Turnul-Spart

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Turnul Spart jpeg

Cînd vrei să treci Munţii, dinspre Sibiu spre Rîmnicu Vîlcii, imediat ce laşi în urmă Tălmaciu, drumul parcă ţi se închide pe neaşteptate. E numai o iluzie căci, după încă o cotitură, începe Defileul Turnului Roşu, înghesuit între culmile Făgăraşului, de o parte, şi ale Lotrului, de cealaltă. În Boiţa, şoseaua abia se strecoară pe lîngă turnul de acces în Cetatea Turnu Roşu, cu îngustele lui ferestre de tragere, şi pe lîngă locul unde odată se înălţau fostele case ale Vămii, după care se alipeşte Oltului ce vine de undeva din stînga şi, surprinzător sau nu, cel puţin pentru început, nu pare prea vijelios. Nu trece mult, căci nu apuci să oboseşti, şi, cînd versanţii se apropie ameninţător unii de alţii, te trezeşti lîngă o construcţie ciudată, ruinată, izolată undeva mai jos de drum, în pajiştea de pe malul rîului. E ceea ce a mai rămas din Turnul-Spart… 

Impresia e cu atît mai copleşitoare, cu cît cineva pare să fi tăiat turnul dintr-o singură lovitură de sus în jos, despicîndu-l şi făcînd să dispară fără urmă mai mult de jumătate din el. E un ciudat semicilindru de piatră, amestecată pe alocuri cu cărămidă, ce îşi păstrează aproximativ aceeaşi formă, de peste două veacuri, căci într-o stampă de la început de secol XIX, un pictor, pe numele lui Neuhauser, pare că-i redă aspectul de azi, pînă şi prin desenarea unor copăcei, pripăşiţi pe locul înalt al fostelor creneluri. Din DN 7 nu prea poţi să-l admiri cum trebuie, pentru că loc să-ţi laşi maşina nu a fost amenajat nicicînd. Mai mult, privind fotografii mai vechi îţi dai seama că modernizarea şoselei a dus la distrugerea totală a ruinelor ce închideau accesul pe şi dinspre Defileu, în Evul Mediu cel îndepărtat. Cîndva, prin anii ’60 ai secolului trecut, acestea mai puteau fi văzute coborînd dinspre drum spre turn. 

 Acum, doar un drumeag, la început acoperit cu pietriş, apoi format din dîre de pămînt şerpuind prin iarbă, se pierde din drumul naţional, puţin mai în aval de turn, şi coteşte spre vechea fortificaţie. Cînd ajungi la baza ei, construcţia pare şi mai impresionantă. Ziduri groase la bază de peste patru metri, ferestre înguste împrăştiate parcă la întîmplare de-a lungul şi de-a latul peretelui (semi)circular, spărturi mari ce aduc a uşi, amplasate la diferite înălţimi, cărora nu le dibuieşti de la început rostul, guri de tragere şi, undeva sus, baza fostelor creneluri de sub acoperişul, probabil, conic. Pe interior, zidul e perforat de arcade prăbuşite sau de deschideri largi ce se pierd îngust spre exterior, de nişe prin care se roteau în spirală, de-a lungul zidurilor, vechile scări de piatră şi lemn, de orificii prin care se înfigeau între pietre de mult putrezitele bîrne. Şi din loc în loc, smocuri înalte de iarbă, tufe adăpostite prin locuri ferite de vînt şi-un copăcel,  cu rădăcinile prinse deasupra unei ferestre şi avîndu-şi coroana tînără avîntată peste marginile zidului…  

Inclus într-un sistem de fortificaţii de la graniţa de sud a Transilvaniei, alături de Cetatea Turnu Roşu, Cetatea Tălmaciului şi Cetatea Lotrioarei, Turnul-Spart a fost înălţat într-o perioadă în care presiunea turcească asupra Ardealului devenise mai mult decît evidentă, dacă luăm în calcul doar invazia din iarna 1492-’93, soldată cu pagube considerabile în zona Sibiului. Din păcate, existenţa efectivă a construcţiei e de scurtă durată, undeva în jurul a trei decenii. Ridicat chiar pe malul nu prea înalt, în urma unui ordin al regelui Ladislau al Ungariei din 1501, Turnul-Spart se prăbuşeşte la 1533, ca urmare a unei revărsări a Oltului, ulterior o parte din piatra fortificaţiei fiind utilizată de locuitorii din zonă în cu totul alte scopuri. Iniţial de formă cilindrică, înaltă de aproape 18 metri, semănînd arhitectonic cu turnurile de apărare ale Sibiului, construcţia îşi etala gurile de tragere în trei etaje şi avea în prelungirea ei, de-a latul trecătorii, ziduri masive de-o parte şi de alta a rîului, sparte doar de-o poartă ce asigura accesul spre şi dinspre Ţara Românească. 

Un zid impresionant, ce se întindea între Munţii Făgăraşului şi cei ai Lotrului şi din care se mai păstrează acum doar urma vizibilă ca o rană, sub o uşă amplasată ameţitor cam pe la mijlocul înălţimii turnului, privind spre Olt. Veacurile s-au scurs, iar Turnul-Spart a rămas oarecum în aceeaşi situaţie. Degradarea continuă totuşi, pe nesimţite. O privire aruncată-n timp, peste stampele şi fotografiile de epocă, îţi dau o imagine completă asupra procesului de dispariţie lentă a monumentului. Acum două sute de ani, baza unor deschideri ce aduc a „guri de păcură“ sînt perfect vizibile. Acum cincizeci de ani, nivelul zidului coborîse cu cel puţin un metru, dar o fereastră îngustă, plasată imediat sub acestea, îşi mai păstra încă arcada. Pînă anul trecut s-a mai pierdut jumătate de metru şi ceea ce mai rămăsese din zidul-graniţă. Şi nici măcar nu vrem să facem pronosticuri în cîţi ani de acum încolo totul va fi doar o grămadă de moloz… 

Daniel I. Iancu este muzeograf la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Orăştie şi doctorand la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.