Cînd ochiul aude şi corpul gîndeşte...

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Cînd ochiul aude şi corpul gîndeşte    jpeg

- cîteva note răzleţe pe marginea Festivalului "Shakespeare" de la Craiova -

Festivalul „Shakespeare“, aflat la cea de-a VIII-a sa ediţie craioveană, s-a deschis în splendoare cu un spectacol berlinez de Bob Wilson după Sonetele lui Shakespeare, pentru care nici un superlativ nu e de prisos. Wilson era de astă dată pentru a doua oară în cetatea banilor, după o scurtă, dar definitorie conferinţă-spectacol, ţinută acum doi ani, care deschisese curiozitatea şi dorinţa de a merge mai departe. Berliner Ensemble şi maestrul american sînt greu şi mai ales scump de urnit, dar truda şi speranţa neobositului Emil Boroghină, directorul Festivalului, Cavaler întru Shakespeare pentru eternitate, au reuşit să ne convingă că toate sacrificiile au meritat osteneala. Wilson a debutat în Europa în 1971, tot la un festival, la cel de la Nancy, cu Privirea surdului, un spectacol de o frumuseţe glacială şi incandescentă, unde ochiul auzea şi urechea vedea, pentru a parafraza un celebru titlu al lui Paul Claudel. De altfel, glasul unui alt mare scriitor francez, Louis Aragon, salutase acest spectacol halucinant de imagini, unde gestul se năştea din tăcere şi emoţia din culoare în mişcare: „Nu am văzut niciodată o asemenea frumuseţe“. Marile capitale europene au fost apoi gazdele spectacolelor sale Einstein on the Beach, CIVIL warS, în colaborare cu Philip Glass, Orlando după Virginia Wolf, cu Isabelle Huppert, scurtcircuitînd genurile, de la opera barocă – vezi Flautul fermecat de Mozart – la Time Rocker, cu muzică de Lou Reed, artist plastic şi artist vizual în acelaşi timp. „Marca“ Wilson, superbă şi inaccesibilă, risca însă să se închidă într-un balet de forme perfecte, cînd un mariaj artistic fericit avu loc: întîlnirea cu un teatru european aflat şi el la capătul unei formule pe cale de a deveni „icoană“ – Berliner Ensemble şi tehnicile sale brechtiene.

De la rock la baroc

Wilson lucrase deja cu artiştii de la Comedia franceză Fabulele lui La Fontaine, dar scînteia magică nu s-a produs atunci; întîlnirea cu actorii de la Berliner Ensemble – „instrumente de lucru“ perfect antrenate, de o disponibilitate artistică excepţională, pe scurt mari profesionişti – a fost întîlnirea decisivă. Nu voi uita, venite în turneu în Franţa, spectacolele berlineze în regia sa: Opera de trei parale de Brecht şi Kurt Weill, în 2009, sau Lulu de Wedekind, pe muzică de Lou Reed, în 2011. Sonetele lui Shakespeare, create în 2009, reînnoiesc şi aprofundează universul propriu wilsonian, aşa cum îl percepusem deja la începuturile sale. Cu 25 din cele 154 de sonete scrise de Shakespeare, într-o perfectă rezonanţă între text şi muzică, dialogul între privire şi auz continuă. Aceeaşi magie a spaţiilor scenice, într-o paletă de decoruri stilizate, în care personajele-măşti, de la Bufonul mic şi strîmb la Doamna neagră din sonete, Regina Elisabeta sau Shakespeare însuşi (printr-o inversiune de genuri amintind în parte teatrul elisabetan, rolurile de femei sînt jucate de bărbaţi şi invers), de un grotesc sau de o frumuseţe plastică strălucitoare, traversează scena ca un balet halucinant al existenţei umane, între dragoste şi ură, între dorinţă şi dezgust. Muzica, semnată de Rufus Wainwright, de la rock la baroc, intermezzo-urile în faţa cortinei, în engleză, joacă pe distanţă-apropiere de acest univers de o splendoare absolut siderantă. După o asemenea întîlnire, restul ar trebui să fie tăcere, după o altă replică bine-cunoscută.

