El Greco sau terapia artei

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
El Greco sau terapia artei jpeg

El Greco e un imigrant al secolului al XVI-lea şi, precursor, se confruntă cu dificultăţi proprii acestei condiţii nicicînd confortabile. Îi văzusem demult, la New York, începuturile ca pictor bizantin, fiindcă era născut în Creta, unde a pictat icoane scăldate în aur, azi marcate de timp, motiv pentru a le resimţi şi mai intens impactul: o statuie sau o pînză modest deteriorată dispune de o încărcătură emotivă altundeva absentă, ea etalează rănile biografice ale operei. Tînărul pictor ajunge la Veneţia unde, sub influenţa maeştrilor, Tiţian mai ales, îşi modifică maniera. Operele ne apar azi ca fiind „epigonice“, incerte, conservînd încă memoria originilor, dar inserînd şi noile achiziţii provenind din contactul cu arta Renaşterii italiene. El rămîne artistic un „imigrant“ ce se confirmă pînă şi onomastic: complicatu-i nume cretan, Domenikos Theotokopoulos, e redus la simpla localizare a apartenenţei sale: Grecia. Şi ea se va constitui într-un semn de referinţă dublă, culturală şi personală: Grecul. Cum să nu resimţi ironia sau chiar dispreţul implicit al unei asemenea apelări – ca şi cum mie mi s-ar spune „Românul“ sau Grotowski ar fi fost „Polonezul“… El Greco se luptă şi cu o mediocră stăpînire a limbii, exercitarea ei defectuoasă îi confirmă condiţia de imigrant, de străin care încearcă să se insereze în mediul strict al cercurilor de artişti locali. Dar, dificultate suplimentară, el nu se distinge printr‑un comportament social abil și, orgolios, arogant chiar, sfidează gloriile mitice ale unor protagoniști ca Michelangelo, încît va fi chiar expulzat din Palatul Farnese. El Greco nu e un om lipsit de modestie în căutare de inserţie comodă.

Artistul sfîşiat între originea greacă şi estetica italiană se consacră la început unor tablouri pictate pe lemn, după obişnuinţa bizantină: el semnează opere amputate de vechiul suflu sacru, de concentrarea spirituală a icoanelor şi reia scene biblice unde îşi etalează mai degrabă abilitatea tehnică. Formatul e redus şi lipsit de majestatea pînzelor de prestigiu expuse la Veneţia sau Roma. Privesc cu emoţie aceste mărturii de răscruce, aceste indecizii. În ele, El Greco îşi confirmă condiţia: nu mai e de acolo, dar nici de aici.

Neintegrat în Italia, şansa îl va conduce spre acest teritoriu îndepărtat, concurent al  Vaticanului: Spania, citadela închisă, afirmînd o putere autonomă. Şi acolo i se vor deschide porţile „grecului“, la celălalt capăt al Europei. Din Est în Vest, de la icoanele prime, el va evolua către pînze cînd animate de un indescriptibil fior mistic, cînd de o elocvenţă retoric afişată, motivată de scopuri propagandistice. El Greco se mărturiseşte, dar se şi vinde.

El Greco, devenit spaniol, se afirmă şi îşi constituie un vocabular asemenea artiştilor moderni – similitudinea e flagrantă – care se lasă identificat pînă la a diminua, chiar a exclude surpriza. Ca un Chagall avant la lettre ce-şi reia necontenit motivele, El Greco fascinează şi exasperează prin repetiţia aceloraşi semne plastice, prin expresia lor standardizată, dar, cînd e izolată, extrasă dintr-o expoziţie ce o denunţă, intensitatea operelor e maximală. Ca la Bucureşti.

Corpurile, cele ale lui Iisus îndeosebi, sînt animate de un dinamism care le interzice postura statică, ele afişează un dinamism accentuat prin agitaţia stofelor, prin caligrafia mîinilor, căci personajele sînt absorbite de o intensă pulsiune ascensională. O energie internă le determină gestica şi dirijează privirea extatică spre cerul lipsit de seninătate. Cer întunecat, înnourat, cer care se constituie în salvare „interioară“ pentru martirii pămînteni ce-l invocă în ciuda sumbrei perdele atmosferice care-i interzice statutul de orizont pacificator. Cerul lui El Greco e opusul celui al lui Leonardo. La primul, cerul se constituie în test dramatic, el reclamă un efort, la celălalt apare ca o confirmare a credinţei căreia îi confirmă împlinirea. La El Greco, verticalitatea se impune, la Leonardo domneşte orizontala. La El Greco se angajează un dialog vital cu divinitatea, la Leonardo se instaurează o comunitate intimă. Arta e, la „grec“, violenta cale solitară spre cer, la Leonardo e răsplata „celestă“ care se obţine aici, printre stînci şi oameni.

