Oana STOICA
Copilăria în secolul de aur al lui Pericle
Oana STOICAÎnveţi, te joci şi eşti cuminte. E aşa de greu să fii copil? Să fii ca toţi copiii? Cei mari au concepţii clare despre nevoile / dorinţele / obligaţiile celor mici. Toate se reduc la „cuminţenie”. „Să fii cuminte” înseamnă să ai note mari la şcoală, să îţi faci temele şi să stai în banca de onoare (nu ştiu dacă mai există astăzi, dar pe vremea mea ...).
» Citește tot
Zgomotul tăcerii
Oana STOICACu spectacolul Zero decibeli, regizoarea Ioana Păun pătrunde în lumea tăcută a celor ce nu aud prin cinci poveşti cu dublă perspectivă. Linişte de o parte, prejudecată şi intoleranţă de partea cealaltă. Societatea românească este crispată în faţa a tot ceea ce este altfel.
» Citește tot
De ce nu m-am uitat la Gala Uniter
Oana STOICAPremiile Uniter au rămas mici faţă de realitatea teatrală pe care pretind că o reprezintă. Nominalizările se fac an de an pe aceleaşi cărări bătătorite ale teatrului de „artă”, spectacole ample, de scenă mare, cu decor masiv, texte de tip clasic în teatre de stat, finanţate de la buget, ignorîndu-se (voit?) tendinţe noi în dramaturgie sau regie.
» Citește tot
CNDB – revolta ca spectacol
Oana STOICAUn grup de coregrafi încremeneşte într-o copie a „Căruţei cu paiaţe”, grupul statuar din faţa TNB. Alintată „Burghezii din Caracal”, statuia capătă varianta live, „Efemerii de la CNDB”. În spatele statuilor se ridică schelele pentru renovarea Naţionalului, renovare în urma căreia partea în care îşi avea sediul Centrul va dispărea.
» Citește tot
Istorii personale (II)
Oana STOICAM-am gîndit la bunicii mei după ce am văzut Moses Stories, spectacol - lectură realizat de tangaProject la căminul pentru persoane vîrstnice Moses Rosen. Show-ul, parte din proiectul Vîrsta4 prin care se încearcă „schimbarea percepţiei asupra bătrîneţii în societatea românească”, cuprinde texte autobiografice scrise de rezidenţii căminului în urma unui workshop.
» Citește tot
Istorii personale (I)
Oana STOICADeclar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată pînă-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
» Citește tot
Ce înseamnă să fii independent
Oana STOICATeatrul 74 din Tg. Mureş face treabă cînd alţii stau, asta ca mai târziu actualii studenţi să nu aibă regrete fataliste de tipul „ce artist mare aş fi fost dacă m-ar fi angajat cineva”. Viitorul ni-l construim singuri, uneori, cu bani europeni.
» Citește tot
CNDB - de la pisoarul lui Duchamp la supa lui Matsangos
Oana STOICADirectorul artistic Vava Ştefănescu a povestit recent cum unul dintre miniştrii vremelnici ai culturii a crezut că Centrul se ocupă cu dansurile populare. Dacă ne luăm după cifre şi ministeriabili, dansul contemporan este neinteresant şi de neînţeles. Cele două atribute se leagă strîns unul de altul şi par să conducă la unul dintre motivele marginalizării artei contemporane: lipsa de educaţie culturală.
» Citește tot
Despre graşi, numai de bine
Oana STOICALaBute atacă usturător standardul fizic impus de tv, operînd analitic pe un cuplu care sfidează regula. El, good looking, ea, supraponderală, un soi de Romeo şi Julieta care se iubesc azi, cînd aparenţele reprezintă totul. Urmarea firească este judecata publică via internet şi răstignirea pe altarul securităţii_sociale_care_nu_permite_bizarerii.
» Citește tot
„Aș fi vrut să-l joc pe Harry Potter” - interviu cu Marian RÂLEA
Oana STOICACunoscut pentru rolul Magicianului pe care l-a jucat ani de zile, Marian Râlea este unul dintre cei mai activi actori de dramă, cu un repertoriu amplu, de la Iov la Regele Lear. Acum spune că nu i-a mai rămas de jucat decît rolul magicianului Prospero.
» Citește tot