Oana STOICA
Teatru politic în aer liber
Oana STOICAÎn România, teatrul are o inerție (sper că nu o rezistență) mai mare la actualizarea formatelor și a conținutului artistic.
» Citește tot
Ce am moștenit de la mama
Oana STOICAUn text despre moștenirea mamelor: ce model de feminitate preiau fiicele, ce tipare de femei există astăzi în societate și cum ne raportăm la ele.
» Citește tot
Cum a petrecut Chirița pandemia
Oana STOICAChiritza este chintesența nefardată a națiunii și nu doar în latura sa negativă, ci și în fragilitățile ei – este victima unei înșelăciuni realizate prin explotarea nevoii sale de afecțiune, nevoie acutizată de restricționarea apropierii.
» Citește tot
Deziluzia fascinației
Oana STOICAUnde au dus glumele antisemite și confuzia dintre libertatea de expresie și hate speech știm cu toții.
» Citește tot
O moștenire de familie: „vina” de a fi fată
Oana STOICAGen, roz e un spectacol care ar trebui văzut și dezbătut cu toate adolescentele. Ca să învețe să nu mai tacă.
» Citește tot
Căsnicie. Jocurile furiei
Oana STOICACum facem teatru, pentru cine și cu ce mize, acum, cînd a trecut aproape un an pandemic?
» Citește tot
Ochelarii de teatru
Oana STOICAPractic, VR întreține iluzia spațiului și a apropierii.
» Citește tot
Teatrul față în față cu pandemia
Oana STOICASeismograf al cotidianului, teatrul a preluat problemele pandemiei – teama, singurătatea, moartea.
» Citește tot
Fără minte. Fără corp. Mai este acesta un om?
Oana STOICADouă spectacole vizionate online ridică problema a ceea ce definește identitatea umană – ce rămîne din om dacă dispare memoria sau corpul?
» Citește tot
Dansul, dansurile
Oana STOICAPlasat într-o galerie-bibliotecă, spectacolul conţine personaje cu afecţiuni psihice care le handicapează social.
» Citește tot