15 wc 1200px el greco 019 jpg jpeg

El Greco, o ştim, modifică siluetele – s‑a emis chiar ipoteza că aceasta s-ar datora unui defect al vederii – pentru a exprima combustia internă care le interzice să fie sedentare şi domestice. Corpuri de oameni slabi, arşi de focul credinţei, prinse în aspiraţia spre un au-delà, un dincolo la al cărui acces aspiră fără repaos. Dar totodată, în opere de comandă, efortul se converteşte în poza mistică, şi atunci îndeosebi Magdalena îşi ridică ochii înlăcrimaţi spre un cer spălat de nori şi adoptă, asemenea unui convertit fără îndoieli, un surîs inodor. Cît e de străină Iisuşilor care alungă intransigent neguţătorii din templu! În operele sale exemplare, El Greco a cultivat şi a practicat arta ca terapie spirituală şi etică. El a conceput-o ca acces la o realitate incandescentă şi indispensabilă.

El Greco s-a odihnit de freneziile mistice, de extazuri şi absorbţii spirituale, realizînd portrete laice, în numele unor tentante comenzi financiare, unde se detaşează figuri de protagonişti sociali ce evocă universul lui Tintoretto, dar, soluţie de geniu, el pictează un tînăr călugăr-poet, Palavicino, ce ţine în mînă un volum care conţine chiar poemele pictorului. Dacă Barthes consideră că esenţa fotografiei e „poza“, pe care o regăsim şi în portretele lui El Greco, aliniate sever pe pereţii expoziţiei, totul i se opune în „instantaneul“ acestei arderi profane a tînărului ce-şi arată iubirea de carte ca substitut al crucii care apare pe atîtea imagini sacre ale maestrului. Şi, eliberat de aceste semne contagios distribuite, mă opresc în faţa unui portret de sfînt care a fost asimilat unui autoportret: e extremă tristețea acestui personaj situat pe avanscena unui spaţiu privat a cărui uşă se deschide spre un exterior necunoscut. Profan!

El Greco i-a plasat pe Iisus şi pe însoțitorii săi nu ca Leonardo, în spaţii stranii, fantasmatice şi nedefinite, deschideri spre un necunoscut imaginar, ci pe fundalul recognoscibil al oraşului în care monastic s-a închis Toledo. Un Toledo ale cărui arhitecturi, repere explicite, se lasă recunoscute. Nu afirmă oare el, implicit, convingerea că devoţiunea pasionată ce îl defineşte e asociată nu doar credinţei în sine, ci şi acestui loc unde a trăit-o şi i s-a consacrat? Toledo – soclu al „grecului“ mistic.

Dacă El Greco, spre deosebire de Leonardo, care cultiva dragostea pentru linie, optează pentru seducţia culorii, el îi demonstrează extraordinara aptitudine de variaţie, de modulare şi de muzicalitate, dincolo de viziunile mistice. În două tablouri unice, ca un Georges de La Tour, el combină umbra şi întunericul. Tablouri ludic animate cu flăcări, maimuţe şi zîmbete. Un El Greco laic, un El Greco care respiră și poate că atracţia pe care ele o exercită provine şi din contrastul cu credinţa extremă care, de obicei, îl defineşte. Aici e altul.

La ieşire mă surprinde o pînză imensă, imprevizibilă şi parcă recognoscibilă, pînză unde, în prim-plan, se detaşează o gigantică siluetă solitară în timp ce planul al doilea e ocupat de personaje doar schițate. Tablou neterminat, deschis spre succesiunea secolelor următoare. De la prima vedere, fără reflecţie, nici meditaţie, mi-am spus: „Iată-l pe Cézanne!“. El Greco a deschis drumul în care s-a recunoscut şi pe care, secole mai tîrziu, l-a adoptat maestrul singuratic de la Aix, promotor al modernității. Dacă Leonardo a suscitat o admiraţie fără rezerve, El Greco are o posteritate.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Foto: wikimedia commons

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.