Lady Blue şi Mr. Showman

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Lady Blue şi Mr  Showman jpeg

● O mie de motive de Duncan Macmillan, traducerea și adaptarea: Horia Suru și Florin Piersic jr. Cu: Florin Piersic jr. Regia: Horia Suru. Light design: Bogdan Gheorghiu. Point, București.

Am văzut spectacolul O mie de motive, după un text de Duncan Macmillan, regizat de Horia Suru şi asumat performativ de Florin Piersic jr., cu o zi înainte de aşa-zisa cea mai deprimantă zi a anului, a treia luni din ianuarie. Zic „asumat performativ“ pentru că este vorba, în mare măsură, de un spectacol al actorului, care s-a implicat, de altfel, şi în adaptarea textului, pînă la a-i da o formă care să se muleze perfect pe stilul său de joc. Dramaturgul englez tratează aici un subiect dramatic, depresia cu tendinţe suicidale, abordat inițial într-una dintre povestirile sale scurte, Sleeve Notes, rescrisă de autor împreună cu George Perrin şi Johnny Donahoe, cel din urmă fiind şi primul interpret al piesei astfel rezultate. Am dat toate aceste detalii întrucît structura piesei (care este o monodramă) este surprinzătoare, iar una dintre indicaţiile mai puţin obişnuite este aceea că personajul poate fi jucat de un actor de orice gen şi orice etnie. Prin urmare, textul, numit în original Every Brilliant Thing, a fost interpretat şi de femei, şi de bărbaţi, inclusiv în România. La scurt timp după premiera de la Point (2017), cu Florin Piersic jr, Asociaţia Vanner Collective a produs acelaşi text în cadrul unei campanii de conștientizare a depresiei, dar sub titlul Tot ce-i minunat în lume, în regia lui Nicolae Constantin Tănase şi interpretarea Denisei Nicolae. Dacă versiunea Vanner Collective are un ton dramatic, în spectacolul de la Point s-a preferat o subtilă abordare pe muchie de cuţit, aparent mai amuzantă, dar fără să ascundă drama.

Un narator nenumit îşi derulează amintirile din copilărie, de la prima tentativă de sinucidere a mamei pînă la maturitatea sa deplină, urmărind efectele convieţuirii cu depresia părintelui, modul în care ea contaminează (sau se transmite genetic), posibilităţile de a i se opune, victoriile, mai mult sau mai puţin răsunătoare şi mai mult sau mai puţin definitive, asupra bolii. Pînă aici, lucrurile nu sînt amuzante şi, probabil, nici foarte interesante. Ca să le fac şi mai apăsătoare, iată cîteva date statistice: peste 800.000 persoane mor anual prin suicid, adică o persoană la 40 de secunde; depresia este cauza cea mai frecventă a sinuciderii; în România, în ultimii zece ani, s-au sinucis între 2.450 şi 2.950 de persoane anual, iar grupa de vîrstă dominantă este vîrsta a treia.

Revenind la spectacol, perspectiva din care este abordat subiectul este aceea a gestionării consecinţelor bolii de către cei apropiaţi persoanei depresive, în special de către copil. Şi copilul de 7 ani reacţionează într-un mod constructiv la prima tentativă de suicid a mamei: începe să facă o listă de o mie de motive – care va ajunge la un milion pînă la maturitatea sa – pentru a trăi. Lista începe cu îngheţată, cuprinde dragoste şi o cantitate zdravănă de muzică şi lucruri adiacente acesteia („a 7-a piesă de pe orice album bun“), aşa că spectacolul abundă în rock-uri şi jazz-uri (Ray Charles, How Long Has This Been Going On, Ray Lamontagne, Be Here Now), livrate cu pasiunea unui cunoscător şi „trecute“ prin corp cu încîntarea unui degustător de vinuri (ca să nu zic mai mult). Se poate imagina cam cît de în elementul lui este Florin Piersic jr. în jocul acesta, devenind un canal de transmisie pentru muzică. Evoluţia personajului în timp este sinusoidală, mereu în căutarea părţii luminoase a vieţii, însă lovit din cînd în cînd de depresie, care îi ţine prizonieră mama şi pe care ajunge să o experimenteze direct.

19 rosencrantz foto narcis pop 1 jpg jpeg

Dar lucrurile nu se opresc performativ aici pentru că, pur şi simplu, au început altfel. Spectacolul este un monolog interactiv, performat cu participarea publicului. Spectatorii primesc la intrare cartonaşe numerotate, cu tot felul de texte. Ele fac parte din lista de motive şi, pe măsură ce aceasta se dezvoltă, publicul este invitat să le citească de pe cartonaşe, ba mai mult, să joace anumite personaje – veterinarul, tatăl, psihoterapeuta, iubita, profesoara. E de remarcat faptul că parcursul existenţial al naratorului este oarecum budist: prima amintire, de la 7 ani, este confruntarea cu moartea, la acel moment, a patrupedului preferat, dar de acolo înainte, moartea sau, mai bine zis, posibilitatea ei va fi mereu prezentă în viaţa sa. Iar lista este modalitatea de a o ţine la distanţă. Altfel, personajul este vivace, ceea ce îl face să se creadă imun la depresie, dar asta se dovedeşte a fi doar o iluzie. Cred că esenţa spectacolului este tocmai aici, în afirmația că depresia poate afecta pe oricine.

Fiind vorba de teatru participativ, provocarea majoră a textului este integrarea spectatorilor în spectacol. Rolurile trebuie „jucate“ de spectatori, uneori chiar fără text sugerat şi cheia întregului demers stă în abilitatea actorului de a dezinhiba publicul. Şi aici au reuşit total Horia Suru şi Florin Piersic jr., iar reuşita nu este deloc minoră într-o ţară cu un public rezervat la interacţiuni (mă includ). Florin Piersic jr. creează un cadru confortabil pentru spectator, o atmosferă relaxată şi bonomă. Actorul ia publicul pe nepregătite şi îl aruncă în poveste, plasîndu‑l din start în convenţie. Doar că această convenţie este atît de firesc instalată încît spectatorul nu are timp să se gîndească la ea şi să-şi activeze scuturile de apărare. Ţine de măiestria actorului să genereze relaxarea pentru ca publicul să iasă din carapace, să imprime ritmul potrivit, absorbind, practic, spectatorii în poveste, în timp ce ţine la îndemînă plasa de siguranţă prin conştientizarea faptului că, totuşi, este doar o convenţie. Există un pasaj în care personajul, afectat la rîndul lui de depresie (cu aproape toate etapele, negare, abandon, izolare), se înscrie într-un grup de sprijin „jucat“, desigur, de public. Apare aici ideea solidarităţii cu cei afectaţi, faptul că depresia nu e o convenţie, ci o realitate în faţa căreia ar trebui să fim împreună, să ne susţinem reciproc, să ascultăm muzică sau să mîncăm cremă de zahăr ars. Sau să ne iubim cu gesturi mici şi profund emoţionante precum cel al spectatorului care i‑a cîntat soţiei cîntecul preferat, Stranger in The Night.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Maria Ștefănescu (sus), Narcis Pop (jos)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.