Monumente istorice şi oameni celebri

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Monumente istorice şi oameni celebri gif

Cînd eram în Italia, aveam ocazia să văd inscripţii comemorative care începeau aşa: „Memore e riconoscente, il popolo...“ Un monument istoric era astfel semnalat, ca şi cum poporul, naţiunea, nu statul, ar fi avut iniţiativa de a atrage atenţia trecătorilor asupra unei legături sufleteşti pe care localnicii o simt faţă de un trecut care nu trebuie uitat. Poporul ţine minte şi e recunoscător. Acolo a trăit unul dintre oamenii de seamă ale căror fapte sau gînduri i-au adus pe cei de astăzi în situaţia de care ei se bucură. Inscripţia este expresia solemnă a raportului stabilit între un predecesor şi acei care au conştiinţa că-i datorează ceva.

O clădire, o statuie sau un mormînt sînt învestite cu misiunea de a păstra pînă la tine, şi prin vremea fără capăt care va urma, amintirea cuiva. Ai auzit la şcoală despre acela? Probabil, însă acum locul e înnobilat, are o valoare istorică. De fapt, asta este retorică. De la sfîrşitul secolului al XIX-lea, avem „invenţia“ tradiţiei. Atunci au început europenii să lucreze la prezervarea unor repere ale memoriei. Formula „locurilor memoriei“ a folosit-o Pierre Nora într-un sens mult mai cuprinzător – orice poate fi, după părerea istoricului francez, „loc al memoriei“ –, dar în sensul avut în vedere aici chiar de un loc este vorba, un loc care e prezentat ca excepţional.

Memore... Dacă ar fi adevărat că locul are o notorietate dintotdeauna, n-ar fi nevoie de inscripţie. În realitate, aceasta este o mărturie a luptei împotriva uitării. Cine duce lupta? Nu poporul: chiar dacă nu ne place, uitarea este o stare perpetuă. Fie că numele personajului a fost reţinut sau nu de manuale, asocierea sa cu un loc anume (unde s-a născut, a locuit, a murit tragic sau a fost îngropat) trece din mîinile familiei în acelea ale statului. Direct sau indirect: uneori, dorinţa de a dovedi statornicie şi recunoştinţă provine de la un grup de particulari, desprins din societatea civilă, dar spiritul în care s-a conceput gestul memorator este acelaşi ca la iniţiativele oficiale („să facem şi noi ca statul“) şi atunci se urmăreşte insinuarea unui nume, neglijat pe nedrept, într-un mare catalog naţional. Sau o reabilitare, fiindcă, aşa cum  am văzut în vremea noastră, ca rezultat al unei condamnări politice, o amintire a fost respinsă şi exclusă, iar acum i se provoacă readucerea în atenţia publică. Caz în care statul poate tolera această nesupunere sau poate să stăruie în reprimarea ei. Aşa că, pur şi simplu, il popolo trebuie învăţat pe cine să respecte sau să iubească. Deci, şi statul a putut să-şi schimbe politica între timp. Un subiect care continuă să atragă cercetarea istorică este tocmai drumul pe care-l parcurge o amintire prin decenii sau prin veacuri (cred că la noi, ideea a fost aplicată pentru prima dată de N. Iorga, cu o conferinţă – „Soarta faimei lui Mihai Viteazul“, bineînţeles, în 1919, anul cînd s-a întors la Dealu capul eroului).

Prin urmare, o etichetă mai mult sau mai puţin convingătoare invită la reverenţă pe cineva care a fost educat – în spiritul patriotic sau în onorarea valorilor de cultură generală (de pildă, „aici a dormit o noapte Garibaldi“ sau Beethoven!). Dar de la valoarea istorică s-a ajuns la potenţialul turistic. Mobilizarea trupelor de vizitatori din străinătate se face acum şi prin scoaterea în evidenţă a unei prezenţe ilustre. Pentru ce vine omul la Salzburg? Pentru Mozart. Dacă însă, îl găseşte la Praga, e altceva. Nu-mi vin în minte la Bucureşti decît români celebri, adică personalităţi a căror reputaţie, oricît ar fi de eminentă aici, şi chiar dacă a fost recunoscută peste hotare de către contemporanii lor, nu pare să mai fie actuală. Ba da, Ceauşescu o să mai reziste cîtva timp.

Ce-i de făcut, atunci? Două lucruri. Pe de o parte, a persevera cu semnalarea unor case care au fost altădată locuite de persoane a căror identitate, culturală sau politică, merită reţinută. Exemplul Londrei este de luat în seamă: în partea veche a oraşului, aproape nu există stradă pe care să nu fie una-două plăcuţe cu numele unui magistrat, al unui poet (necitit de 100 de ani), al unui inginer sau arhitect, al unui ofiţer de marină sau explorator. Marele lor număr sugerează o atmosferă caracteristică pentru secolul XIX britanic. Cu toate că nici unul din aceste nume n-a pătruns prea departe, efectul este impresionant fiindcă dă măsura unui nivel de civilizaţie. Mai e posibilă o stratagemă, pe de altă parte. Au mai rămas încă – nu ştiu pînă cînd – străzi sau cartiere care şi-au păstrat aspectul original, vetust, dar interesant pentru turişti care, acasă la ei, nu mai văd o asemenea ambianţă. Este absolut necesar să înceteze vînătoarea de case vechi. Altfel, ce-o să le mai arătaţi oaspeţilor? Culmea este că masacrul are aprobarea, abia disimulată, a autorităţilor de resort, pentru care contează numai cît timp vor mai fi la putere. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.