„Cetitor, deparazitează-ţi creierul!“ este sloganul publicat în AVIO-grama tipărită în paginile revistei 75HP, ai cărei inițiatori sînt Victor Brauner și Ilarie Voronca în anul 1924. Atrăgînd atenția asupra ambiţiei autorilor de a schimba tot ceea ce ţinea de vechea ordine, pe aceeași pagină era scris: „INVENTEAZĂ, INVENTEAZĂ…“ Distanțarea față de valorile tradiţionale marchează şi începutul sau instaurarea unor noi manifestări neconvenţionale. Revista 75HP anunță prima expoziție personală a pictorului Victor Brauner la Maison d’Art, unde sînt expuse o serie de construcții sau pictopoezii. Pictopoezia, creația pictorului Victor Brauner și a poetului Ilarie Voronca, primeşte înţelesul de „invenţie“ în cadrul programului novator al grupării care se considera cea mai radicală pe teritoriul românesc. În textul semnat Alex Cernat, autorul declară că invenția D-lor Victor Brauner și Ilarie Voronca PICTOPEZIA apare ca răspunsul unei necesități imediate. PICTOPEZIA e sinteza artei noi și ar putea fi ea singură justificarea grupărei 75HP.

„Artistul este înainte de toate inventator“, scrie Voronca în paginile revistei, aducînd un elogiu creațiilor tînărului pictor. Pictura lui Victor Brauner este „chezăşia unei conştiinţe suprasenzaţionale“, o conştiinţă a artistului modern care face parte din „rasa marilor inventatori“. Invenția este pusă pe primul plan al creației avangardiste, iar Victor Brauner anunță „inventarea“ unui surprinzător obiect, Pictofonul, care nu a fost însă niciodată realizat.

Ani mai tîrziu, în romanul Spuma zilelor (L´Écume des Jours, 1947), Boris Vian imaginează un pianocktail care produce atît „muzică colorată“, cît și cocktailuri care au gustul melodiilor interpretate. În 1954, artistul elvețian Jean Tinguely inventează un mecanism care, pus în mișcare, desenează compoziții abstracte pe un suport alăturat. Seria de obiecte poartă numele de Méta-matics sau mașini de desenat. Șapte reliefuri colorate sînt asociate unui complex mecanism format din roți și curele, fier și instrumente muzicale pentru a produce o stranie melodie carnavalescă în anul 1978. Relieful pictat și sunetele muzicale sînt asociate mișcărilor necontrolate ale unui motor într-o serie de lucrări de dimensiuni importante (Reliefs Méta-mécaniques, 1979-1985). Proiectele și realizările aici enumerate sînt cîteva exemple care amintesc de numele unui celebru inventator din Antichitate, Heron din Alexandria.

                                                  Foto: Jean Tinguely, Méta-matic nr. 8

În 1939, Victor Brauner pictează o pînză intitulată Heron din Alexandria (Héron d’ Alexandrie). Un bust feminin, înconjurat de o materie transparentă care sugerează „apariția“ unei forme omenești, este proiectat pe fundalul unui peisaj întunecat. Principiul după care artistul se ghidează constă în alăturarea unor elemente disparate prin care „noul“ ia fiinţă, corespondent al unui model al fanteziei şi componentă a creaţiei suprarealiste. Imaginea și titlul corespund aceluiași model. Tabloul face parte din seria Licantropilor care domină creația brauneriană între anii 1939 și 1942. Efialți, succube și incubi, himere și fantome populează lumea spectrală în care întunericul este „luminos“ și lumina este „neagră“ sau „întunecoasă“. Întruchipare a visului sau a viziunii, figura sugerată printr-un abur luminos este „apariția“ venită dintr-o altă lume. Somnambula, una dintre figurile centrale din seria Licantropilor, este purtătoarea mesajelor unui alt timp și deținătoarea miturilor, pe care le anunță.  Un caz de somnambulism este cel al lui Hélène Smith, medium celebru, al cărei portret este desenat de artist pentru cărțile jocului de Tarot suprarealist. Invocarea unor personalității marcante din istorie, literatură sau artă se numără printre experimentele prin care pasionații de spiritism credeau că pot intra în legătură cu spiritele celor adormiți. Titlul tabloului Heron din Alexandria, pictat de Brauner în 1939, este „invocarea poetică“ a uneia dintre figurile emblematice pentru cei interesați de magie și ezoterism. Matematician și constructor de automate, Heron, cunoscut mai tîrziu ca Mecanicus, este unul dintre numele de seamă ale Școlii din Alexandria. El este inventatorul unor mecanisme automate considerate printre „minunile“ lumii antice. Inventarea unui mecanism prin care porțile templelor se deschideau automat, cea a unui recipient din care apa curgea în urma introducerii în vas a unei monede, păsări din piatră sau metal cîntătoare, o orgă automată și un întreg spectacol de teatru datorat unui complicat mecanism automat se numără printre „minunile“ create de marele inventator.

