Oana STOICA
„Aș fi vrut să-l joc pe Harry Potter” - interviu cu Marian RÂLEA
Oana STOICACunoscut pentru rolul Magicianului pe care l-a jucat ani de zile, Marian Râlea este unul dintre cei mai activi actori de dramă, cu un repertoriu amplu, de la Iov la Regele Lear. Acum spune că nu i-a mai rămas de jucat decît rolul magicianului Prospero.
» Citește tot
Ticăloşia standardizată
Oana STOICACorporaţiile sînt maşini de curăţat umanitatea, care îşi devoră angajaţii precum Medeea copiii. Companii–aspirator, multinaţionalele acaparează omul pînă cînd îl reduc (sau îl ridică) la stadiul de robot. Bani contra timp, conştiinţă, suflet. Bani contra viaţă.
» Citește tot
Scrie-mi pe corp
Oana STOICA„Ion Dumitrescu vă invită să scrieţi pe corpul lui”. Aşa începe un performance în care spectatorul îşi va pune amprenta cu un marker pe corpul gol al coregrafului, după care va putea urmări pe un ecran, din altă sală, cum ceilalţi spectatori fac acelaşi lucru, în paralel cu două înregistrări ale unor reprezentaţii anterioare.
» Citește tot
Omul - obiect
Oana STOICAObiectul esenţial, în special în viaţa est-europenilor, este casa. Mai dinamici şi deschişi la migraţie, occidentalii nu sînt foarte legaţi de locuinţă ca proprietate. Preferă să poată renunţa uşor la ea dacă li se ivesc oportunităţi de lucru în altă zonă. La noi, casa intră în structura umană.
» Citește tot
Măsura lipsei de măsură
Oana STOICASpectacolele lui Andrei Şerban sînt prin definiţie incitante. În Ivanov, recenta sa premieră de la Bulandra, Andrei Şerban pune sub microscop personajele cehoviene. Ca şi cum ar face zoom pe un detaliu, regizorul accentuează pînă la caricatură cîte o latură a personajelor deformate din cauza supradimensionării.
» Citește tot
Această nefericire continuă pe care ne-am obişnuit să o numim familie (II)
Oana STOICAPe lîngă jocuri, năzbîtii şi poveşti, copilul contemporan îşi colorează existenţa şi cu frustrările părinţilor, generate în parte de contextul istoric. Regimul comunist a ucis idealuri, a amputat destine, a uniformizat vieţi. Mizeria traiului zilnic a săpat şanţuri în sufletul părinţilor noştri.
» Citește tot
Această nefericire continuă pe care ne-am obişnuit să o numim familie (I)
Oana STOICAFamilia, ca „celulă de bază a societăţii”, suferă de boli autoimune. În romanul lui Pavel Sanaev, dramatizat şi regizat de Yuri Kordonsky la Teatrul Bulandra, Îngropaţi-mă pe după plintă, familia este un cîmp de luptă pe care se răspîndeşte ca o duhoare teroarea afectivă.
» Citește tot
Teatru - dagherotip
Oana STOICAAfrimismele rămîn puncte esenţiale pe harta teatrală. Creator de atmosferă halucinantă, cu tente kinky, alienante sau erotice, Radu Afrim a oferit anul trecut două nebunii majore. Cîtă speranţă de la Odeon este o feerie onirico-absurdă despre nevoia nesfîrşită de tandreţe brodată dureros în însăşi fiinţa umană.
» Citește tot
CNDB între paranteze
Oana STOICACinci ani, CNDB a fost o platformă de artă contemporană. Au fost performance-uri, happening-uri, dezbateri, concerte, instalaţii. Mai puţin balet, mai puţină coregrafie, mai mult concept, mai multă atitudine. Fără să nege trecutul, CNDB-ii s-au instalat în avangardă. S-au luat la harţă cu politicienii, refuzîndu-le prerogativa de experţi cultural.
» Citește tot
Radiohead at the Opera
Oana STOICASe dezmorţesc oasele anchilozate din cele mai conservatoare instituţii culturale. Se şterg de praf zone ale artei scenice rămase cu suta de ani în urma propriei existenţe. Opera bucureşteană încearcă să-şi depăşească clasicismul academic şi să recupereze modernitatea în dans.
» Citește tot