Crea(c)torii

Publicat în Dilema Veche nr. 342 din 2 septembrie - 8 septembrie 2010
Un adjectiv complicat jpeg

Dintre toate meseriile teatrului, cea mai simplă şi, totodată, cea mai complicată este meseria de actor. În termeni înalţi, complicaţia survine acolo unde începe discuţia (interminabilă, căci imposibil de tranşat) despre specificul – şi mai ales cuantumul – de creativitate al acestei meserii, pe care unii dintre practicanţii ei nu înţeleg să o numească altfel decît artă; şi e amuzant să constaţi că persoanele cele mai intransigente pe această temă sînt, cu mici excepţii, tocmai acelea a căror relaţie cu arta (cu oricare artă) suferă de o fragilitate periculoasă. În serile şi nopţile de după premiere, dar, şi mai adesea, de după repetiţiile neobişnuit de bune sau neobişnuit de proaste, în jurul unui pahar (care, contrar legendelor în circulaţie, poate avea uneori înăuntru doar apă plată cu lămîie), actorii îşi descriu profesia fie în expresii exaltate, fie (cu o umilinţă ce nu încetează, de ani întregi, să mă surprindă şi să mă emoţioneze) în culori modeste şi, cumva, amare: „Ce sîntem noi? Nişte roboţi! Debităm vorbe care nu ne aparţin şi într-un fel pe care nu noi îl hotărîm. Iar dacă iese rău, noi sîntem de vină...“ 

Sigur, într-o anumită măsură au dreptate, dar măsura este pur tehnică, iar dreptatea este limitată – şi anume, de propriile lor limite. În realitate, după cum ştie oricine (şi, în primul rînd, orice regizor), cînd ajunge pe scenă faţă în faţă cu publicul „său“ actorul e suveran şi atotputernic: de el depinde tot ce se întîmplă acolo, el controlează timpul şi spaţiul, el modelează (ba, cîteodată, şi inventează!) cuvintele, prin el autorul poate părea genial sau imbecil, datorită lui teatrul poate deveni artă şi mai-mult-decît-viaţă sau poate cădea pe treapta celei mai triste – şi mai vechi – meserii. 

Despre teatrul românesc s-a spus adeseori (mai insistent, din cîte ştiu eu, decît despre teatrul oricărei alte ţări din lume) că este un teatru „al regizorilor“ sau „de regizor“. E adevărat, vreme de cîteva decenii (cam de prin 1960 şi pînă după 2000, cu prelungiri sporadice pînă în ziua de azi), operele de artă ale scenei naţionale li s-au datorat cîtorva regizori – deloc puţini, dacă numărăm atent – care au ştiut să dea spectacolului teatral demnitatea unei meditaţii existenţiale înfăptuite cu mijloace ţinînd simultan de intelect, de emoţie şi de simţuri, o meditaţie concentrată în spaţiul unor zeci de minute, dar egalînd în forţă, în profunzime şi fineţe, spaţiul de luni şi ani în care s-au construit, de pildă, cărţi fundamentale despre om şi despre lume. Acei regizori, însă, nu au creat singuri arta lor singulară; mai bine zis, pentru a o crea s-au folosit de nişte „unelte“ la rîndul lor creatoare: de actori. În lumea măruntă a comentariilor pe marginea scenei, uităm prea adesea – şi tocmai teoreticienii sînt, din păcate, cu deosebire vinovaţi pentru această uitare – că excepţionalele spectacole semnate de excepţionali regizori erau jucate de actori excepţionali. De actori care erau, poate, roboţi atîta vreme cît spectacolul se afla „pe şantier“, dar care, odată cu lansarea lui la apă, se transformau în creatori cu drepturi egale cu ale regizorului. Ca să fac un trist calambur cu trimitere la şi mai tristele peripeţii ale finanţelor naţionale, de actori ce căpătau, pe scenă, inalienabile drepturi de autor. 

Cum se transformă în demiurg un robot – ba chiar, în unele cazuri, o asamblare de sîrme şi rotiţe ce nu reuşeşte să funcţioneze singură în mod obişnuit, deşi a ieşit dintr-un „atelier“ unde pentru asta intrase – am văzut de cîteva ori în această înspăimîntătoare şi minunată viaţă teatrală pe care o trăim. E extrem de complicat şi, în acelaşi timp, extrem de simplu. Trebuie ca acel Meşter Coppelius (împrumut metafora din vecini, de la balet) care are de gînd să pună păpuşile în mişcare să-şi cunoască foarte bine nu doar meseria, ci şi sufletul; trebuie ca el să le poată transmite făpturilor ce-l înconjoară încredere în ele însele; trebuie să aibă răbdare şi perseverenţă; trebuie să ştie ce să le spună pentru ca ele să-şi descătuşeze plenar energiile şi potenţialităţile; mai presus de orice, trebuie să le iubească şi să fie mîndru de ele şi trebuie să creadă – el, înainte de oricine – că lucrul pe care vrea să-l facă nu-l poate face decît cu ele. Numai cu ele, dintre toate făpturile de pe Pămînt. 

Cu alte cuvinte, mai banale, cam aşa se defineşte regizorul adevărat. Subliniez că, în cazul de faţă (şi, de fapt, în orice alt caz), „regizor“ nu înseamnă neapărat o persoană dotată cu diplomă pe care scrie asta. Regizor este, pînă la urmă, omul care izbuteşte să ridice teatrul la înălţimea vieţii – ori să-l coboare la profunzimea ei. De asemenea oameni au nevoie generaţiile întregi de actori despre care noi, comentatorii, ne plîngem tot mai des de la un timp încoace că „nu ştiu meserie“. Sînt acei roboţi pe care – i-am văzut pe mulţi cu ochii mei – un regizor îi poate ajuta să devină creatori doar crezînd în ei şi punîndu-i la treabă. E adevărat, pentru asta trebuie timp. Şi, e adevărat, trebuie ca şi ei să vrea. 

Săptămîna viitoare, la Mangalia va avea loc primul festival din stagiunea 2010-2011: Gala Tînărului Actor „Hop“. Este, cumva, simbolică această deschidere a noului an teatral de către cei mai tineri meseriaşi ai teatrului. Spuneam despre ei, într-un articol mai vechi, că par a nu se mai mulţumi să rămînă doar roboţi. Rămîne să vedem acum şi cîţi Meşteri Coppelius mai există prin preajmă.  

Alice Georgescu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.