Oana STOICA
Cu Boris Elţîn pe poante
Oana STOICAEvgheni Oneghin, coregrafiat de Boris Eifman (şi produs de Eifman Ballet, Sankt Petersburg, Rusia), este un balet mixat cu elemente de show de tip Broadway. Muzica lui Ceaikovski este tăiată din cînd în cînd de rock-ul (anii 1980-’90) lui Alexander Sitkovetski. Romanul în versuri al lui Puşkin, scris în secolul al XIX-lea, este transferat în perioada zbuciumată de după căderea Zidului Berlinului, cînd Uniunea Sovietică se spărgea în zeci de cioburi.
» Citește tot
După 30 de ani
Oana STOICACu Jurnal de România. Timişoara, al treilea episod (după Sfîntu Gheorghe şi Constanţa) dintr-o serie de spectacole multidisciplinare despre oameni, locuri şi istoria dintre ei, Carmen Lidia Vidu face o radiografie a oraşului de pe Bega, viitoare Capitală Culturală Europeană în 2021, promotoare a unui discurs autoflatant: o comunitate urbană multietnică şi multic
» Citește tot
Revoluţia revoluţiilor
Oana STOICACompania independentă Auăleu din Timişoara a prezentat HUOOOOO!!! (text & înscenare de Ovidiu Mihăiţă), o anatomie a protestului postdecembrist în două personaje emblem
» Citește tot
„Ce produse culturale sînt posibile cînd natura este în criză?“ – interviu cu coregraful şi performerul Sergiu MATIȘ
Oana STOICAExact, dar există şi frumuseţea dezastrelor, se estetizează enorm: se fotografiază teritorii degradate, foste mine, lacuri de cianură, peisaje urbane extinse în detrimentul naturii. Ne-am uitat un pic la estetizarea dezastrului. Cine ne poate cînta
» Citește tot
Cu capul în zid
Oana STOICACu acest spectacol bine gîndit, Gianina Cărbunariu îşi reconfirmă un diagnostic pus într-un interviu din 2011: „Statul român şi-a abandonat cetăţenii“.
» Citește tot
Autobiografia ca spectacol
Oana STOICACreat de regizorul Andrei Măjeri la Teatrul Apollo 111, Medea’s boys investighează masculinitatea, cu vulnerabilităţile ei. Este o alegere curajoasă ca temă de spectacol într-o perioadă în care femeile devin tot mai vocale în denunţarea mis
» Citește tot
Ducu
Oana STOICAIn memoriam Alexandru Darie. Toată lumea îi spunea Ducu: tineri, vîrstnici, oameni de teatru sau din afara breslei, prieteni, studenţi şi colegi, cunoştinţe şi necunoscuţi. Prin felul lui deschis de a fi, regizorul Alexandru Darie, un om luminos, cu o voce caldă, excelent pove
» Citește tot
Corp, mişcare, idee, concept la Gala HOP
Oana STOICACum şcoala românească de teatru rămîne în urmă în ceea ce priveşte antrenamentul corpului, Gala a scos în evidenţă tocmai deficienţele actorilor în stăpînirea acestuia. Şi cînd zic „stăpînire“ mă refer la partea fizică, dar şi la partea mentală
» Citește tot
Trecute vieţi de staruri şi anonimi
Oana STOICADe cealaltă parte, producţia Reactorului de creaţie şi experiment din Cluj – avînd-o ca „şef de echipă“ pe Nicoleta Esinencu, excelenta dramaturgă şi regizoare de la Teatru-Spălătorie, compania independentă emblematică de teatrului basa
» Citește tot
Traumele corpului (im)perfect
Oana STOICAÎn mai toate spectacolele despre copii şi adolescenţi, indiferent de subiectul abordat, se regăseşte o acuză la adresa şcolii şi a familiei: minimalizarea sau ignorarea unor probleme cu care cei mici se confruntă zilnic. Şcoala şi familia se ţin încă
» Citește tot