În gropile Pipăilă

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Un afiş jpeg

Încetul cu încetul, această rubrică, înfiinţată acum şase sau şapte ani, pentru a lua apărarea vechiului oraş pe care-l ameninţă ofensiva demolatoare din toate colţurile lui, a devenit o culegere de fărîme de istorie a Bucureştilor. Nu sînt cruţate nici casele cele mai frumoase şi a căror vîrstă a trecut de un secol.

Încetul cu încetul, această rubrică, înfiinţată acum şase sau şapte ani, pentru a lua apărarea vechiului oraş pe care-l ameninţă ofensiva demolatoare din toate colţurile lui, a devenit o culegere de fărîme de istorie a Bucureştilor. Nu sînt cruţate nici casele cele mai frumoase şi a căror vîrstă a trecut de un secol. O ticăloşie – sfîrtecarea casei Ghika de pe strada Christian Tell a arătat că sînt în joc interese financiare la care în zadar încercăm să rezistăm, o reţea de complicităţi demult înnodate. Atunci, a ne opune... ce sens mai are? Sigur, a deschide ochii oamenilor, ca să înţeleagă, fie şi prea tîrziu, ce pierdem: blocurile de beton şi sticlă, aceleaşi pretutindeni, clădite pentru cîştig, nu pentru a împodobi Cetatea, vor face să se creadă că, pînă la această arhitectură colonială, aici nu era nimeni, sau numai sălbatici ghemuiţi sub pămînt. Dacă n-aş fi singur, dacă m-ar ajuta o echipă de voluntari care să caute în arhive planuri şi acte de proprietate, eforturile de a reconstitui viaţa care a fost aici, în casele care au dispărut sau stau să piară, ar compune o imagine adevărată, nu relatări răzleţe şi incomplete.

Aşa se face că, măcar din cînd în cînd, găsiţi aici crîmpeie dintr-o realitate uitată. Mi se pare că cineva voia să creadă că ar fi nu ştiu ce nostalgii aristocratice, expresie a unei îndărătnicii conservatoare şi nimic altceva. Nu-i aşa de simplu: mă interesează şi proletarii intelectuali de acum o sută de ani. De cel mai simpatic dintre ei va fi vorba astăzi, de munca lui în condiţii grele, de locuinţele lui modeste sau mizere. Într-una dintre nopţile mele fără somn, mi-am adus aminte că mai am printre hîrtiile de la tata cîteva numere din Revista Ideei, la care el era mîndru că fusese abonat. Fiecare număr avea 15-20 de pagini, apărea lunar sau, dacă nu erau bani, o dată la două luni. Abonamentul anual costa 5 lei. Adresa s-a schimbat cel puţin de trei ori: în 1909, în al nouălea an de existenţă, la nr. 10 din strada Epurilor (sic!) era redacţia, adică locuinţa omului care făcea singur acea revistă. Din 1910, se mutase în strada Turturelelor, nr. 35. În 1913 era în Fundătura Pipăilă, nr. 8 bis. Toate în acelaşi cartier, între Călăraşi, Traian şi Dudeşti. O zonă sărăcăcioasă, în care au năvălit blocurile, iar unde au mai lăsat un labirint de străduţe vechi sînt căsuţe care-şi ascund bătătura după un gard de tablă. Numai strada Turturelelor a mai rămas, colţ cu Rîndunelelor şi cu Verdeţei, dar nr. 35 a dispărut. Pe harta ghidului din 1933, ,,gropile Pipăilă“ sînt înghesuite în marginea străzii Traian. Acolo trebuie să fi fost subsolul plin de cărţi în care se refugiase Panait Muşoiu.

Incomparabil mai onest şi mai statornic decît Panait Istrati, Muşoiu şi-a închinat întreaga viaţă (1864-1944) răspîndirii ideilor socialiste. A început la Iaşi cu Revista socială, pe care o scotea împreună cu P. Zosin, şi a continuat la Brăila, cu România viitoare. Încă din 1892, a tradus „Manifestul Partidului Comunist.“ Era vremea unei mari controverse. Se traducea, ca ripostă, „Unde duce socialismul“ de Eugen Richter, un avertisment din partea conservatorilor. Liberalii au reuşit să-i atragă de partea lor pe şefii socialişti. Muşoiu n-a fost decît un idealist în căutarea adevărului şi dreptăţii. Unii ca el citeau despre înăbuşirea cu cruzime a Comunei din Paris, vedeau şi situaţia unei mari părţi din ţărănimea noastră. Ucenicia lui Panait Muşoiu în ştiinţa politică s-a făcut cu Engels, cu Labriola. Un autor pe care-l citează stăruitor şi a cărui generozitate a atras pe rînd mai multe generaţii era Piotr A. Kropotkin, prinţul anarhist, înflăcărat împotriva injustiţiei sociale. Printre problemele cu care P. Muşoiu a căutat devreme să pregătească societatea românească a fost dezvoltarea mişcării sindicale: i-a tradus pe Georges Sorel şi chiar pe Bertrand Russell (probabil prima oară cînd filozoful britanic a fost prezentat în ţara noastră). De asemenea, foarte de timpuriu, el s-a preocupat de un subiect a cărui popularitate nici în Europa occidentală nu era previzibilă: emanciparea femeii. Muşoiu publică o broşură cu acest titlu, cuprinzînd trei conferinţe şi un articol, în 1899. În 1916, pentru a combina această temă cu antimilitarismul, el semnează chiar traducerea comediei lui Aristofan, Lizistrata (sic!). Originalitatea alegerii arată o totală libertate de spirit, proprie autodidactului. În toţi aceşti ani – şi au fost mulţi – a continuat să apară Biblioteca Revistei Ideei: alte broşuri din această serie datează din 1937. Ele sînt manuale traduse din franţuzeşte, de educaţie morală la nivelul cel mai accesibil. Pînă la urmă, titlul unuia dintre ele, Arta de a fi optimist, se potriveşte cu caracterul personajului, aşa cum ni-l imaginăm.

Prefacerea fundamentală care avea să se producă după moartea sa nu fusese determinată de strădania pe care el o depunea de o jumătate de secol. Cauza căreia i se devotase nu era nici măcar a social-democraţiei, fiindcă era doar parţial politică. Acest salahor al socialismului fusese predicatorul unui crez moral. Asemenea amintiri sînt puţine, şi ele dispar primele. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.