Dar, din fericire, teatrul, cînd e vorba de Shakespeare, poate fi inepuizabil. În cu totul alt registru, strecurat între cele două seri de graţie cu Sonetele, un spectacol sud-coreean – Visul unei nopţi de vară – a fost o dezlănţuire de imaginaţie, joc, culoare şi bucurie. Artiştii coreeni, Compania Yohangza din Seul, în regia lui Yang Jung-Ung, nu au jucat exact textul lui Shakespeare, l-au adus la ei, şi l-au însuşit fără să-l deformeze sau trădeze. O strălucită demonstraţie de transfer cultural. Pur şi simplu era o altă pădure magică, bîntuită de duhuri locale, la fel de năbădăioase şi puse pe şotii, unde îndrăgostiţii jucau aceeaşi noapte a încurcăturilor, unde Bottom, meşteşugarul transformat în măgar, era o bătrînă vagaboandă căreia i se aplica un cap de porc şi care îi cădea cu tronc unui duh sub puterea unei flori magice. Un teatru vizual, într-o complicitate voioasă cu sala către care actorii, care se mişcau ca puşi pe arcuri, aruncau flori fosforescente de lumină şi cîteva glume sau cîteva vorbe pe româneşte pe ici, pe colo, spre deliciul sălii, care vibra în ritmul percuţiilor orientale.

Gîlcevile mediteraneene şi farmecul canţonetei italiene

De bună seamă, acest teatru sud-coreean merită să fie cercetat mai de aproape. Tot la Festivalul de aici, acum doi ani am avut revelaţia unui Hamlet, trecut şi el prin sensibilitatea asiatică, care îi dăduse culori nebănuite, ca o adevărată sărbătoare a teatrului. Sosit de mult mai aproape şi deja cunoscut la Craiova tot cu un Hamlet, lituanianul Oskaras Korsˇunovas a venit cu un spectacol Romeo şi Julieta, transplantat în Italia, de unde ar fi pornit şi inspiraţia lui Shakespeare. Dar într-o Italie mai degrabă contemporană, cu toate clişeele simpatice despre gîlcevile mediteraneene şi farmecul canţonetei italiene. E vorba aici de două clanuri rivale, Montague şi Capulet, patroni de pizzeria, unde se frămîntă aluatul cu pasiune şi cu multe şi evidente aluzii falice. Văzusem spectacolul în urmă cu cîţiva ani în Franţa şi eram curioasă să văd cum a suportat ultragiul timpului... Spectacolul e perfect conservat, nici o urmă de oboseală, actorii – de altfel – sînt toţi formidabili, soluţiile scenice mi se par extrem de inventive şi produc aceeaşi emoţie, ca de pildă scena balconului, unde îndrăgostiţii sînt suspendaţi între două elemente de decor, separaţi primejdios între cele două spaţii. Genială rămîne ideea măştii de făină albă, ca semn al morţii, norul de făină ce iese din ceaunul imens care avansează ameninţător în scenă, ceaunul blestemat unde se fabrică moartea. Spectacolul mi se pare însă, mai ales în partea a doua, extrem de încărcat, cu scene comice inutile şi gros apăsate, cu doica amantă a bietului călugăr Lorenzo, care, în mod paradoxal, are aici un aer de popă ortodox, ieşit parcă din paginile uitatului romancier Damian Stănoiu (să fie oare Patriarhia Moscovei aşa de aproape de Vilnius sau chiar de Verona?). Se poate vorbi însă despre trista istorie a lui Romeo şi a Julietei sale mult mai simplu, mai concis, mergînd exact la esenţa conflictului – dragoste şi ură –, cu violenţa corpurilor ce se caută, se înfruntă, se prăbuşesc şi dispar în aceeaşi tăcere a nefiinţei, aşa cum ne-a apărut în spectacolul venit de la Studioul M (M ca Mişcare) de la Sf. Gheorghe. Decoperisem teatrul-dans al regizorului coregraf Peter Uray acum doi ani, cu un Hamlet la Festivalul Naţional de Teatru, apoi în anul următor, cu Othello şi preaiubita lui Desdemona, în colaborare cu Mihai Măniuţiu. Un desen scenic extrem de precis, o partitură a gestului, violentă şi rafinată în acelaşi timp, ca o radiografie a emoţiilor, a trăirilor personajelor, ce poate fi citită cu o perfectă acurateţe. Scena goală, ce vibrează sub spoturile de lumină roşie sau a perdelelor de obscuritate, e străjuită de cuburi mobile de schelărie metalică, ce modulează spaţiul şi degajează respiraţia dramei. Putem vorbi aici de actori dansatori, de dansatori actori? Distincţia e inutilă, grupul e extrem de omogen, trădînd la unison aceeaşi intensitate şi plăcere a jocului. Peter Uray şi echipa sa de la Studioul M fac pur şi simplu un teatru contemporan, cu un limbaj care sparge frontierele între arte, în numele Mişcării ca principiu universal.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.