Globalizarea virală a teatrului

9 mai 2020
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg

Tîrziu, în noapte, telefonez unei prietene de la Sibiu care, agitată, îmi mărturisește că mi-a ascultat doar intermitent o conferință căci voia să vadă și un spectacol al lui Lev Dodi, și reluarea Lecției lui Ionesco pusă în scenă de Mihai Măniuțiu, cu Constantin Chiriac și Ofelia Popii, că apoi s-a uitat la un spectacol de dans israelian transmis de la Paris și că, momentan, nu dorea să prelungească abuziv conversația cu mine fiindcă în cîteva minute începea un concert de operă de la Metropolitan… „Doar în timpul festivalului internațional mai am așa un ritm!” Ce plăcere! Felix Alexa îmi mărturisește regretul de a nu-i fi reamintit Antigona în regia lui Lefteris Voyatzis care deschidea manifestațiile online de la Epidaur, dar îl consolez anunțîndu-i capodopera lui Robert Wilson, Sonetele lui Shakespeare, la Teatrul Național din Craiova, un prieten mă sună pentru a mă informa că am șansa să văd două spectacole de la Schaubühne pe care știa de  mai demult că le-am ratat. Cu Andrei Șerban, mai prezent ca niciodată în fața ecranului, schimbăm link-uri pe care Dana Dima le deschide cu dexteritate. Niky Wolcz îmi solicită informații… el, care voiajează pe net ca un virtuoz! Astfel se formează adevărate rețele planetare reunind pe cei care, ca mine sau alți prieteni apropiați, optează pentru o asemenea soluție. Noi căutăm „teatrul peste tot”, oriunde în lume. Și astfel ne constituim într-un ansamblu securitar pe timpuri de însingurare – o consolare!

Teatrul e, aserțiune cunoscută, o artă a prezenței. Prezență împărtășită, la bine și la rău, căci să nu exagerăm mitologic: de cîte ori n-am vrut să părăsim o sală, să fugim de la un spectacol, dar de cîte ori nu ne-a delectat intimitatea cu publicul, relația cu el ca adunare efervescentă? Ea nu e, cum îmi replica un prieten, sinonimă cu fluxul inform al vizitatorilor unei expoziții, nici cu sala haotică a unui concert de rock. Dimpotrivă, ea se prezintă ca un ansamblu organizat care își păstrează dreptul la o identitate individuală în contextul unei comunități. Și de aceea satisfacția provine totodată din recunoașterea de sine și din asocierea cu partenerii de sală. „Singur printre ceilalți.” Aceasta explică de ce, în fața ecranelor, regret că ne lipsesc imaginile publicului. Mai ales în marile locuri unde el are o importanță deosebită. În splendidul teatru de la Epidaur nu vedem decît actorii, ca și pe stadionul de la Berlin unde Grüber a pus în scenă Călătorie de iarnă… spectatorii, ca ansamblu, lipsesc. Camera îi ignoră, îi exclude, uitînd că grație lor actul teatral se afirmă ca dialogic. Și nu doar scenic monologal. 

Această multiplicare a retransmisiilor e un răspuns improvizat la suspendarea brutală a teatrului căreia i se caută un paliativ prin reactivarea moștenirii, aceea a spectacolelor, a artiștilor. Operația se poate compara cu aceea a unor săpături arheologice. Spectacole vechi, uitate sau legendare, reapar pe ecrane tocmai pentru a atenua absența teatrului și a-i păstra locul temporar pustiu. De aceea se procedează la această sistematică operație de respirație artificială. Suflu injectat ca într-o operație de reanimare a unui bolnav în numele hotărîrii de a lupta, de a nu ceda, de a te opune. Act eroic pe care îl putem asimila, în alt plan, devoțiunii actuale a corpului medical. Pentru teatru, retransmisiile se constituie într-un front alternativ, consacrat rănilor sufletului. De aceea nu pot uita, ca pe un scandal, formula prim-ministrului francez care, cînd a anunțat obligația de a rămîne sedentari, a inclus printre activitățile nenecesare toate manifestările artei. Ele pot fi o sursă de contaminare, dar sînt necesare. Contra unui asemenea diagnostic s-a constituit rezistența online.

