Oana STOICA
Insula ceasului-răsare
Oana STOICAAnul ăsta se joacă Naum. La 10 ani de la dispariţia autorului, piesele de teatru ale lui Gellu Naum sînt redescoperite, ies din umbra poeziei şi a prozei unde au stat multă vreme, părînd a fi destinate mai curînd lecturii decît reprezentării. Regizorii s-au ţinut pînă acum departe de suprearealism, de limbajul fracturat şi atmosfera absurdă din scrierile sale.
» Citește tot
„Mă interesează mai mult natura umană decît natura evenimentelor”
Oana STOICAPe Székely Csaba l-am cunoscut la Tg. Mureş, în programul de Practică Teatrală în Regiunile de Centru şi Nord-Vest, organizat de Teatrul 74. „Cunoscut” nu e chiar cuvîntul potrivit pentru că ce am cunoscut, de fapt, a fost „Flori de mină”, textul său despre tendinţa irepresibilă de sinucidere cu care se asociază lipsa de perspectivă existenţială.
» Citește tot
Gigi şi geometria lui Dumnezeu
Oana STOICA„Dance, dance, otherwise we are lost” a zis Pina Bausch, vorbă pe care Gigi Căciuleanu a respectat-o cu religiozitate, nu dintr-un spirit obedient faţă de vorbe de duh, ci dintr-o aspră necesitate a fiinţei sale, care nu poate exista decît în formule matematice mişcate.
» Citește tot
Hopurile Galei Hop
Oana STOICAVremea frumoasă de la începutul lui septembrie a făcut concurenţă serioasă Galei Tînărului Actor HOP. Mangalia, marea, soarele, nisipul, scoicile, raţele, peştele şi fraţii lui din adîncuri gătiţi în diferite feluri (mai bine şi cu mai multă amabilitate la prietenii bulgari) au desfătat turiştii în ultimele zile de vacanţă. Păcat că nu se poate spune acelaşi lucru şi despre prestaţia actoricească de la Gală.
» Citește tot
„Statul român şi-a abandonat cetăţenii” - interviu cu Gianina CĂRBUNARIU
Oana STOICARegizoarea Gianina Cărbunariu este una dintre personalităţile puternice ale teatrului românesc. La 34 de ani, s-a ancorat bine în lumea în care trăieşte. Teatrul ei se naşte din realitatea socială românească. Îşi scrie singură piesele, în funcţie de temele care o interesează şi după o documentare temeinică. Cel mai recent spectacol al Gianinei este despre Roşia Montană.
» Citește tot
Pădurea de sticlă
Oana STOICADe aproape trei luni, Yuri Kordonsky lucrează la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu la adaptarea scenică a unui roman al lui Tadeusz Konwicki, Cronica incidentelor unei iubiri. Romanul este o poveste de dragoste adolescentină în stilul Romeo şi Julieta, care serveşte ca pretext pentru un discurs critico-melancolic asupra perioadei ce precede cel de-al doilea război mondial.
» Citește tot
„Treaba mea ca artist este să pun în discuţie problemele societăţii în care trăiesc”
Oana STOICARegizorul David Schwartz este unul dintre cei mai activi artişti din zona teatrului comunitar. În doar cîţiva ani, a realizat spectacole de impact în sfera teatrului social, de la chestionarea istoriei recente la identificarea unor probleme acute ale societăţii contemporane: „Capete înfierbîntate”, „Faceţi loc!”, „Declar pe propria răspundere”, proiectul „Vîrsta4” la căminul de bătrîni Moses Rosen.
» Citește tot
1306 e un fel de 2046
Oana STOICAEl şi ea privesc îndelung afară, fără să se atingă, fără să îşi vorbească, striviţi ca o bucată de carne de vită într-un hamburger. În faţă, oraşul impersonal, dar gălăgios, în spate, în cameră, spectatorii nedumeriţi, (poate) intimidaţi, şi între aceste coperţi, tăcerea unui cuplu.
Decada de graţie
Oana STOICAÎn urmă cu zece ani, două spectacole marcau destinul unui teatru şi cariera unui artist. Creatorul de teatru a devenit ars dramatica pentru Teatrul Act. La Bulandra, Unchiul Vanea îl lansa pe regizorul rus Yuri Kordonsky în România. Cele două spectacole şi-au sărbătorit decada de existenţă printr-un test de valabilitate care a generat o întrebare: cît trăieşte un spectacol?
» Citește tot
Manual de dans contemporan
Oana STOICAÎn România, în perioada regimului comunist, dansul a fost sufocat, obligat la cantonarea în formule clasice, iar după '90, formele contemporane, experimentale, şi-au găsit cu greu loc în peisajul cultural. Educaţia culturală în şcoli este rudimentară şi se axează exclusiv pe formule tradiţionale, fără un racord la contemporaneitate.