„Pentru mine, calul este un vehicul al sufletului“ – interviu cu Ștefana MĂRMUREANU

Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
„Pentru mine, calul este un vehicul al sufletului“ – interviu cu Ștefana MĂRMUREANU jpeg

Poveşti în ramă. Ipostaze ale nemuririi în trei basme românești este primul episod al unui proiect derulat la Muzeul Naţional al Literaturii Române care încearcă să ne reamintească de texte literare, prin imagini. Ilustrațiile inedite ale Ștefanei Mărmureanu propun o reinterpretare a textelor Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, Făt-Frumos din lacrimă și Ivan Turbincă. Am invitat-o pe Ştefana să vorbim despre reprezentarea poveştilor în desene cu tehnică mixtă, despre spaima de moarte, despre eroi atipici şi nevoia de poveşti pentru fiecare dintre noi.

Aţi terminat Facultatea de Arte Plastice la Bucureşti. Ce profesori v-au îndrumat calea spre desen și cu cine aţi rezonat mai bine?

Am fost la cîteva cercuri de desen care aveau loc la Muzeul Colecțiilor. Apoi, la Şcoala Generală am avut o profesoară excepțională, doamna Elena Mihail, un om cald. Ar mai fi profesorul meu Florin Mitroi, stins timpuriu, un personaj a-brupt, care m-a învățat tehnici de atelier. Răzvan Theodorescu, care mi-a deschis apetitul pentru civilizații, pentru tipologiile imagisticii religioase, Irina Nicolau, care m-a învățat să mă bucur de ceea ce fac, Anca Oroveanu, care ne preda tainele Renașterii. Apoi, Vladimir Ciobanu, cu desenul lui de sculptor. Ca să nu mai zic de Sava Stoianov, artist în toată fibra lui, un om cu nervi în carne, acid rău, dar excepțional cînd se apropia de tine. Apoi, domnul profesor Radu-Anton Maier, care mi-a suportat cu stoicism toate imaginile și denumirile maleficilor din zona vizualului, în timp ce-mi dădeam doctoratul. A mai existat un unchi, Ilie Ardeleanu, unul din membrii fondatori ai Uniunii Artiștilor Plastici, care îi cunoscuse pe toți greii, Gopo, Baraschi, Caragea, şi avusese profesori precum Ressu sau Dărăscu. Nu știu cum, ajunsese un fel de curator în casa lui Gheorghiu-Dej. El m a lăsat să lucrez în atelierul lui, ceea ce a însemnat mult ca spațiu de libertate. Am lucrat o vreme la Uniune, am prieteni artiști, aşadar am fost aproape de ei și de munca lor.

Ce sînt Poveștile în ramă?

Aşa se numește proiectul care a pornit de la ideea de poveste, un termen larg ce poate fi folosit ca atare, dar și la modul abstract. Povești în ramă își propune să readucă în atenția publicului trei dintre basmele românești reprezentative, într-o abordare plastică nouă, apelînd la tehnici de reprezentare moderne. Ilustrațiile la textele originale pun accentul atît pe temele comune, dar mai ales pe relația erou – moarte. Am completat proiectul cu evenimente conexe, organizate în spațiile Muzeului Național al Literaturii Române.

Cum aţi desenat în tehnică mixtă la cele trei basme?

Cam din scurt. Am primit acordul pe proiect prin iulie. Și m-am trezit că aveam în față trei basme grele. Trebuia să respect firul lor, nu puteam elucubra prea mult, nu era o expoziție de autor, aveam cadrul fix al cuvîntului deja scris. Așa că mi-am împărțit timpul foarte strict, pe zile, scene, planșe, construcții auxiliare, alte necunoscute care apar și pe care trebuie să le rezolvi, şi bineînțeles acceptarea unui mod de viață cel puțin schizofrenic: 9-17 la birou, două ore pe zi în RATB, apoi la atelier, să intru în atmosferă, să am suflet și să pot „vorbi“ cu personajele.

Expoziția are o temă comună, nemurirea. În ce fel aţi imaginat și mai ales ați transpus reprezentarea acesteia în Ivan Turbincă?

Toate aceste basme au de-a face cu ideea de nemurire. Mi-e frică de moarte, mă întreb mereu cum o să fie să nu mai văd nimic, să nu mai simt nimic. Sînt ca Ivan Turbincă. Și el se gîndește, la un moment dat, că nu este posibil să nu mai fie, așa… deodată. Are Gogol, în Suflete moarte, un monolog excepțional despre efemeritate, al lui Cicikov. Și el își spune că nu poate muri așa, ca un bulbuc. Ei, cam așa mă gîndesc și eu, nu se poate, nu vreau sau, dacă e musai, trebuie să fie un proces mai deosebit, nu așa, pac! – și gata. Mă gîndeam că, dacă citesc cu atenție poveștile, poate voi găsi vreo soluție, poate eroii găsesc vreo soluție, care cumva, de-a lungul timpului, mi-a scăpat.

