La început de an şcolar

Promisiunea unei noi vieţi

Fanny Chartres

2 septembrie 2014, într-o curte de şcoală din Bucureşti, la cîteva mii de kilometri de curtea în care am făcut primii paşi, cu cîteva mii de ani în urmă, la primul etaj al şcolii unde predau ca profesoară, de acum înainte, văd alţi copii micuţi, care sînt aruncaţi în curtea elevilor mari, striviţi de ghiozdanele uriaşe.

» Citește tot

trei întrebări pentru

„Cînd nu traduc sau citesc, mă uit pe cer“

Fanny Chartres

Sînt aici ca să traduc, doar să traduc. Iar asta, în locul de naştere al autorului pe care îl traduc. Este o fericire totală! Meseria de traducător este încă o necunoscută, o meserie pe care o facem pe lîngă un alt job, unul adevărat, deşi ea este în sine o meserie full-time.

» Citește tot

Starea bucuriilor noastre

Plaît-il?

Fanny Chartres

Există lucrurile care ne plac şi cele care ne plac cu adevărat. În prima categorie aş pune micile plăceri: prima dată cînd atingi cu degetul de la picior o apă pe care nimeni n-a mai atins-o (fata în costum de baie turcoaz cu cască şi cu ochelari de înot al căror contur îi rămîne în dreptul ochilor timp de două zile sînt eu).

» Citește tot

Ți-e frică?

Cetatea spaimei

Fanny Chartres

A venit o zi cînd frica a decis să-ţi ia în stăpînire corpul, l-a găsit tocmai pe al tău, puţin sfărîmicios, fragil şi spart. Spaima că nu mai poţi controla nimic, iată ce ai simţit de-a lungul acelor zile petrecute în spatele zidurilor albe ale spitalului.

» Citește tot

Ce caută francezul în România

Bucureștiul prin ochii mei

Fanny Chartres

Motivul prezenței mele aici, în București, al exilului meu voluntar în România, o țară de care mai degrabă se fuge, ramîne pentru mai multă lume o nebunie, un lucru neclar, ciudat, chiar îngrijorător.

» Citește tot