Refracţie. O perspectivă asupra autismului. Echipa: Nicoleta Lefter (actriţă), Silvia Călin (coregraf), Velica Panduru (scenograf), Ruxandra Bunea (psiholog), George D. Stănciulescu (compozitor), Mihai Păcurar (artist video şi creator de animaţie), Raluca Radu (Events & Communication Manager), Andreea Banciu (responsabil PR), Nina Dobre (responsabil financiar), Rodica Buzoianu (manager de proiect). Club Control.

Pe un pătrat alb şi luminos, Nicoleta Lefter stă întinsă pe jos. Corpul ei real se răsuceşte peste proiecţia corpului ei virtual. Între mişcările celor două corpuri sînt mici disonanţe. Ca şi cum am privi două secţiuni de timp în acelaşi timp. Un multiplu de percepţii asupra corpului.

Aceasta este o secvenţă din performance-ul care imaginează universul (universurile?) interior al unui copil cu autism. Refracţie încearcă să creeze un posibil dicţionar al autismului, nu prin inventarierea termenilor, ci prin găsirea unor reprezentări – verbale, vizuale, coregrafice – ale modului de gîndire şi simţire al unui copil cu autism. Poate că cea mai sugestivă explicaţie este aceea a unor sisteme de operare diferite în cazul persoanelor afectate de autism, lucru care duce la limbaje, percepţii, configurări interioare şi moduri de comunicare diferite în raport cu norma. Dacă se renunţă la codificarea comportamentelor umane în „normal“ şi „anormal“, înţelegerea celui diferit devine mai uşoară („diferit“ nu este sinonim cu „anormal“). Una dintre condiţiile esenţiale în relaţionarea cu persoanele cu autism este renunţarea la forţarea acestora să urmeze logica „normalităţii“ pentru că, pur şi simplu, este vorba de alte lentile prin care se priveşte în jur.  

Pornind de la cartea Anei Dragu, Mîini cuminţi. Copilul meu autist – care fic­ţio­nalizează experienţa reală a autoarei ca părinte al unui copil autist, denumit în roman Saşa –, Refracţie documentează şi alte cazuri, precum adolescentul Cezar, pasionat de benzile desenate pe care le creează cu frenezie şi le transformă dintr-o formă de artă într-o formă de comunicare, de  expresie a universului său. Tot materialul documentar, analizat de psihologul Ruxandra Bunea (care şi peformează) este topit într-un discurs a­bra­ziv-poetic care se constituie într-o „traducere“ a  autismului pentru cei „normali“. Nicoleta Lefter citeşte fragmente din Mîini cuminţi de pe iPad-ul unui copil: „Ține-mă în braţe, nu mă vărsa pe jos“, „Mamă, îmi curg degeţelele“. Sintagme realiste într-un univers (autist), poetice în altul („normal“). E semnificativ faptul că poezia permite comunicarea între cele două lumi. Există un moment de interacţiune cu publicul în care simptomatologia autiştilor este transpusă în­tr‑un chestionar adresat spectatorilor, care sînt astfel puşi în situaţia de a resimţi personal derapajele de la normă. Esenţiale aici sînt chestionările fricii: „Cînd ţi‑a fost frică ultima dată? Ce ai făcut cînd ţi‑a fost frică? De ce ţi-e frică?“, ce converg într-un monolog interogativ al performerei cu răspunsurile spectatorilor pe post de inserţii de realitate. Coregrafa Silvia Călin are un moment de imitare (impersonation) a lui Darth Vader într-un război al stelelor contra fricilor. Reprezentarea demonilor interiori ai copilului ia forme din „realitatea“ acestuia.

Refracţie este o instalaţie performativă compusă dintr-o podea-ecran de proiecţie, patru actanţi, înregistrări audio şi video (proiectate pe podea) din timpul documentării, un chestionar pe care spectatorii îl completează la final şi o dezbatere postspectacol. Actriţa Nicoleta Lefter şi coregrafa Silvia Călin sînt la a doua colaborare după Aleargă, un performance după romanul Anei Maria Sandu. Cele două se completează artistic, se catalizează reciproc. Silvia Călin foloseşte fragmentaritatea ca bază pentru mişcare, cu fraze coregrafice scurte şi repetitive. Video-artistul Mihai Păcurar măreşte spaţiul de joc prin proiecţiile pe podea, descoperind o perspectivă nouă pentru spectator. Tot cu perspectivele se joacă şi George Stănciulescu în muzică. El creează un univers sonor fragmentar şi repetitiv (ca şi cel coregrafic), urmînd logica interioară a persoanelor cu autism. Instalaţia vizează o formulă modulară de spectacol care dezbate ceea ce instaurează societatea contemporană drept standard. Este o formă performativă de a pune la încercare prejudecăţile din mentalul colectiv faţă de persoanele afectate de autism (sau cele cu dizabilităţi). Conştientizarea autismului vizează educarea părinţilor, profesorilor, copiilor, a întregii societăţi, care suferă încă de un deficit major de informaţie, lucru ce determină comportamente discriminatorii faţă de autişti. Incapabile să se ralieze normei sociale, persoanele cu autism pot avea aptitudini hiper-dezvoltate, pot fi muzicieni excelenţi (unii dintre ei au auz absolut) sau matematicieni de excepţie. În cazul autismului, ca şi în cazul altor afecţiuni, fiecare pacient este unic. Terapia şi interacţiunea sînt individualizate. Reţetele nu funcţionează. Autismul determină un mod de viaţă care trebuie înţeles, nu judecat şi marginalizat. Societatea românească este însă departe de asta, mentalul colectiv înregistrînd rateuri chiar acolo unde ar trebui să existe formatori de opinie: în şcoli, unde educatori/învăţători/profesori refuză să accepte copiii cu autism, dizabilităţi sau chiar cu boli care nu le afectează comportamentul (motivul: îi deranjează pe ceilalţi). Refracţie ar trebui performat în primul rînd în şcoală.

Nicoleta Lefter experimentează estetici, teme, stiluri, moduri de producţie artistică, spaţii cu o curiozitate vie şi fertilă, o bună intuiţie a textelor şi o sinceră simpatie pentru arta contemporană. Căutînd limbaje performative noi, Lefter este o actriţă scormonitoare, care refuză plasarea în clişee şi comoditatea unui stil propriu, preferînd să rişte, cercetînd formule inconfortabile – precum performance-ul sau dansul contemporan – pentru un actor format în şcoala clasică de teatru. Aflată continuu într-un proces de redefinire a propriei identităţi artistice, Nicoleta Lefter face parte dintre acei actori prin care teatrul evoluează.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Bulboacă