Oana STOICA
Fără minte. Fără corp. Mai este acesta un om?
Oana STOICADouă spectacole vizionate online ridică problema a ceea ce definește identitatea umană – ce rămîne din om dacă dispare memoria sau corpul?
» Citește tot
Dansul, dansurile
Oana STOICAPlasat într-o galerie-bibliotecă, spectacolul conţine personaje cu afecţiuni psihice care le handicapează social.
» Citește tot
Teatrul curge prin urechi
Oana STOICAFolosirea sunetului ca mijloc principal de construcție performativă a generat rezultate spectaculoase.
» Citește tot
După-amiezele unor asasini plătiți
Oana STOICAFilmat în diferite spații, în alb-negru, Tom și Jerry 2.0 redă relația de mentorat dintre doi asasini plătiți, evoluția lor profesională și maturizarea în viața personală.
» Citește tot
Două personaje împotriva autorilor
Oana STOICAPînă la urmă, ca să te găsești pe tine trebuie să ieși din zona de confort a realității.
» Citește tot
Live și virtual despre limitele performativității
Oana STOICASpectacolul virtual este o altă artă decît teatrul.
» Citește tot
Teatrul politic al lui Milo Rau (2) – Cum se construiește un spectacol
Oana STOICAReprezentarea cazului se face prin reenactment, o repetare (de unde și titlul) exploratorie a realității performate.
» Citește tot
Teatrul politic al lui Milo Rau (1) – Lenin: să-l jupuim și să-l facem drapel!
Oana STOICACum ajunge o ideologie umanistă și egalitaristă să fie baza pe care se instalează dictatura?
» Citește tot
Feminismul lui Katie Mitchell (2) – Arhitecturi simfonice
Oana STOICAPoveștile personale a trei femei, mama, fiica, nepoata, prin care se studiază transmiterea transgenerațională a traumelor, sînt prezentate în paralel, ca spațiu și timp, într-o arhitectură dramatică clasică.
» Citește tot
Feminismul lui Katie Mitchell (1) – Arhitecturi fluide
Oana STOICAMitchell conectează genul cu dorința și investighează relația dintre ele, atît la nivel interior, cît și la nivelul moralei sociale.
» Citește tot