Fanny Chartres
Promisiunea unei noi vieţi
Fanny Chartres2 septembrie 2014, într-o curte de şcoală din Bucureşti, la cîteva mii de kilometri de curtea în care am făcut primii paşi, cu cîteva mii de ani în urmă, la primul etaj al şcolii unde predau ca profesoară, de acum înainte, văd alţi copii micuţi, care sînt aruncaţi în curtea elevilor mari, striviţi de ghiozdanele uriaşe.
» Citește tot„Cînd nu traduc sau citesc, mă uit pe cer“
Fanny ChartresSînt aici ca să traduc, doar să traduc. Iar asta, în locul de naştere al autorului pe care îl traduc. Este o fericire totală! Meseria de traducător este încă o necunoscută, o meserie pe care o facem pe lîngă un alt job, unul adevărat, deşi ea este în sine o meserie full-time.
» Citește totPlaît-il?
Fanny ChartresExistă lucrurile care ne plac şi cele care ne plac cu adevărat. În prima categorie aş pune micile plăceri: prima dată cînd atingi cu degetul de la picior o apă pe care nimeni n-a mai atins-o (fata în costum de baie turcoaz cu cască şi cu ochelari de înot al căror contur îi rămîne în dreptul ochilor timp de două zile sînt eu).
» Citește totCetatea spaimei
Fanny ChartresA venit o zi cînd frica a decis să-ţi ia în stăpînire corpul, l-a găsit tocmai pe al tău, puţin sfărîmicios, fragil şi spart. Spaima că nu mai poţi controla nimic, iată ce ai simţit de-a lungul acelor zile petrecute în spatele zidurilor albe ale spitalului.
» Citește totBucureștiul prin ochii mei
Fanny ChartresMotivul prezenței mele aici, în București, al exilului meu voluntar în România, o țară de care mai degrabă se fuge, ramîne pentru mai multă lume o nebunie, un lucru neclar, ciudat, chiar îngrijorător.
» Citește tot