Muzeul Ceasului din Ploieşti – unica instituţie de acest fel din ţară – se află în centrul oraşului, într-un imobil declarat monument istoric. Timpul se scurge lent între pereţii săi, în sunetul mecanismelor vechi de sute de ani şi al melodiilor ce se aud la ore fixe din bătrînele orologii. Nimic nu mai aduce aminte de dinamismul şi de tumultul vremurilor în care această casă a avut alţi proprietari.

Odată cu trasarea sa între 1872-1883, avînd rolul de a lega Gara de Sud de centrul oraşului, Bulevardul Independenţei a atras elita locală care dorea să îşi construiască noi reşedinţe. Una dintre casele ce atrag atenţia este cea în stil neogotic ridicată de Luca Elefterescu, liderul conservatorilor prahoveni, fost deputat şi prefect al judeţului. Data construcţiei şi numele celui care a realizat planurile clădirii sînt incerte, cel mai probabil fiind opera unui arhitect sas din zona Braşovului, din penultima decadă a secolului al XIX-lea.

De casa lui Luca Elefterescu se leagă diferite evenimente culturale locale, precum acele jours fixes, care deveniseră noua modă după 1895. În aceste petreceri ale elitei ploieştene se organizau concerte de cameră şi se dansau valsuri la modă în acea epocă. Şi tot în salonul mare al acestui imobil s-a desfăşurat şi primul revelion din Ploieşti, la trecere dintre 1903 şi 1904.

După Primul Război Mondial, urmaşii fostului prefect i-au vîndut casa lui Thomas Masterson, un englez venit la Ploieşti pentru a lucra în industria petrolului. Ajunsese reprezentant al diferitelor societăţi petroliere şi director al rafinăriei Unirea. Întîlnirile culturale, petrecerile şi concertele de cameră au fost înlocuite cu întîlniri sobre de afaceri. Situaţia s-a schimbat însă în 1939, din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Thomas Masterson era totuşi ofiţer al Armatei Regale Britanice şi, astfel, a început să pună la cale acţiuni de sabotaj împotriva aprovizionării Germaniei naziste cu petrol românesc. Venirea la guvernare a Generalului Antonescu şi a Mişcării Legionare a însemnat arestarea străinilor din ţările aliate, care lucrau în rafinăriile ploieştene, inclusiv a lui Thomas Masterson. În urma unor înţelegeri diplomatice, aceştia au fost expulzaţi fără a suferi neplăceri în timpul anchetelor şi fără a fi condamnaţi pentru spionaj ori sabotaj.

Ce s-a întîmplat cu casa britanicului? A fost pusă la dispoziţia generalului Alfred Gerstenberg, herr protektor-ul Ploieştilor între 1942-1944. Acesta se afla încă din 1939 la Bucureşti, ca ataşat militar Luftwaffe al Legaţiei Germane. Vechea casă Elefterescu avea să treacă uşor peste cutremurul din 1940 şi bombardamentele aliate din 1943-1944; în schimb, efemerul său locuitor avea să fie capturat pe 28 august 1944 şi eliberat din prizonieratul rusesc 11 ani mai tîrziu.

După venirea regimului comunist la putere, imobilul Luca Elefterescu a devenit sediu al diferitelor instituţii – spre exemplu, în 1949, Asociaţia Generală a Inginerilor din România s-a mutat în acest local. În 1963, profesorul Nicolae Simache a inaugurat expoziţia „Ceasul de-a lungul vremii“ într-un spaţiu amenajat în interiorul Palatului Culturii. În anii următori, colecţia s-a mărit, iar în urma insistenţelor lui Simache, s-a constituit un Muzeu al Ceasului, care din 1972 funcţionează în fosta casă a lui Luca Elefterescu.

Clădirea nu a mai fost renovată de cîteva decenii, iar în prezent apa a început să se infiltreze în pereţi. Dar acesta nu este un articol care să se termine într-o notă tristă. În 2011, Consiliul Judeţean Prahova a aprobat proiectul de restaurare şi consolidare a clădirii şi, totodată, modernizarea Muzeului Ceasului. O decizie îmbucurătoare, venită să păstreze memoria şi să redea eleganţa unei clădiri-simbol a oraşului Ploieşti.

Lucian Vasile e iniţiator al proiectului RepublicaPloiesti.net.

Foto: L. Vasile