La 66 km de Alba Iulia, pe malul Tîrnavei Mici, se află un loc încărcat de istorie, ce aminteşte de nume sonore,  precum Matei Corvin, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Gabriel Bethlen şi Mihai Apafi: Cetatea de Baltă sau Küküllövár (Cetatea Tîrnavei). Numele localităţii se leagă de vechea cetate ce se ridica în sud-vestul localităţii, cetate care a fost distrusă în secolul al XVI-lea.  Actualul castel datează de la sfîrşitul secolului al XVI-lea – prima jumătate a secolului al XVII-lea. Anul exact al construcţiei este incert, la fel şi beneficiarul. În jurul anului 1620, Ştefan Bethlen, fratele principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, îi conferă castelului aspectul renascentist. Construcţia are un plan compact, rectangular, cu patru turnuri circulare amplasate la colţuri, şi un al cincilea turn secundar alipit unei faţade, turn care adăposteşte o scară secundară. Scara principală de acces a fost adăugată ulterior. Aceasta se află în partea din faţă a clădirii şi se termină cu o terasă închisă cu tîmplărie de lemn.  În stînga porţii de acces în incintă se află dependinţele şi, ceva mai departe, o mică biserică, iar la baza colinei, izolat, un fost grînar.

Deşi o construcţie de secol XVII, castelul este un exemplu reprezentativ al arhitecturii renascentiste din Transilvania, păstrînd multe dintre trăsăturile renascentiste originale: bolţi, ancadramente de uşi şi ferestre, turnuri circulare. Un alt aspect important este lipsa curţii interioare, trăsătură prezentă la doar cîteva dintre reşedinţele nobiliare renascentiste din România: la castelul Pekri din Ozd (aflat la doar cîţiva kilometri de Cetatea de Baltă), palatul Bethlen de la Ţopa, palatul Bethlen de la Sînmiclăuş.  În 1773 clădirea este renovată, după cum atestă o inscripţie din curtea castelului, de către Miklos Bethlen, care adaugă anumite elemente baroce, printre care şi turnul porţii, prăbuşit din păcate în 1972.

Ultimul proprietar din familia Bethlen a fost Markus Bethlen. Domeniul este vîndut de acesta în a doua jumătate a secolului al XIX-lea familiei Haller, în posesia căreia rămîne pînă în momentul naţionalizării. În perioada comunistă, castelul a îndeplinit diverse funcţii pînă cînd a fost transformat în secţie de şampanizare aferentă Întreprinderii Agricole de Stat Jidvei. Desigur, această conversie a însemnat dispariţia pieselor originale de mobilier şi a decoraţiilor. După 1989, castelul este retrocedat familiei Haller, care îl vinde mai departe familiei Necşulescu, proprietara Jidvei. Funcţionează în continuare o perioadă ca secţie de şampanizare după care, în 2003, se încep lucrările de restaurare şi reamenajare a ansamblului pentru o destinaţie mai apropiată de cea iniţială.

În prezent, imaginea castelului este asociată cu vinul Jidvei. Este proprietate privată, dar se poate vizita la cerere. Construcţia păstrează atît principalele elemente de arhitectură renascentistă, cît şi o parte din elementele baroce ale renovării din 1773. Actualii proprietari au adăugat diverse decoraţii ce dau un aer medieval interiorului. Per ansamblu, interiorul castelului oferă o experienţă artistică eclectică, în urma căreia vizitatorul poate simţi evoluţia de patru secole a acestei clădiri: de la bolţile şi ancadramentele renascentiste, la elementele baroce, pînă la gresia modernă şi chiar replicile moderne de armuri medievale.

Cetatea de Baltă se află în judeţul Alba, pe DJ 107, la 20 km sud-vest de Tîrnăveni.
  
Irina Leca
este studentă la Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii Bucureşti – secţia Istoria artei, şi colaboratoare la proiectul ,,moNUmenteUITATE“ .