Codrin Liviu CUŢITARU
Dispută filologică
Codrin Liviu CUŢITARUGlume lingvistice, am persistat eu cu entuziasmul intelectual. Am făcut-o pînă și pe amuzatul. Eroare! În Catedră se făcuse o liniște de mormînt. Toți erau speriați, părînd să anticipeze continuarea. Foarte sprinten, Onisifor a sărit pe lunga masă
» Citește tot
Literatură artificială
Codrin Liviu CUŢITARUPorel părea cu desăvîrșire dărîmat. „M-a izbit sistematic după episodul cu Byron. Refuza să mai execute vreo comandă. Îl înnebunise, îmi țipa adesea în urechi, mai ales faptul că discreditasem, cu o nesimțire epocală, un lord aidoma lui, pe lordul Byron! Zbiera că nu mai dorește să aibă de-a face cu mine. Îmi condiționa o eventuală colaborare ulterioară de lectura integrală a operei poetice a giganticului – zicea ofuscat – lord romantic englez. Mi-a sărit și mie muștarul, se-nț
» Citește tot
Stimulare magnetică transcraniană
Codrin Liviu CUŢITARUSubiecții au întîrziat să apară, iar Senel a căzut în disperare. A fost descoperit, într-o dimineață devreme, de portari și femei de serviciu, agățat, la mare înălțime, de tavanul holului principal al intrării în Universitate. Era legat cu sfori de fiecar
» Citește tot
Măsura tuturor lucrurilor
Codrin Liviu CUŢITARUTropican s-a oprit cîteva secunde, parcă derutat. A revenit ulterior: „Vă uram cu sete pentru ideile alea totalitare. Eram obligat să schimb lumea ca să vă scot din capul meu, unde intraserăți cu violență de conservator. Îmi repetam obsesio
» Citește tot
Tulburare homeo-alopată
Codrin Liviu CUŢITARURomeo a mai înghițit o doză de scotch și a revenit cu dinamism: „Hait, mi-am zis. Ăștia doi, alopatul și homeopatul, se urăsc! Au pornit pesemne împreună la drum, fiind cîndva prieteni, și s-au certat. Actualmente, împart cabinetul de nevoie. Merg în recepție și mai aștept cîteva minute să se facă ora pentru homeopatie. Șoc și groază! La fix, Costel Fălcuță iese din cabinetul lui și intră voios în cabinetul pe ușa căruia scria Dr. Frontală Costel. Homeopatie. Domnișoara mă inv
» Citește tot
Bucuria de a fi bucureștean
Codrin Liviu CUŢITARULocuiesc, momentan, într-o garsonieră insalubră din Berceniul copilăriei mele. Mi-am zis, evident, că astfel nu se mai putea. Trebuia să iau măsuri. Prin urmare, cînd mă contactau, mai nou, amicii străinezi, le comunicam, scurt, că nu mă voi afla în București pe perioada vizitei lor. Ce să vezi? Se pare că Dumnezeu pedepsește aspru lipsa crasă d
» Citește tot
Un concert fatal
Codrin Liviu CUŢITARUSpincter s-a oprit o secundă, epuizat, și după ce a respirat adînc, a continuat cu aceeași voce tragică: „M-am gîndit că n-oi muri dacă, după doctorate, mai rămîn o seară în Capitală și ascult ceva zdrăngăneală modernă. Numai că socote
» Citește tot
Pornind de la un cîntec
Codrin Liviu CUŢITARUÎn „trecut“ și în „viitor“, ar trebui să răspundem cu toții în cor. Cu un „supliment“ explicativ, de tip lexical: e drept că viața se derulează, faptic, numai în prezent, dar ea nu ar avea nici un s
» Citește tot
Metamorfozele trecutului
Codrin Liviu CUŢITARUCu ceva vreme în urmă, la Universitatea ieșeană, a conferențiat un mare lingvist britanic, David Crystal, cunoscut și la noi, cu precădere pentru contribuțiile sale în domeniul foneticii și fonologiei limbii engleze, dar și datorită vizitelor anter
» Citește tot
O retorică dificilă
Codrin Liviu CUŢITARUBine, veți spune, are un „motiv“ venețianul, dar tot ceea ce orchestrează el ulterior (farsa adulterului Desdemonei, terminată cu moartea femeii și sinuciderea generalului) se arată a fi de o răutate mult peste conotațiile nemulțumirii pers
» Citește tot