Poveşti, trenuri şi omizi

Distanţa dintre mine şi Miranda, uriaşă la primele pagini, s-a topit treptat şi-am devenit perfect conştientă de asta abia după predarea manuscrisului, după tipărirea cărţii, în acel interval magic şi înspăimîntător de după publicare.

„Aş putea să trăiesc fără să traduc, dar fără să scriu mi-ar fi foarte greu“ - interviu cu Veronica D. NICULESCU

Cred că e important să fii singur, să citești, să eviți grupurile, să te izolezi și să nu suferi foarte tare din asta, să scrii și să arunci, să scrii și să rescrii, să pui deoparte. În cele din urmă, să scrii și să publici. Să fii singur, din nou. Să ai un prieten. Dacă a mai rămas vreunul.

Nu m-am atins de sticla asta de douăzeci de ani

Mă numesc Veronica şi sînt inginer. Particip pentru prima dată la o întrunire a Asociaţiei Inginerilor Anonimi. Sincer, nu ştiu de ce mă aflu aici. Mă consider vindecată. M-am lăsat de asta de douăzeci de ani. Am venit din respect pentru colegii mei care fac acelaşi efort: de a-şi reaminti de ceea ce-au fost cîndva. 

După 20 de ani... - Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

În 1993, un grup de iniţiativă, condus de Constantin Chiriac, actor la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu (pe atunci, teatrul nu avea şi cuvîntul „Naţional“ în denumire), a hotărît să facă un festival de teatru. Au participat artişti din două ţări: România şi Republica Moldova.

În mînecă, un as rece lipit de piele

Am locuit într-un cămin din Bucureşti în cei cinci ani de facultate, de la 18 la 23 de ani. Mai fusesem o singură dată în Bucureşti, atunci cînd, străbătînd împreună cu părinţii un bulevard, am privit din tramvai la deschiderea amplă, la copacii zbuciumaţi de pe o parte şi alta a drumului, şi mi-am zis „aici e de mine“.

Foca

Am un prieten. Dacă l-aş cunoaşte mai bine, l-aş cunoaşte mai bine. Dar nu ne-am văzut decît o singură dată. Prietenul meu este mic, nu chiar mic, la scară planetară sîntem de-o seamă. Nouă ne place să ne uităm la planete. Pe înserate, cînd se văd planetele alinate, ceva din mine se aliniază cu ceva din prietenul meu de departe.

Majoratul unui festival major

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), cel căruia oraşul gazdă îi datorează atît de mult din ceea ce a devenit, ajunge în acest an la ediţia a XVIII-a. Între 27 mai şi 5 iunie, adică în zece zile, în Sibiu vor avea loc cam atîtea evenimente cîte zile are un an. Cele peste trei sute cincizeci de spectacole, desfăşurate în săli sau în aer liber, reunesc participanţi din şaptezeci de ţări.

Privind înapoi cu un zîmbet

Jazz şi popcorn