Corpuri fluide pentru concepte solide

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Corpuri fluide pentru concepte solide jpeg

● Mama. Interpreți/Dansatori: Eurudike De Beul, Maria Carolina Vieira, Marie Gyselbrecht, Brandon Lagaert, Hun-Mok Jung, Yi-Chun Liu, Simon Versnel, Charlotte Clamens. Regia şi coregrafia: Gabriela Carrizo; asistent regie şi dramaturg: Franck Chartier; decoruri: Amber Vandenhoeck, Peeping Tom; costume: Diane Fourdrignier, Kristof Van Hoorde, Peeping Tom; light design: Giacomo Gorini, Amber Vandenhoeck. Peeping Tom, Belgia. Festivalul Național de Teatru 2018. 

În acest an, pare că spaţiul acordat spectacolelor de dans la Festivalul Naţional de Teatru a fost generos. Zic „pare“ pentru că, în realitate, nu au fost invitate mai multe spectacole decît în alţi ani, dar spectaculozitatea lor a impresionat, avînd un impact puternic asupra publicului. Una dintre companiile de top ale dansului contemporan european, Peeping Tom, a prezentat al doilea episod, Moeder/Mama, în coregrafia Gabrielei Carrizo, dintr-o trilogie deja celebră, dedicată familiei. Creat după primul spectacol din această serie, Father, coregrafia Franck Chartier, şi înaintea ultimului episod, Child, care va fi realizat anul viitor (de către cei doi coregrafi împreună căci, după cum spunea Gabriela Carrizo, „dacă Franck a făcut Tatăl şi eu Mama, Copilul îl vom face, probabil, împreună“), show-ul invitat la Bucureşti se concentrează pe ideea maternităţii. Mi se pare mai puţin importantă aici perspectiva dinspre mamă către copil şi mai mult cea dinspre copil către mamă, adică percepţia mamei în viziunea copilului. Nu este vorba despre o mamă anume, deşi impulsul iniţial pentru crearea acestui spectacol a fost moartea mamei Gabrielei Carrizo, dar coregrafa şi dramaturgul au dezvoltat un spectacol eclectic, bizar, cu surprinzătoare alunecări în straturi suprapuse de imaginar, cu alternanţe de planuri, genuri şi stiluri.

Spectacolul debutează cu agonia şi moartea mamei într-o rezervă de spital. Mama amnezică – a uitat cum să cînte la pian –, mama-spirit, mama la morgă, imagini materializate în decursul spectacolului, alcătuiesc nucleul dramatic. Peste şi printre aceste scene sînt intercalate alte ipostaze (generale) ale maternităţii precum mama care naşte, iar ţipetele ei dau startul hit-ului lui Janis Joplin, Cry, baby. Şi plecînd din acest punct, se poate vorbi despre un al treilea nivel introdus în spectacol, unul al ilarităţii, alcătuit dintr-o serie de naraţiuni suprarealiste, amuzante, chiar ireverenţioase, şi complet neaşteptate. Un mexican cîntînd la mandolină se alătură, din senin, unui duo de paznici de muzeu care urmăresc o potenţială hoaţă. Din senin, da, dar perfect coerent într-o logică în afara naraţiunii, o logică muzicală, căci cei doi paznici sînt susţinuţi, în urmărirea lor, de un fond sonor dinamic din care lipseşte exact linia melodică a mandolinei pentru a deveni un cîntec mexican. Spectacolul este integral construit în această paradigmă, a logicii imediatului, surprinzătoare tocmai pentru că lasă în spate firul narativ principal pentru a face loc unor neaşteptate conexiuni conjuncturale (asocieri de imagini, sunete, acţiuni etc.). Dar nu este doar atît.

Moeder/Mama este o arhivă de amintiri, acţiuni, stări, imagini şi sunete legate, vizibil sau abscons, de maternitate, de ideea de mamă. Pentru asta, spaţiul a fost gîndit ca un muzeu de familie în care tronează o pictură (icoană) a Madonei, mama universală. O sculptură umană, un tablou care înghite mîna vizitatorului, o inimă care sîngerează dintr-o pictură sînt exponate neconvenţionale ale memoriei afective. Naraţiunile construite în acest spaţiu sînt conectate la memoria familiei, dar apar şi fire separate precum dragostea dintre o femeie şi un tonomat de cafea. Universul familial de pe scenă, expus cu ironică şi stîngace sobrietate, este acvatic. Apa nu există fizic, ea este creată exclusiv din sunete, acesta fiind un alt nivel de excelenţă al spectacolului. Căci tot fondul sonor este remarcabil realizat, de la precizia cu care se suprapune mişcarea pe sunet pînă la inventivitatea audio. În acest spaţiu inundat de afecte şi amintiri, evoluţia dansatorilor este uluitoare, nu doar prin exactitatea şi ludicul mişcării – spectacolul este un amestec de dans, performance şi teatru –, ci şi prin performanţa acesteia. Dansul pe vîrfuri fără poante sau o serie de răsturnări consecutive din mers, cu obiect („un bebeluş“) în braţe, realizate aparent fără mare efort, au fost impresionante. Mama rămîne un spectacol fascinant prin complexitatea dramaturgiei, atît a celei de text, cît şi a celei coregrafice, prin modul de construcţie a unui univers interior eclectic care urmăreşte o naraţiune a memoriei, raţionale, afective şi profund subiective.

Spectacolul de închidere al FNT a fost un colaj cu patru piese de la Nederlands Dance Theater. Există o legătură între Peeping Tom şi NDT, prin coregraful Franck Chartier, dramaturgul spectacolului Moeder/Mama, care a realizat aici The Lost Room, spectacol premiat cu „Swan Most Impressive Dance Production 2016“ (dar care nu a făcut parte din colajul de la Bucureşti). Dintre cele patru piese prezentate în FNT, cea mai spectaculoasă, datorită teatralităţii şi inventivităţii mişcării, a fost The Statement, în coregrafia canadienei Crystal Pite. Spectacolul coregrafiază cuvintele şi tonurile, cu toată psihologia aferentă, dintr-o şedinţă „de criză“ într-o corporaţie. Discuţia în sine, inclusiv cu momentele de pauză în care se grupează forţele, se fac planuri şi se gîndesc strategii, este construită ca o piesă de teatru radiofonic, iar rolul dansatorilor este să o facă „vizibilă“. Şi ei fac asta cu flexibilitatea şi fluiditatea corporală neumană a personajelor de animaţie.

Selecţia spectacolelor străine din FNT 2018 s-a configurat în jurul a două elemente: negocierea folosirii tehnologiei pe scenă şi a integrării media în teatru, astfel încît acestea să fie elemente de construcţie ale discursului teatral şi nu mostre gratuite de divertisment, şi prezentarea unor arhitecturi dramaturgice complexe în care, împreună cu un text construit pe mai multe niveluri, se dezvoltă un spectacol, teatral şi coregrafic, omogen ca structură, concept şi estetică. Cred că este mult de învăţat de aici. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Oleg Degtiarov

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.