Oana STOICA
Frăţioare, care eşti prin Europa?
Oana STOICAIch Clown e un spectacol - captură a realităţii. Am tot citit în ultimul timp despre cum pleacă românii. Tineri, maturi, doctoranzi, analfabeţi, femei, bărbaţi. Valuri, valuri. Pleacă din România. Fug. Se cară. Se cărăbănesc. Unde văd cu ochii. În Europa. În Uniunea Europeană. Fără paşaport, fără viză, doar cu buletinul.
» Citește tot
Invazia pisicilor policrome
Oana STOICABrazilia înseamnă fotbal, samba şi sex, nu neapărat în ordinea asta. Dramaturgul Dea Loher face ţăndări această prejudecată în Piaţa Roosevelt, acolo unde fericirea stă cocoţată obraznic pe o grămadă indecentă de amărăciune. În realitate, refugiu al artiştilor necunoscuţi, pepinieră de prostituate, travestiţi şi vînzători de suflete, carne vie şi vise, Piaţa Roosevelt din Sao Paolo devine în piesa Deei Loher reversul Braziliei fericite.
» Citește tot
FNT 2010. Provocări şi dezamăgiri (II)
Oana STOICASuperb. Absolut su-perb! Genial. N-am mai văzut aşa ceva. Suprarealism postmodern, nu se face pe la noi. Ei, lasă, că au mai făcut şi alţii. Şi era mai inteligibil. Aştia pot facă orice şi să spună că înseamnă orice. Nu am înţeles nimic. Ce e asta, dom’le? Nu m-a dat pe spate. Nu sînt pudibond, dar atîta nuditate...
» Citește tot
FNT 2010. Provocări şi dezamăgiri (I)
Oana STOICACu Romeo Castellucci şi Billy Cowie, provocarea s-a mutat la alt nivel. Poemele suprarealiste au ridicat serioase probleme de receptare. Obişnuiţi prea mult cu un singur mod de percepţie în teatru, cel clasic, spectatorii români se blochează cînd sistemul lor nu poate scana un perfomance, cînd ceea ce văd e dincolo de rutină.
» Citește tot
FNT 2010
Oana STOICALa ediţia din acest an a Festivalului Național de Teatru (30 octombrie - 7 noiembrie) au fost invitaţi cîţiva artişti din zona inovatorilor: Krzysztof Warlikowski, Romeo Castellucci, Rodrigo Garcia, Matthias Langhoff şi Billy Cowie. Punctul lor comun este controversa, toţi fiind în egală măsură adulaţi şi contestaţi, adică vii. Este un risc să îi dai spectatorului român show-uri provocatoare care îi bulversează sistemul rigid de valori şi îi afectează percepţia, dar şi o şansă de a-i moderniza privirea.
» Citește tot
Poveștile Afrimului cîntător
Oana STOICARadu Afrim face teatru. Pentru el, asta înseamnă să deseneze cu trupuri (aproape) goale, să dirijeze pinguini zburători, să coregrafieze dragostea în copaci, să detoneze emoţii. Şi ca şi cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, Afrimul s-a apucat şi de cîntat.
» Citește tot
Celălalt eu
Oana STOICAÎntre psihanaliza lui Freud şi gîndirea pozitivă, dragostea şi-a pierdut identitatea. Dacă ţi se întîmplă, nici nu o mai recunoşti. În spectacolul Teatrului Foarte Mic, Ca pe tine însuţi, dramaturgul Maria Manolescu inventează o poveste de dragoste pe dos, cu un limbaj propriu şi cu reguli drastice. Ţelul suprem este neiubirea, în fapt, refuzul dependenţei.
» Citește tot
Familia, la ofertă
Oana STOICAÎn ciuda unei aparente schematizări, familia din Blifat este vie, suferă crîncen de intoleranţă şi practică lacom ascultatul pe la uşi. Starea de nervozitate acasă este sport naţional. Te răsteşti la nevastă/bărbat/copil pentru că poţi să faci asta. E ca la promoţii, cînd lumea dă năvală să cumpere bormaşini doar pentru că sînt la preţ redus. Dacă poţi, o faci. Îţi terorizezi familia. Îţi înnebuneşti copiii. Şi dai vina pe societate. Pe patron. Pe guvern.
» Citește tot