Dileme de altădată

Vacarmul racilor silențioși

Costache OLĂREANU

Pe vremea copilăriei mele, racii erau obligatorii cam de două ori pe săptămînă în lunile prescrise de calendarele medicale cerești: cele ce nu cuprindeau în numele lor fatidica literă "r".

» Citește tot

Dileme de altădată

Conte și rentier

Costache OLĂREANU

Cu mulţi ani în urmă, intenţionam să scriu un fel de elogiu al lenei. Opusculul meu urma să se intituleze Arta de a nu te plictisi sau arta leneşului perfect, în care cititorii mei, crezuţi a fi la fel de leneşi ca mine, ar fi întîlnit diverse sfaturi şi reţete de căutare a dolce far niente-ului, fără prea multe complicaţii şi fără a-şi irosi forţele zadarnic. Din însemnările de-atunci aş vrea să reproduc cîteva.

» Citește tot

Dileme de altădată

Paraşutele de altădată

Costache OLĂREANU

Oricît vi s-ar părea de curios, DAMELE de altădată erau aşezăminte extrem de serioase, tot atît de serioase ca brutăriile şi băcăniile. De-aceea nici n-ar fi putut fi imaginat termenul de astăzi, atît de tehnic şi, la urma urmelor, atît de imprecis datorită tocmai impreciziei profesiunii respective, mai ales într-o societate în care, “peratologic" vorbind, se ştiau şi se respectau tot felul de limite: boier-ţăran, orăşean-mahalagiu, cucoană-servantă, bucureştean-provincial ş.a.m.d.

» Citește tot