Ivan Turbincă este un călător trecut prin viață și prin moarte. Are experiența armatei, a războiului. Știe prea bine cît de ușor se moare, a văzut multe. Este mereu împreună cu prelungirea ființei sale, turbinca, cu care are o relație simbiotică. Călător prin viață și prin moarte, el privește entitățile supranaturale cu larghețea și bonomia celui care a trebuit să transforme, deseori, vii în morți. Ceea ce-l face special este drumul său oscilant între sus și jos. Pofta lui de viață, dar și modul în care se comportă în proximitatea supranaturalului, fac din soartă un posibil dușman, de care este pregătit să-și bată joc. Și o va face îngenunchind moartea, atît de des întîlnită în viața sa încercată. Aș vrea și eu o turbincă.

15 1 jpg jpeg

Circulă încă truismul legat de ideea că poveștile sînt pentru copii. De ce avem noi toți nevoie de ele?

Adulții încep să simtă apropierea de „ieșire“. Conștientizează drumul către sfîrșit, apare problema investirii timpului, cum să îl faci mai valoros din punctul de vedere al trăirii lui. Eroul din Tinereţe… conștientizează viitoarea dramă a drumului, chiar înainte de naștere, cumva știe ce-l așteaptă și ezită să se nască, Ivan are turbinca, Făt-Frumos din lacrimă răscolește elementele naturii, e cosmogonic. Noi avem doar suflet, trebuie să-l nemurim, să facem ceva cu el, să lăsăm o zestre, o urmă.

Cum aţi ales să ilustraţi Tinerețe fără bătrînețe și viaţă fără de moarte printr o clepsidră?

Este simbolul timpului impasibil. Am hotărît că partea de jos a clepsidrei este zona „muritului“, a ființelor de tot felul: împărați, împărătese, oșteni, ba chiar și atipicii muritori precum povestitorii, îl includ aici și pe Făt-Frumos. De aceea am desenat cartea și mîna care scrie, ieșind cu foile din cadrul clepsidrei de jos. Povestitorul are o conexiune specială – desenată ca un fir care-i intră în ureche, iese prin limbă și ajunge în vîrful peniței, pe carte – cu zona superioară a spațiului altfel. Am încercat să surprind drumul eroului din zona de jos, convexă, către cea de sus, concavă, care cuprinde în ea nemurirea (zona altfel). Pe măsură ce acțiunea se derulează, l-am înfățișat înălțîndu-se treptat, bruscînd uneori gîtul subțire al clepsidrei cu ajutorul vehiculului său special, calul. Făt-Frumos ajunge în zona de sus a clepsidrei, este îmbrățișat/asimilat de treimea nemuritoare, desenată schematic, albicios, cu personaje calme, liniare, eterne.

Vă duceţi des în zona lacului Baikal. Cum aţi defini locul acesta?

E un loc drag sufletului și ochilor mei. Am rămas cu o nostalgie din 2007, cînd am fost acolo pentru prima oară cu un proiect. Are energie, e o fantă, o singularitate la care simt nevoia să mă conectez mereu.

În mai toate tablourile apare un element repetitiv, calul. Ne puteţi explica această alegere?

Eram copil și am primit cadou o carte chinezească cu cai care aveau coame lungi. Printre ei era unul mic, alb, cu păr galben. Mi-a plăcut așa de mult, încît m-am apucat să-l copiez pe calc. Aveam mult calc, tatăl meu îmi aducea acasă suluri, lucra la proiecte de construcții cu truse Rotring. M-am apucat să copiez căluțul chinezesc și să-l colorez. Multe zile la rînd, ca o obsesie. Cu timpul, am putut să-l desenez singură, și iar așa, obsesiv, compulsiv, zile la rînd. Apoi am trecut la alt nivel, l-am desenat pe pereții camerei. Cel mai greu a fost să surprind botul calului. Pînă în adolescență am tot mîzgălit pereți, făceam afișe cu actori și cîntăreți… și mereu cai.

Ei bine, calul este un vehicul al sufletului, specialiștii îi spun ființă psihopompă, te poartă între lumi, poate fi negru, mohorît, sau alb și luminos, poate fi prieten, dușman, viața sau moartea. Este o ființă esențială, uluitoare. Poți sugera multe cu un cal.

Poveștile în ramă vor avea o continuare. Ce puneţi la cale?

Ne gîndeam la balade, mituri şi, de ce nu, şi poezii. Încercăm să găsim o cheie interesantă, care să provoace introspecția, curiozitatea, să fim puțin ironici, să îmbinăm mijloacele de expresie. Să facem niște trăsnăi frumoase.

a consemnat Roxana CĂLINESCU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.