Cinci ani de Replika

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Cinci ani de Replika jpeg

Pe 13 februarie, Centrul de Teatru Educaţional Replika a împlinit cinci ani. Au fost cinci ani de spectacole, ateliere, platforme, turnee şi cărţi proprii, de parteneriate şi coproducţii, de explorare artistică, dezvoltare a practicilor colaborative şi de laborator, de găzduire a unor evenimente şi spectacole. Au fost cinci ani în care au creat o comunitate de cartier – Replika se află lîngă Parcul Tineretului, pe strada Lînăriei. Gabi Albu (scenograf), Radu Apostol (regizor), Elena Găgeanu (artist video), Mihaela Michailov (dramaturg), Viorel Cojanu, Silvana Negruţiu, Mihaela Rădescu (actori) fac totul la Replika: sînt artişti, tehnicieni, administratori, gazde. Au reuşit să impună teatrul educaţional ca pe o formă de artă necesară. Au abordat subiecte delicate din viaţa copiilor: emigraţia economică a părinţilor, sărăcia, hărţuirea şi abuzurile, disoluţia familiei, discriminarea, rasismul şi homofobia, relaţiile dintre copii şi adulţii de lîngă ei (părinţi, bunici, profesori). Au scos la iveală probleme inconfortabile, cu delicateţe şi luciditate, fără să rănească şi fără să ascundă. Replika este unul dintre cele mai consecvente spaţii independente de la noi, urmîndu-şi cu asiduitate direcţia artistică, reinventîndu-se permanent, construind cu tenacitate o comunitate şi afirmînd rolul social al teatrului în lumea contemporană. Replika este un model de urmat, care se luptă însă cu dificultatea de a se susţine financiar ca spaţiu independent, mai ales că accesul la spectacolele sale este gratuit (pentru a facilita apropierea comunităţii).

Anul 2019 a fost o culme pentru Replika, au produs spectacole care au atins un nou nivel de complexitate şi rafinament creativ. Despre one woman show-ul Limite (regia: Radu Apostol) am mai scris aici. Este un spectacol care are o perspectivă profundă asupra viciilor din sistemul de învăţămînt. Spunem mereu „sistem“ cînd ne lovim de eşecurile educaţiei, dar acest sistem este făcut din oameni şi aici este fineţea observaţiei din Limite (text: Mihaela Michailov şi Radu Apostol): rateurile şcolii vin dintr-un cumul de prejudecăţi personale, de intoleranţe individuale, de greşeli umane pe fondul subfinanţării cronice a învăţămîntului, ceea ce îndeamnă la parteneriate discutabile, la un dezechilibru de forţe între profesori şi părinţi, la stîngăcii în gestionarea unor probleme pentru care nu există proceduri standard la nivel naţional (sînt instruiţi profesorii să gestioneze cazuri de hărţuire, cînd abia în noiembrie 2019 a fost adoptată legea prin care se interzice bullying-ul în şcoli?). Vorbim despre un concurs de circumstanţe şi slăbiciuni personale în urma căruia, deşi nimeni nu pare a avea o vinovăţie decisivă, un copil suferă. Şi aici este o observaţie bună în spectacol: eşecurile sistemului se acumulează în jurul celor vulnerabili, iar sărăcia este un element de bază al vulnerabilităţii. Ficţionalizînd un caz real, Limite oferă o imagine a şcolii româneşti astăzi, ca un organism disfuncţional, suferind de numeroase boli neletale. Şcoala din spectacol, sistemul adică, este un şantier pe care încă nu se ridică nimic, cu praf, unelte şi materiale de construcţie. Dar Limite este în primul rînd Mihaela Rădescu, o actriţă în plină maturitate creatoare, capabilă de nuanţe rafinate, stăpînind instrumentele meseriei pentru a construi personaje cu personalităţi şi mentalităţi diferite care, lucru foarte greu pentru un actor, există două sau multe în acelaşi timp în scenă. Să creezi simultan mai multe caractere care se confruntă, urmînd ca în scena următoare să joci alte personaje, presupune o îndemînare de chirurg şi o siguranţă absolută asupra mijloacelor de expresie. Şi exact asta demonstrează Mihaela Rădescu în salopeta ei de muncitor, părînd a fi unul dintre groparii din Hamlet.

Şi tot ea, alături de Silvana Mihai, joacă în Bunica e forţă! (regia: Ioana Petre, text: Mihaela Michailov şi Ioana Petre), un spectacol adresat în egală măsură copiilor şi părinţilor, în care se recuperează una dintre cele mai importante relaţii din viaţa unui om: cea cu bunicii. Parte din copilăria noastră pe vremuri, bunicii intră astăzi într-un con de umbră. Contribuie la asta despărţirea familiilor pe fundalul migraţiei economice masive, modificarea obiceiurilor etc. Dar tocmai în situaţii dificile, bunicii aduc în viaţa nepoţilor tandreţea care linişteşte. Bunica și nepoata Eva, de 8 ani, joacă un joc prin care ajung să facă schimb de locuri, fetiţa maturizîndu-se și îmbătrînind, iar bunica întinerind. Eva devine bunica şi bunica devine nepoata. Practic, experimentează una viaţa celeilalte şi reuşesc să se înţeleagă mai bine, să apropie distanţa dintre ele. Bunica îşi rememorează viaţa, iar nepoata şi-o imaginează pe a ei. Trecutul și viitorul se confruntă.

Cu monodrama Toată liniştea din lume (regia: Radu Apostol), Replika marchează nu doar un vîrf al creaţiilor sale, ci şi o cotitură în dramaturgia autohtonă. Inspirat din realitate – mame cu copii cu autism sever –, textul ridică o serioasă problemă de etică: cît ai dreptul să dispui de o altă persoană, care este complet dependentă de tine? Se poate exprima grija prin decizii radicale privind viaţa altcuiva? Dar şi scriitura în sine (text: Mihaela Michailov şi Radu Apostol) constituie o noutate prin plasarea naratoarei, Mama, în lumea reală, din care însă absolut toate personajele cu care se intersectează sînt extrase. Astfel se concentrează toată atenţia asupra Mamei, ca şi cum personajului i s-ar fi înfundat urechile şi şi-ar auzi sunetele din propriul său corp amplificate ca nişte tobe. Iar Katia Pascariu, la cel mai bun rol din cariera ei de pînă acum, reuşeşte să materializeze fabulos acest personaj care, deşi tragic încercat de viaţă, se ridică după fiecare lovitură. Urmele loviturilor se văd în rezistenţa ei la calvarul zilnic, în umorul ei cinic, în răzvrătirile ei, în siguranţa cu care programează viitorul cît timp mai are butonul de control la îndemînă, în refuzul patetismului. Nu se victimizează, dar nici nu e infailibilă. Emoţiile ei ţîşnesc prin alte canale, în entuziasmul dement dintr-un moment tragic, în oprirea în ultima secundă a unui accident autoprovocat, în mici ilegalităţi care o relaxează. Lacrimile ei sînt cinice, nu melodramatice. Paradoxal, Mama e un personaj cool. Katia Pascariu este o mare actriţă.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Oana Monica Nae

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.