Ce le lipeşte românilor (dramaturgi)

Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De curînd, Teatrul Naţional din Bucureşti şi Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“ (care funcţionează în dîra „navei-amiral“ a scenei româneşti, dar încearcă să nu servească doar interesele TNB) au convocat dramaturgi, critici, regizori, directori de teatru, actori şi – vorba lui Caragiale – cît public a mai putut încăpea în mica Sala 99 a instituţiei, pentru a dezbate chestiunile fierbinţi ale dramaturgiei autohtone, pornind de la un spectacol-lectură cu textul cîştigător al ediţiei 2009 a concursului „Cea mai bună piesă românească a anului“: Ziua perfectă de Antoaneta Zaharia. Acesta a fost, de fapt, unul dintre punctele de plecare, pe celălalt furnizîndu-l mai vechiul protest al unui grup de autori dramatici care au adresat Parlamentului o scrisoare deschisă unde se solicita emiterea unei dispoziţii „de sus“, prin care teatrelor subvenţionate să li se impună includerea în repertoriu, în procentaj fix (30%), a pieselor originale – originale, desigur, în sensul de băştinaşe, originalitatea nefiind, altminteri, o calitate prea uşor de dovedit. Şi nici de dobîndit.

Povestea ca atare este, în ciuda aerului său de urgenţă, veche şi temeinic cunoscută oricui a umblat prin teatrul românesc în ultimele 3-4 decenii (cel puţin). Despre soarta (scenică) tristă a dramaturgiei şi a dramaturgilor din România se vorbea, în festivaluri, colocvii, dezbateri, simpozioane, mese rotunde, anchete şi reviste, şi înainte de 1989, cînd instituţiile de spectacol chiar erau obligate să joace un anumit număr de texte naţionale, s-a vorbit şi imediat după 1989, cînd teatrele, regizorii, unii actori şi toţi oamenii de bine au aşteptat (zadarnic) ivirea faimoaselor „piese de sertar“, unde, se presupunea, autorii se răfuiau deschis cu odiosul regim pe care, altfel, îl încondeiaseră doar metaforic, alegoric şi simbolic, şi se vorbeşte, în fine, la cîţiva ani buni după 1989, ori de cîte ori într-o adunare profesională, indiferent de tema ei, se află un dramaturg; şi se va vorbi, probabil, şi în 2389; şi după. Dialogul, care constă din numeroase monologuri paralele, respectă îndeobşte un model previzibil: autorii afirmă, cu date la mînă, că piesa românească este neglijată sistematic (şi voluntar) de către teatre; cîte un factor de decizie din structurile administrative finanţatoare (Ministerul Culturii, de pildă – de astă dată, el, factorul, a lipsit) demonstrează, tot cu date la mînă, că mai bine de jumătate din repertoriul scenelor româneşti, fie ele din Capitală sau din restul ţării, este alcătuit din piese originale; directorii de teatru prezenţi explică pe larg că ei încurajează producţia dramaturgică naţională montînd cîte texte de gen îi pot convinge pe regizori să citească şi adaugă sotto voce că trei sferturi dintre aceste texte sînt de necitit; criticii pun sare pe răni povestind cum juriile de dramaturgie din care ei au făcut sau fac parte sînt năpădite de maldăre de compoziţii inepte şi opinînd că, în ceea ce le priveşte, teatrele aleg spre montare, ca regulă generală, piese modeste, neglijînd capodopera (?); regizorii, atunci cînd nu lipsesc cu desăvîrşire, căci ei au treburi mai importante decît ascultarea vorbelor de clacă, tac filosofic sau grăiesc cu multă zgîrcenie („Daţi-mi, dom’le, o piesă românească bună şi nu-mi mai trebuie nici un Shakespeare!“); iar actorii, care mai intră şi mai ies din incintă după cum circulă persoanele interesante (directori, regizori, eventual critici, mai rar dramaturgi), chicotesc, comentează în surdină şi aruncă replici hazoase. Rar se întîmplă să ia cuvîntul. La sfîrşit, toată lumea pleacă acasă cu un sentiment amestecat de satisfacţie şi nemulţumire: ei, am zis ce-am avut pe suflet, dar ştiu eu că (iar) nu iese nimic din chestia asta. Şi, în mod paradoxal, toată lumea are dreptate – nu numai în concluzie, dar (culmea culmilor) şi în argumentele desfăşurate pînă acolo.

Realitatea este că dramaturgia românească de azi arată... ca şi realitatea românească de azi: imposibil de cuprins şi definit, cumva fărîmiţată, nesigură şi alăturînd în chip derutant orori pedestre, ample zone de cenuşiu obosit şi răzleţe pete de culoare compuse din adevăr, din normalitate şi speranţă. Între dramaturgii „oficiali“ (grupaţi în secţia de profil a Uniunii Scriitorilor) şi „alternativii“ născuţi de mişcarea dramAcum iniţiată la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti nu există nici o asemănare, nici o continuitate şi nici un dialog posibil; sînt planete diferite. Fiecare dintre aceste monade are propriul cod şi propriul limbaj (dramatic, dar nu numai), propriii cititori, propriii lăudători şi, pînă la un punct, propriul public. Faptul că ei încearcă, din cînd în cînd, să urnească împreună un bolovan în mare parte imaginar (pentru că dramaturgia românească este jucată pe scene mari şi mici, şi în Bucureşti, şi în alte oraşe) are ceva în acelaşi timp eroic, înduioşător şi absurd, la fel ca şi alăturarea, pe lista „revendicatorilor“, a unor semnături dintre cele mai neconcordante. Soluţia acestor revendicări există, desigur, şi ea a fost de mult şi cu mult succes „standardizată“ pe alte meridiane: unul sau mai multe teatre (săli) destinate exclusiv reprezentării pieselor naţionale, cu bani special prevăzuţi în bugetul de stat. Pentru asta, însă, ar fi nevoie de cîteva „articole“ la care societatea noastră actuală e deficitară – şi nu doar în privinţa dramaturgiei: deschidere, bunăvoinţă, inteligenţă administrativă. Plus acel ceva simplu şi misterios definit de maestrul Radu Beligan chiar la întîlnirea evocată: dragoste. Care, se ştie, dacă nu e...

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.