Un afiş

Publicat în Dilema Veche nr. 553 din 18-24 septembrie 2014
Un afiş jpeg

De cînd a început toamna, aştept să nu-l mai văd, dar ultima oară cînd am trecut prin Bucureşti, acum zece zile, era încă acolo şi, desigur, la întoarcerea mea va mai fi pe zidurile Universităţii. Avem pasiunea aniversărilor. Unde întorci ochii, găseşti proclamarea vîrstei venerabile a oraşelor (chiar a satelor) şi a instituţiilor. Bunăoară, a pompierilor, a jandarmilor, a serviciilor de informaţii (aşa am aflat că şi Cuza Vodă avea agenţii lui). Capitala noastră are, aţi văzut, 555 de ani, o cifră frumoasă, adică atîta timp a trecut de la primul hrisov emis aici (dacă cetatea Dîmboviţei, mai veche, era alta) – şi de cine? – de Vlad Ţepeş. Dracula este, deci, părintele nostru, un strămoş cu o faimă internaţională de netăgăduit. Nu un Radu cel Frumos sau un Mihnea Turcitul, ale căror nume n-ar fi trezit atîta mîndrie. De la întemeierea Universităţii, poftim, 150 de ani de cînd tot Cuza a avut viziunea falnicului viitor al aşezămîntului său. E adevărat că unii istorici, şi chiar dintre cei mai însemnaţi, se complăcuseră să caute începutul încă de la Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, la chemarea cărora dascăli greci adunaseră în jurul lor şcolari dintre care n-ar fi lipsit românii, dar, faţă de şcolile înalte din Apus, cea de la Sf. Sava era la nivelul unui colegiu. În 1864 abia păşeam în rîndul universităţilor adevărate.

Împlinirea unui secol şi jumătate de la actul fondator merită onorată. Cineva s-a gîndit că un afiş mare şi frumos va întipări în mintea trecătorilor această aniversare. Şi au fost alese trei portrete de personalităţi, presupuse că ar fi legate prin viaţa sau opera lor de Universitatea din Bucureşti. Cei trei pe care o selecţie ciudată îi propune ca şi cum ar fi întrupat spiritul învăţămîntului superior din ţara noastră într-o anumită epocă (aceea interbelică, de ce?) sînt Camil Petrescu, George Călinescu şi Emil Cioran. Nu numai că ei reprezintă aproximativ aceeaşi generaţie, dar tustrei fac parte din tagma literaturii şi a jurnalismului. Singurul care a fost şi profesor este G. Călinescu, dar cariera lui s-a desfăşurat în primii ani la Iaşi, accesul la rîvnita catedră de la Bucureşti fiind zăbovit de antagonisme personale, mai ales de invidia stîrnită de succesul Istoriei literaturii. Această întîrziere avea să fie compensată de popularitatea printre cei care l-au ascultat aici şi al căror entuziasm nu s-a mai stins pînă astăzi. Despre studenţia lui Camil Petrescu mărturisesc că nu pot să spun nimic, cît despre Cioran, el venea de la Cluj. El n-a ajuns nici măcar, ca prietenul său Mircea Eliade, asistent onorar, provizoriu.  

Îmi vine să cred că criteriile pe baza cărora au fost aleşi cei trei au fost foarte limitate: prezenţa ca publicişti în timpul vieţii, fără îndoială, dar numai pentru Cioran o vastă reputaţie internaţională, determinată, de altminteri, doar de acea parte din opera sa care a fost scrisă în Franţa şi în franţuzeşte. Contextul politic complex în care s-au afirmat a fost ceea ce le-au putut oferi împrejurările din ţara lor. Camil Petrescu a trăit cu intensitate funcţia de critic literar pe care şi-o asumase, ca romancier şi autor dramatic s-a numărat printre figurile notabile ale anilor ’30, situaţia din anii războiului pare să-l fi derutat, iar după o adoptare superficială a tonului oficial (Un om între oameni), comuniştii l-au îngropat cu toate onorurile. Călinescu avea prea multe resentimente faţă de vechiul regim, ca să nu îşi declare grăbit adeziunea la cel nou, cu o ambiguitate pe care o vădeşte Bietul Ioanide, titlu în care răzbate o ironică autocompătimire. Cronicile optimistului rămîn ilustrative pentru concesiile care îi apărau poziţia de profesor, academician şi director de institut. Lui Cioran asocierea cu legionarii nu i-a dăunat prea mult, decît la autorităţile comuniste, de care n-avea nevoie, iar în ultima vreme este dată uitării cu totul. Nu pot să cred că de aceea, la Răşinari, bustul lui are nasul spart cu ciocanul.

Pînă la urmă, nu avatarii personali contrazic promovarea celor trei ca figuri reprezentative ale Universităţii din Bucureşti. N-ar fi trebuit uitat că o Universitate este un ansamblu de ştiinţe care, aici, s-au dezvoltat de-a lungul a trei jumătăţi de veac, chiar în pofida unor condiţii sociale şi politice care, nu o dată, au fost cît se poate de neprielnice activităţii academice şi învăţămîntului. Numărul acestor ştiinţe şi al dascălilor care le-au slujit fără preget este mult mai mare decît lasă să se socotească un asemenea afiş. Dar inconştienţa cu care este acum privit acest trecut se vede din povestea muzeului Universităţii. Acest muzeu, care exista la Rectorat în anii ’60, a fost închis şi uitat. Pînă în decembrie trecut, cînd s-a anunţat că va apărea din nou. Într-o sală, două, în care, de la vreo 40 de facultăţi, urmau să se înghesuie documente, fotografii, busturi, jilţuri, robe, cărţi – tot ce ar fi putut înfăţişa, cîtă şi cînd era, strădania de a păstra vie cultura românească. Dar n-au fost bani. Aşa au descoperit contabilii şi s-a renunţat la muzeu. Prin contrast, la Iaşi, universitate mai veche cu un an, s-a realizat un magnific muzeu, care face cu adevărat dreptate figurilor istorice – rectorul, spiritual, mi-a arătat actul de fondare cu sigiliu, care nu corespundea criteriilor create pentru acreditare ale ARACIS, agenţia nou creată care a găsit bune mai toate universităţile de stat şi private, dar nu ştiau la ce adeverinţă să bage un act fondator de la Cuza. Completat cu o colecţie Cucuteni şi într-o casă minunată, muzeul face cinste celei mai vechi universităţi româneşti.

Dacă situaţia financiară, pentru care nu conducerea Universităţii din Bucureşti e de vină, nu ne lasă să emulăm pe ieşeni, măcar pe afişul de aniversare să nu ne arătăm ignoranţa privind cine au fost marii profesori ai acestei venerabile universităţi.  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.