Nimic nu mai e ca înainte pe cerul şi în aerul planetei. Iar dintre toate dizarmoniile, fenomenul încălzirii evidente a climei este cel mai îngrijorător. În emisfera boreală s-a consemnat cea mai fierbinte lună iunie din ultimii 107 ani. La Kiruna, în Laponia suedeză, 145 km de cercul polar, s-au atins 30 de grade, să ne înţelegem, cu plus. Zona Arctică se încălzeşte de trei ori mai repede decît regiunea temperată. Taigaua Iacuţiei, perimetrul celor mai scăzute temperaturi hibernale, s-au atins şi minus 71, e mistuită de  incendii.

Se poate afirma că Europa a fost şi încă mai este un continent privilegiat din punct de vedere climatic. Peste Atlantic, la latitudinile Germaniei, Marii Britanii şi Scandinaviei se întinde, acoperită de gheţuri, Groenlanda. Rezultă că Europa, mai cu seamă cea occidentală, cu clima ei nefiresc de blîndă pentru poziţia sa geografică, este un dar al Curentului Golfului, aşa cum altădată se putea spune despre Egipt că este un dar al Nilului.

Curentul Golfului Mexic, celebrul Gulf Stream, traversează Atlanticul spre nord-est cu o viteză de 5 km pe oră şi cu un aport substanţial de ape calde. În apropierea coastelor Islandei, aceste ape, răcindu-se, devin tot mai grele, se lasă la fundul oceanului şi fac cale întoarsă către Florida. Dar încălzirea climei va provoca topirea gheţarilor de la Polul Nord. Apa rece va invada masiv Atlanticul, iar Gulf Stream-ul ar putea fi blocat. Din acel moment, clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.

Arheologia de adîncime a gheţurilor din Groenlanda a demonstrat că astfel de dezechilibre climatice abrupte s-au mai produs de-a lungul istoriei. În carote, baghetele lungi de gheaţă extrase din profunzime se găsesc încorporate stratificat, dovezile şocurilor climatice ale trecutului. Morcovii arheologici au dat la iveală probe de praf, de polen şi nisip apărute pe neaşteptate, într-un interval infim de timp faţă de durata mutaţiilor din natură.

Această teorie şocantă la prima vedere, bazată însă pe exemple din epoci de mult apuse, este insistent susţinută de profesorul Wallace Smith Broecker, de la Columbia University, considerat de mulţi confraţi un geniu al climatologiei, cu performanţe notabile în descifrarea rolului oceanelor în echilibrele şi dezastrele climatice.

Rezultă din ipoteza profesorului Broecker că răcirea şi blocarea Gulf Stream-ului undeva, la nivelul Gibraltarului, de unde curentul s-ar întoarce spre sud-vest, ar produce temperaturi polare pînă la latitudinea Angliei şi Irlandei. Urşi albi ar bate bulevardele Parisului, iar foci şi morse s-ar căţăra pe banchizele din nordul Spaniei. Toate acestea nu ar fi efectele unei noi glaciaţiuni, ci urmările încălzirii climei ce vor duce la anularea efectelor binefăcătoare ale Curentului Golfului.

De aici, ar putea să decurgă şi deplasarea masivă spre sud a populaţiilor Occidentului, o migraţie luînd din nou drumul Romei şi al Constantinopolului, la fel ca în primul mileniu al erei creştine. Nu înseamnă că partea noastră de continent va fi cruţată de suflarea gerului. Se va chirci fără-ndoială sub un strat gros de promoroacă. Deocamdată, sînt doar avertismente ale unor oameni de ştiinţă cu care logica modului nostru de viaţă nici măcar nu pare în stare să interacţioneze. Dar cînd va începe să se rupă echilibrul dintre gheţurile topite ale polilor şi curenţii calzi ai oceanelor, nu se va mai putea face nimic.

Nu am cum să mai apuc evenimentele. Vreun avatar de al meu însă nu se poate să nu le trăiască, oricît de mărunt va fi fiind, în chip măcar de Crypto, rege fără de castel, dar mire al poienii, visînd-o, spre soarele-nţelept ducîndu-şi renii, pe lapona Enigel.

Radu Sergiu Ruba este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este volumul de proză scurtă Un mic arhipelag, Editura Tracus Arte, 2019.

Foto: wikimedia commons