Codrin Liviu CUŢITARU
Metamorfozele trecutului
Codrin Liviu CUŢITARUCu ceva vreme în urmă, la Universitatea ieșeană, a conferențiat un mare lingvist britanic, David Crystal, cunoscut și la noi, cu precădere pentru contribuțiile sale în domeniul foneticii și fonologiei limbii engleze, dar și datorită vizitelor anter
» Citește tot
O retorică dificilă
Codrin Liviu CUŢITARUBine, veți spune, are un „motiv“ venețianul, dar tot ceea ce orchestrează el ulterior (farsa adulterului Desdemonei, terminată cu moartea femeii și sinuciderea generalului) se arată a fi de o răutate mult peste conotațiile nemulțumirii pers
» Citește tot
O discuție (mai) savantă
Codrin Liviu CUŢITARUMai precis, mintea lor nu vrea nici să „se declanșeze“, nici „să se dezvolte“, nici să „se activeze“, nici să „se materializeze“ cumva. Mă întreb, prin urmare, consternat: să fie țara noastră imposibil de supus recentelor explorări disciplinare? Să fie oare neurofilozofia inutilă, lipsită carevasăzică de „obiect“ și „cadru“, în eterna și fascinanta Români(c)a?
» Citește tot
Incursiune autoscopică
Codrin Liviu CUŢITARUPărerea mea este că filozofia se fandosește atunci cînd repetă, în diverse contexte și, obligatoriu, cu inflexiuni pedagogic-coercitive, vechiul principiu înscris la intrarea în templul apolinic al Greciei antice (cunoscut drept „Oracolul din De
» Citește tot
Obsesie romantică
Codrin Liviu CUŢITARUParadoxul comportamental al eroilor și hermeneutica „egoismului“ m-au oprit întotdeauna de la o bună înțelegere a construcției alegorice ridicate de Hawthorne aici.
» Citește tot
Etica și neuronii
Codrin Liviu CUŢITARUAm convingerea – empirică, desigur, nu sînt nici medic, nici antropolog – că etica, simțul principial al individului, impulsul distingerii răului de bine reprezintă niște realități neurologice. Sînt, cu alte cuvinte, sau ar trebui să fie segmente bine delimitate în interiorul rețelelor noastre neuronale. Există așadar, în anatomia omului, ceea ce s-ar putea numi creierul moral. Într-o carte relativ recentă (din 2006), intitulată, sugestiv, Moral Minds, un profesor de la Harvard, Marc D. Hauser pe numele său, a încercat, pornind de la celebra „gramatică universală“, predicată odinioară de Noam Chomsky, să demonstreze materialitatea unei similare „gramatici morale“ în evoluția umanității pe Terra.
» Citește tot
Răul bun
Codrin Liviu CUŢITARUAristocratul din Atena iese dintr-o foarte serioasă tradiție filozofică „locală“, așa-zicînd, de care Shakespeare nu avea cum să fie străin. În celebrul lui „dialog“ Phaidon sau Despre suflet, Platon ne redă ultimele învățături ale lui Socrate către disci
» Citește tot
Două stări. Nuanțe și semnificații
Codrin Liviu CUŢITARUDespre uimire, cu varianta ei obligatorie, în limba română, mirarea, filozofii antici greci nu aveau decît cuvinte de laudă. Platon o considera zeitatea ce ar fi zămislit o fiică deosebită, cu numele de Filozofia. În dialogul dedicat cunoașterii, Theaiteto
» Citește tot
O delimitare necesară
Codrin Liviu CUŢITARUFenomenalitățile relaționate camuflează, iată, realități disjuncte. Granița lor semantică separă, pe intervale infinitezimale, antinomii etice. Nu voi merge atît de departe încît să conchid că frica e „morală“, iar lașitatea „imorală“. Am conv
» Citește tot
Obsesii vechi și noi
Codrin Liviu CUŢITARUAm scris, în urmă cu cîțiva ani, un articol despre kakistocrația românească. Vă reamintesc faptul că acest termen se referă la „guvernarea celor mai răi“, provenind din asocierea superlativului adjectivului antic kakos – „rău“ –, kakistos, cu lexemul kratos, personificarea divin-mitologică a „autorității“ în mentalitarul grecesc. Puterea în mîna celor mai răi, pe scurt zis.
» Citește tot