Retransmisiile, mai ales de teatru, mai puțin de operă, au suscitat îndelung o rezervă comună, a publicului și artiștilor deopotrivă. Invalide, amputate de esența fizică a jocului, reducîndu-l la o imagine de suprafață, li s-a reproșat inadecvarea cu esența teatrului, cu vorbele și corpurile ca manifestări în prezentul comun al sălii și al scenei. Personal, mai puțin agresiv, eu le-am asimilat unor ruine, căci, ca și ruinelor, le lipsesc anumite fragmente, dar putem detecta și persistențe care permit reconstrucții imaginare. Venus din Milo nu seduce tocmai prin absența brațelor? Azi, numeroși sînt cei care se acomodează cu ecranele, compromis determinat de acest domiciliu forțat, universal impus. Despre retransmisii putem spune ce s-a afirmat adesea despre traduceri: „Nu se pot face, dar trebuie făcute”, și de aceea azi, grație acestor inserții teatrale pe ecranele noastre, intrăm în biblioteca Babel a spectacolelor. Și în hățișul rețelelor explorate, cînd descoperim un grăunte de aur, cînd ne revoltă eșecul unor înregistrări. La fel ca la traduceri. Și unele, și altele alternează reușita „co-genială” cu deteriorarea deplorabilă. Andrei Șerban vedea entuziast Bacantele lui Grüber la New York, iar eu, la Paris, închideam televizorul în fața unei Livezi de vișini a lui Peter Zadek la Viena. Labirint cu revelații și fundături. Pierdem și cîștigăm.

Relația cu spectacolul real, cert, diferă, dar nu întotdeauna retransmisia implică doar deficit. Ea permite și accesul la o dimensiune adesea inaccesibilă din sală – auzim ce nu auzim, vedem ce nu vedem. Un splendid gros-plan al lui Titus din Bérénice a lui Grüber sau o șoaptă a Ludmilei Mikaël. „Murmurul este un strigăt ce nu-l poți clama, el vi se adresează pentru a-l asculta…”, spune Grüber. Putem percepe fizionomia tragică a lui Harpagon din Avarul lui Șerban la Comedia Franceză, putem accede la puritatea Giuliei Lazzarini în Ariel sau la întristarea lui Caramitru în Prospero. Beneficiul privirii de aproape! Cum se poate naște atîta adevăr dintr-o ficțiune? îmi spun uimit. Și atunci frustrarea se convertește în consolare. Ecranul e o lupă și mă reconciliez cu el captînd detalii artizanale. Descopăr pleoapa care palpită și vocea care psalmodiază. Un teatru de intimitate.

Teatrul pe ecrane ne permite reîntîlnirea cu morții, morți în costume. Actori cunoscuți, actori prieteni plasați nu sub amprenta doliului, ci sub aceea a jocului… joc nesfîrșit, pînă la capăt. Ilie Gheorghe în Faust, Virgil Flonda în Vladimir, Bruno Ganz… ei nu au murit, ei sînt prezenți sub ochii noștri și, ca într-o superbă nuvelă a lui Bioy Casares, Invenția lui Morel, ei beneficiază de un statut dublu, acela de prezență-absență. Încarnări și fantome. Doar aceste vizite retrospective online pot produce asemenea efecte. Sau asistăm la Hamlet-ul testamentar al lui Vlad Mugur, sau regăsim Livada lui Harag. Înregistrările servesc de muzeu în viață al martorului care am fost. Sau al îndrăgostitului de teatru care n-am încetat să fiu. Fragmente ale unei autobiografii reale sau imaginate. Un memento mori optimist… un timp, totul nu dispare.

Alfred de Musset elogia „teatrul într-un fotoliu“ pe care, circulînd cu prețul unor eforturi și dificultăți reale, dintotdeauna l-am repudiat. „Teatrul într-o sală”, în țara unde locuiesc sau altundeva, printre oameni, acesta mi-a fost crezul. Azi mă regăsesc „într-un fotoliu” pentru a călători în lume și a vizita acest regat al umbrelor care se agită pe ecrane. Mă confrunt cu indecizia între ce a fost și ceea ce, parțial, trăiește încă… Aștept însă un miracol, acela al reînvierii teatrului pe scenă, teatru pentru a cărui absență respirația artificială online doar ne atenuează frustrarea. Privesc strada Rivoli azi pustie, ieri cea mai animată din Paris, și circul în fața ecranului dintr-o țară în alta, de la un regizor cunoscut la unul anonim, mă rătăcesc în fața acestui fenomen nou, ambiguu și incert, globalizarea virală a teatrului. Ea își are meritele ei, e un balsam temporar, dar și defectele, e un remediu de substituție.

O actriță care făcea teatru și cinema, solicitată să-și declare preferința, răspundea: „La cinema trimiți scrisori, la teatru săruți. Uneori mă plictisesc de corespondență și vreau să sărut”. Și eu aștept „sărutul” teatrului.             

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.