberg a cheltuit peste 30 de milioane de dolari americani cumpărînd patru case învecinate pentru a-și asigura viața privată. Fondatorul Facebook a achiziționat proprietățile aflate în jurul casei în care locuia în Palo Alto, California. Dintre cele patru imobile achiziționate, unul singur a costat 14 milioane de dolari. Scopul a fost acela de a-și spori confidențialitatea, după ce a aflat că un dezvoltator imobiliar intenționa să achiziționeze una dintre casele învecinate cu proprietatea lui Zuckerberg utilizînd prezența multimiliardarului ca pe o unealtă pentru promovarea propriilor servicii.

Cu o zi înainte de apariția acestei știri, presa titra (Josh Constine, 10 octombrie 2013) că Facebook anunța eliminarea unei setări de confidențialitate din cadrul platformei, expunînd confidențialitatea conturilor utilizatorilor platformei unui nou atac la viața lor privată. Astfel, Facebook a eliminat opțiunea utilizatorilor de a nu fi căutați după nume, ceea ce înseamnă că orice utilizator pe care nu l-am blocat poate să ne găsească dacă avem un cont de Facebook. În acest fel, oricine poate fi găsit, iar informațiile postate în cadrul paginii proprii (profilului de utilizator Facebook) sînt la dispoziția oricui îți știe numele. Cu atît mai mult cu cît platforma oferă o serie de alte modalități prin intermediul cărora profilul unei persoane să poată fi găsit și accesat de orice terț interesat, care poate fi o persoană, un angajator, o companie care interpretează date publice ale persoanelor și care sînt utilizate ulterior în diferite scopuri – spre exemplu, pentru a influența rezultatul alegerilor unui stat). Așadar, pot să accesez numele unei persoane, o poză în care aceasta apare chiar dacă este etichetată (tagged) de un alt utilizator pe profilul acestuia numai pentru că face parte din lista de prieteni a respectivului utilizator sau, mai simplu, pot să accesez profilul unei persoane prin parcurgerea aprecierilor (like-urilor) unei postări afișate de un prieten. Lumea a devenit periculos de mică. Facebook a transformat planeta într-un sat unde unul se cunoaște cu celălalt, unde poți avea o opinie despre oricine fără nici o limitare sau restricție, unde grupuri de oameni pot fi formate din nimic de o mînă de utilizatori și exploatate în funcție de interesele zilei.

Facebook este definită ca fiind o rețea socială sau o platformă de socializare. Socializarea reprezintă procesul de integrare a unui individ într-o colectivitate. Mai concret, a socializa reprezintă activitatea de a petrece timp în afara cadrului profesional (cînd nu muncești) alături de prieteni sau alți oameni, în scop recreativ. Totodată, participarea activă la un anumit grup social se încadrează în definiția „socializării”. Dar atunci cînd lansezi informații false într-un grup virtual, activitatea respectivă mai poate fi definită ca fiind „socializare” sau reprezintă un mijloc de „antisocializare”? Carissa Veliz, profesor asociat la Universitatea Oxford, autoarea volumului Privacy is Power (Confidențialitatea înseamnă putere) susține (Carissa Veliz, Privacy is Power – Why and How Should You Take Back Control of Your Data, Editura Betam Press, pag. 86) că tactica marilor companii de tehnologie este aceea de a-și menține mijloacele și modul de funcționare invizibile pentru utilizatorul obișnuit, în timp ce aceste companii știu totul despre noi. Soluția pe care autoarea o propune este aceea de a cunoaște mai multe despre modul în care aceste platforme funcționează și, în același timp, de a ne asigura că marile companii de tehnologie cunosc cît mai puține informații despre noi.

Am fost trași pe sfoară și, după ce ne-am întrebat două săptămîni cum e posibil așa ceva, am trecut la alte subiecte mai strălucitoare. Facebook a fost utilizat pentru a submina democrația românească, la fel cum, în trecutul apropiat, alte părți interesate au utilizat aceeași platformă în scopuri politice, generînd controverse la nivel macrodigital (spre exemplu, companiile InfoWars sau Cambridge Analytica). Astfel, un grup sătul de retorica politică obișnuită, oameni cu opinii la limită, naționaliști, favorizanți ai conservatorismului fără fundament și apreciatori de extremă care și-au exprimat în repetate rînduri opiniile pe Facebook au fost reperați și exploatați de un partid din Piatra Neamț care a reușit pe nevăzute, în urma alegerilor din 6 decembrie 2020, să introducă 47 de parlamentari cu viziuni marginale între cei 465 de deputați și senatori existenți în Parlamentul României. Recorder a publicat, pe data de 10 decembrie 2020, un articol („Cum a ajuns AUR a patra forță politică din România“) despre ascensiunea partidului AUR, articol susținut de un documentar video, Portretul votantului AUR. Grupurile țintite de formațiunea politică nu s-au strîns la o discuție în parc sau într-o piață publică, nu au ieșit pe băncuța din fața blocului ca să discute ce și cum se întîmplă în țară. Dimpotrivă, acești oameni nu se cunoșteau, dar aveau opinii oarecum similare, iar asta i-a îndreptățit pe oamenii partidului să acționeze. Grupul susținătorilor AUR nu există, dar a fost constituit ca un grup de oameni de partid, care, de la data de 10 septembrie 2020, cînd și-au construit pagină pe Facebook, pînă la data alegerilor parlamentare, dobîndiseră în jur de 74.000 de utilizatori fideli.

Facebook ne-a deschis ușile promițîndu-ne că nu vom mai fi singuri, că vom găsi întotdeauna cel puțin un prieten, și au intrat în viața noastră sute de oameni, fie că am vrut sau nu. Am primit de la părinții mei următorul sfat: „Fii cu ușa închisă! Nu lăsa foarte multă lume să știe ce faci în ograda ta”. Oamenii nu vor neapărat să îți fie bine, dar existența în lumea de astăzi înseamnă să „afișezi” fiecare reușită. Nu exiști decît dacă „te arăți” progresînd, avînd succes, fiind fericit. Este o povară să nu publici informații despre tine și despre ceea ce faci: locuri vizitate, haine purtate, ce mănînci și ce bei, cum trăiești, cum suferi, pe cine urăști sau pe cine iubești. Devine o povară să nu știe nimeni nimic despre tine, mai ales cînd ai succes, cînd reușești în viață. Știi că trebuie să ai grijă de propria viață privată, că ești singurul care o poate proteja și totuși plătești costul absurd de a fi acolo unde este majoritatea, adică în văzul tuturor.

Alex Gheorghe este jurist, specialist în protecția datelor și implementarea programelor de securitate cibernetică.

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.