Oana STOICA
O insulă de sunete
Oana STOICADacă Shakespeare a lăsat în Furtuna vreo concluzie privind, hai să zicem cu vorbe mari, înțelesul vieții, aceasta ar fi că viața este o iluzie.
» Citește tot
Splendide exemplare de paraziți sociali
Oana STOICATitlul pare ironic: e o casă a durerii, aluzie la calea suferinței (via dolorosa), dar una autoprovocată, ba chiar un pic imaginară.
» Citește tot
Aceasta nu este o cronică
Oana STOICALipsește fibra de artist care dă cu tiparele de pereți ca să își găsească propria voce.
» Citește tot
Teatru politic în aer liber
Oana STOICAÎn România, teatrul are o inerție (sper că nu o rezistență) mai mare la actualizarea formatelor și a conținutului artistic.
» Citește tot
Ce am moștenit de la mama
Oana STOICAUn text despre moștenirea mamelor: ce model de feminitate preiau fiicele, ce tipare de femei există astăzi în societate și cum ne raportăm la ele.
» Citește tot
Cum a petrecut Chirița pandemia
Oana STOICAChiritza este chintesența nefardată a națiunii și nu doar în latura sa negativă, ci și în fragilitățile ei – este victima unei înșelăciuni realizate prin explotarea nevoii sale de afecțiune, nevoie acutizată de restricționarea apropierii.
» Citește tot
Deziluzia fascinației
Oana STOICAUnde au dus glumele antisemite și confuzia dintre libertatea de expresie și hate speech știm cu toții.
» Citește tot
O moștenire de familie: „vina” de a fi fată
Oana STOICAGen, roz e un spectacol care ar trebui văzut și dezbătut cu toate adolescentele. Ca să învețe să nu mai tacă.
» Citește tot
Căsnicie. Jocurile furiei
Oana STOICACum facem teatru, pentru cine și cu ce mize, acum, cînd a trecut aproape un an pandemic?
» Citește tot
Ochelarii de teatru
Oana STOICAPractic, VR întreține iluzia spațiului și a apropierii.
» Citește tot