Trufaldino 4’33’’

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Trufaldino 4’33’’ jpeg

 Slugă la doi stăpîni, de Carlo Goldoni, traducerea: Polixenia Karambi, regia: Peter Kerek, scenografia: Iuliana Vîlsan, muzica: Vivi Stoleriu, -light design: Daniel Klinger. Cu: Pavel Bartoș, Alina Berzunțeanu / Anda Saltelechi, Elvira Deatcu / Crina Mureșan, Diana Gheorghian, Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Rodica Mandache, Ruxandra Maniu / Anda Saltelechi, Irina Mazanitis, Paula Niculiță. Teatrul Odeon. 

Publicată într-o primă formă în 1745, piesa lui Carlo Goldoni, Slugă la doi stăpîni, este considerată expresia commediei dell’arte, deşi autorul ei este cel care va reforma genul prin impunerea textului scris, limitarea improvizaţiilor actorilor, construirea unor personaje complexe, dincolo de schematicele arhetipuri obişnuite. Montarea ei astăzi poate viza actualizări ale personajelor (în legendarul spectacol regizat la Teatrul Naţional din Craiova în 1999, Vlad Mugur vedea în Trufaldino un şomer vîrstnic, care îşi găseşte cu greu un serviciu; stăpînii lui, Beatrice şi Florindo, erau nişte mafioţi – în fond, ei erau complice şi autor al unui omor –; Clarice era o păpuşă defectă, o tînără care cedează psihic presiunilor sociale şi abuzurilor familiale) sau reinterpretări ale comicului. La Goldoni, comicul este burlesc, are o tuşă tragică, frizează fantasticul gotic. Dincolo de primul nivel de lectură, care se concentrează pe umor, există în această piesă o violenţă tolerată (asasinatul, agresivitatea verbală şi fizică asupra servitorilor etc.), care stă la baza senzaţiei de text noir.

În recentul spectacol de la Teatrul Odeon, regizorul Peter Kerek, susţinut de scenografa Iuliana Vîlsan, mizează pe un univers al penumbrei, în care personajele apar şi dispar neliniştitor, chiar ameninţător. Fascicule de lumină decupează geometric spaţiul de mişcare al fiecărui personaj. Cuvîntul-cheie pare să fie „contrarii“: lumini/umbre, spaţiu gol / forme goale (decorul este redus la un podium cu scări, gol în interior, cu multiple funcţii: catafalc, altar, spaţiu de întîlnire şi de conflict), sunete/linişte, personaje androgine (jumătate femeie, jumătate bărbat). De altfel, androginitatea este esenţială: în afară de Trufaldino, interpretat de Pavel Bartoş cu binecunoscutu-i aplomb comic, celelalte personaje, de ambe sexe, sînt jucate de femei. Desigur, la prima vedere este o inversare a vechii reguli care stipula că doar bărbaţii pot fi actori, dar demersul nu se reduce doar la asta. Confuzia identitară provine nu atît din travestiuri, cît din faptul că aceste personaje au o componentă feminină, iar Trufaldino are interacţiuni erotice (săruturi) cu ele. Foamea lui (gastronomică în text) se dovedeşte o foame generică, de viaţă, de iubire, de sex. Iuliana Vîlsan creează costume în alb şi negru, cu cîte o tuşă de culoare, ca nişte piese de şah (pe acelaşi principiu al contrariilor), păstrînd detalii de epocă (precum volanele). Sînt costume cu elemente feminine şi masculine, cel mai explicit fiind al lui Florindo, „tăiat“ vertical pe din două, albul cu tutu, negrul cu pantaloni. Slugă la doi stăpîni este un festin vizual şi sonor al dublului, al convieţuirii contrariilor, pe care îl explică sugestiv tot Iuliana Vîlsan în caietul-program prin muzica lui John Cage şi, chiar dacă referinţa ei nu e directă, gîndul zboară imediat la celebra piesă 4’33’’, în care absenţa sunetului se substituie sunetului. Aşa este construit şi spectacolul lui Peter Kerek, pe aplicarea principiului muzicii aleatorii, nedeterminate, proclamat de Cage, în care unele părţi dintr-o piesă muzicală sînt lăsate pe seama improvizaţiei, singurul element fix fiind durata. Teoria muzicală îşi găseşte aici un revers (un dublu) în commedia dell’arte, iar Kerek îşi bazează spectacolul pe această similitudine, creînd o arhitectură vizuală şi sonoră sincopată şi gotică, în care comicul este prins ca într-o capcană.

rosencrantz foto adi bulboaca 3 jpg jpeg

Slugă la doi stăpîni începe cu ceea ce pare a fi cadavrul lui Trufaldino întins pe catafalc, dar este o iluzie, căci nu Trufaldino zace acolo, ci Federigo cel ucis şi a cărui moarte stă la baza tuturor încurcăturilor. Doar că pe Federigo îl întrupează în moarte acelaşi actor care îl întrupează în viaţă pe Trufaldino, iar încurcăturile se încheie cu o serie de căsătorii care sînt, prin definiţie, expresii ale vieţii. Astfel, întregul spectacol se desfăşoară în această paradigmă: existenţa este suma contrariilor.

Ar părea un spectacol complex (şi este), coerent ca viziune, doar că aici lucrurile stau puţin diferit. Am văzut spectacole care pleacă de la idei interesante, dar eşuează în exprimarea lor performativă. Slugă la doi stăpîni conţine, ca spectacol, conceptul teoretic, dar are două mari probleme: este dificil ca ideile de bază să fie conectate într-o viziune logică (asta ţine de insuficienta lor dezvoltare în spectacol) şi conceptul estompează comicul, fără a-l sublima în tragic, noir sau altceva, dar suficient cît să rămînă prea anemic pentru o comedie. Aşa, nici perspectiva postmodernă nu e destul de puternică pentru a configura un spectacol care să dea sens astăzi unui text de aproape 300 ani (deşi ar fi avut premise bune), trecîndu-l prin filtrul unor teorii artistice relativ recente, nici comicul care definea piesa lui Goldoni nu se mai păstrează. Spectacolul se opreşte undeva la jumătate, cu riscul de a dezamăgi pe toată lumea: cei care vor să vadă comedia clasică vor rămîne neamuzaţi (cu toate eforturile admirabile ale lui Pavel Bartoş), cei care speră să găsească un format performativ contemporan vor vedea un spectacol insuficient articulat. Asta nu înseamnă că, pe bucăţi, nu sînt lucruri bune: scenografia, muzica şi luminile sînt create pe teoria nedeterminării a lui Cage astfel încît să funcţioneze în desenul general, Pavel Bartoş este esenţa lui Trufaldino, iar galeria de actriţe este imbatabilă, de la Dorina Lazăr, într-un fel de papesă Brighela, la Diana Gheorghian, într-o marionetă înfricoşătoare (Chelnerul), Paula Niculiţă, dură şi fragilă în Beatrice, sau Nicoleta Lefter într-un… greiere (nevolnicul Silvio). Dar îmbinate, din aceste elemente rezultă un spectacol confuz, ca şi cum autorii nu s-ar fi decis ce vor să facă, încercînd, parcă, să satisfacă pe toată lumea. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Adi Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.