Care e conceptul acestui muzeu?

Proiectul datează de multă vreme. Ideea e să prezentăm, prin intermediul mai multor expoziţii temporare tematice, obiecte, credinţe şi ritualuri din sau despre copilărie. Prima expoziţie este prima sală a Muzeului Copilăriei. Nu există un spaţiu fizic în care să ne extindem, aşa că, cel puţin deocamdată, îl prezentăm într-un spaţiu virtual. El va fi compus din cîteva expoziţii temporare diferite. Prima se numeşte „Ivirea. Dinspre duhuri spre Duh“ şi urmăreşte perioada dintre naştere şi botez. Expoziţia pe care tocmai am deschis-o va fi apoi inventariată şi fotografiată panoramic. Site-ul va oferi un tur virtual al expoziţiei şi informaţii detaliate despre fiecare obiect sau ritual cuprins în expoziţie.

Muzeul Copilăriei presupune cercetarea memoriei colective şi a imaginarului colectiv. Cum s-au făcut aceste cercetări?

Am început prin a scotoci prin colecţiile private de jucării. Am mers împreună cu voluntarii şi cu specialiştii muzeului să vedem cîteva colecţii din Bucureşti şi din Cluj, am încercat să urmărim şi ce se petrece pe piaţa actuală de jucării – i-am căutat în special pe meşterii populari din Harghita; în acelaşi timp, voluntarii ne-au ajutat să descoperim poveşti personale din copilărie. Am folosit un chestionar destul de sofisticat. Am vrut să ştim, printre altele, care e povestea numelui lor. Expoziţia ne permite să facem nişte comparaţii, să urmărim nişte evoluţii în timp.

Cum s-au schimbat aceste ritualuri legate de botez?

De exemplu, avem în expoziţie nişte mărturii de botez de la începutul secolului XX. E vorba despre nişte monede pe care sînt gravate numele naşului şi al copilului botezat, data, precum şi o reprezentare iconografică. Mărturiile de botez de astăzi sînt nişte simple cruciuliţe sau chiar nişte pandantive de plastic.

Anamaria Iuga este cercetător la Muzeul Ţăranului Român şi una dintre coordonatoarele Muzeului Copilăriei.

a consemnat
Matei MARTIN