Invocarea „spiritelor“ din tabloul lui Victor Brauner trimite la un text publicat de  Benjamin Péret în revista Minotaure în anul 1933. În articolul „În paradisul fantomelor” („Au Paradis des Fantômes”), Péret imaginează un dialog cu vestitul inventator din Antichitate: „Prin puterile mele, porți s-au deschis de la sine, am făcut să ciripească păsări de piatră și să bea apă statui de metal, așadar am executat mecanic niște operațiuni a căror realizare aparent supranaturală stătea pînă atunci doar în puterea vrăjitorilor. E adevărat că, printr-o îndreptățită compensație, ceea ce era împlinirea unor ambiții magice trebuia să slujească la preamărirea vrăjitorilor legendari: «zeii tuturor Olimpurilor»“. Pentru suprarealiști, invențiile lui Heron din Alexandria sînt asociate cu „miracolele“ și magia. La începutul anilor 1940, văzută prin prisma legendelor și a miturilor, tema miraculosului în creația poetică și plastică suprarealistă devine una dintre cheile care servesc la descifrarea circumstanțelor prin care au loc mutațiile în cadrul mișcării. „Ceea ce mi se pare că a crescut în ochii noștri în ultimii ani și ar putea constitui un punct de plecare este miraculosul sub toate formele lui. Există oare un loc pentru miraculosul modern? (…) vorbesc despre o formă de miraculos care să exprime și să transfigureze epoca noastră“ (André Breton, 1942).

Pierre Mabille publică în 1940 volumul Le Miroir du merveilleux și, în 1946,  Le Merveilleux, cu un desen în frontispiciu semnat de Victor Brauner. Procedeele analogiei (principiu de bază al ştiinţelor ermetice), folosite în creația suprarealistă, urmăresc creşterea efectului produs de miraculos. Pusă sub semnul „invenției“, creația suprarealistă este reînnoită prin introducerea de noi elemente și prin deschiderea către manifestări exterioare provenite din sursele cele mai diferite.

În lipsa pînzelor și a materialelor de pictură, în anii exilului la Celliers-de-Rousset (1942-1945), Victor Brauner inventează o nouă tehnică, „desenul cu lumînarea“, și experimentează „pictura în ceară“: „Ceara a avut un rol admirabil în toate căutările ermetice, magice, talismano-pantaculare, ea era «legătura» ce unea materiile cele mai divergente, era casa corespondențelor prin intermediul materiei; la mine, ea redevine o «legătură» căreia eu îi dau un sens cu totul nou…“, scrie el în 1945.

Inspirat din tratatele ezoterice, procedeul – pe care Brauner îl numește „nunta chimică și optică“ – amintește de teoria „armoniei universale“ în care împărțirea numerelor în pare și impare este asemănătoare cu „formula“ prin care artistul explică noua tehnică picturală. În schema desenului cu lumînarea, uniunea contrariilor este simbolizată prin „mariajul“ dintre alb și negru. Descoperirea picturii în ceară conduce către renunțarea la sugerarea perspectivală a spațiului. „Iluzia spațială a făcut loc realității atotputernice a simbolului. Odată cu spațiul, semnul a absorbit lumea“, scrie Alain Jouffroy în monografia dedicată artistului. (Alain Jouffroy, Brauner, Fall, 1959)

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Foto (sus): Victor Brauner, Heron din Alexandria