Alexandru GHEORGHIAŞ
Mesaje de dincolo de muzică
Alexandru GHEORGHIAŞExistă creaţie valoroasă într-o societate respectată de artist? Una care l-a hrănit şi care i-a asigurat bunăstarea? Sigur că da. Sînt opere create la curţile autocraţilor, care au străbătut secolele şi care respiră şi în prezent. Nu la acestea mă voi gîndi acum. Ci la muzicile izvorîte ca un strigăt antisistem.
» Citește tot
Boris ante tancuri. Execuţie la graniţă. Şi germanii cucereau Londra
Alexandru GHEORGHIAŞIulie 1991. Boris Elţîn depunea jurământul în noua sa funcţie, aceea de preşedinte al recent createi Federaţii ruse. Avea să urmeze o perioadă de tranziţie sălbatică spre economia de piaţă, de creare accelerată a unei oligarhii financiare, cu tot ce presupuneau acestea pentru populaţia obişnuită cu economia condusă de stat. Tot în acea lună, la graniţa Lituaniei cu Belarus s-a produs un incident cel puţin ciudat, în care mai mulţi vameşi au fost executaţi cu sînge rece de forţele speciale de intervenţie din Uniunea Sovietică. Există mai multe versiuni, în privinţa cauzelor care au dus la acest incident sîngeros. Şi tot atunci, doi tenismani germani cîştigau turneul de la Wimbledon. Ba mai mult, la masculin finala a fost 100% germană.
» Citește tot
Ultimul refugiu. Îngerul munţilor. Şi primele înregistrări ale viitorilor The Beatles
Alexandru GHEORGHIAŞIulie 1958. Alaska devenea cel de-al 49-lea stat al Federaţiei americane. Iar Turul Franţei era câştigat de un rutier luxemburghez în vârstă de 25 de ani. Un căţărător excepţional şi un foarte bun specialist al contratimpului individual. Tot în acea lună, The Quarrymen, grupul premergător The Beatles, realiza primele înregistrări de studio. John, Paul şi George scoseseră din buzunar peste 17 şilingi, pentru a imortaliza două melodii. Un cover şi o compoziţie originală a ultimilor doi. Vă invit să ascultaţi melodiile de pe primele 15 locuri ale topului din Statele Unite, dar şi o tripletă având-o în prim plan pe Timi Yuro.
» Citește tot
Cum e să-ţi “bork”-eşti rivalul? Criminalul cu nume de păpuşă. Şi un australian urcă în tribună
Alexandru GHEORGHIAŞIulie 1987. Era momentul de glorie din cariera de tenisman a lui Pat Cash. Australianul cîştiga turneul de la Wimbledon, după victoria în finala disputată împotriva lui Ivan Lendl. Cash a devenit primul jucător care şi-a sărbătorit victoria urcînd în tribună, pînă la loja rezervată familiei, acolo unde s-a bucurat, alături de prietenă şi antrenor. Ulterior, gestul avea să devină unul obişnuit, nu doar în turneul londonez, ci şi în celelalte întreceri de mare şlem.
» Citește tot
Reagan înspre Casa Albă. Lovitura de stat a cocainei. Şi meciul deceniului la Wimbledon
Alexandru GHEORGHIAŞRadio Grafiile prezintă piesele de pe primele zece locuri ale topului de dincolo de Atlantic. Cum se prezenta însă situaţia în topul britanic, în iulie 1980? Don McLean venea cu un cover la Crying, piesa din anii ’60 a lui Roy Orbison, şi figura timp de trei săptămîni pe cea mai înaltă poziţie. La jumătatea lunii, americanul era detronat de melodia care dădea titlul filmului Xanadu. Compusă şi produsă de Jeff Lynne, aceasta era interpretată de Olivia Newton-John, acompaniată de grupul britanicului – Electric Light Orchestra. Îmi amintesc de pelicula respectivă, difuzată atunci în serial la televiziunea română. Cîte 10-15 minute pe săptămînă.
» Citește tot
Interdicţii la tutun. Războiul fotbalului. Şi record la Wimbledon
Alexandru GHEORGHIAŞIunie 1969. Luna începea cu interzicerea reclamelor pentru tutun, la posturile de radio şi TV din Canada. Întorcîndu-ne nu foarte mult în timp, găseam aceste reclame, rămase asemeni unor vestigii arheologice prin comportamentul Omenirii. Avea să mai treacă puţin timp pînă cînd reclamele la ţigarete erau interzise şi în Statele Unite. Momentul cu pricina este 2 ianuarie 1971. Cu o lună înaintea aselenizării primului echipaj uman, David Bowie se înscria în curent şi lansa Space Oddity, o piesă inspirată britanicului de vizionarea filmului 2001: O odisee spaţială, realizat de Stanley Kubrick după romanul lui Arthur C. Clarke şi apărut cu un an înainte.
» Citește tot
Premiere la Roland Garros. Pistoanele funcţionau la maximum. Şi Madonna era în vogă
Alexandru GHEORGHIAŞIunie 1990. O lună care curgea firesc, cu multe evenimente politice, în partea centrală şi de est a Europei, după breşa lăsată de Uniunea Sovietică. Democraţiile din statele foste sub tutela Moscovei încercau să prindă rădăcini, pe un teren minat de zeci de ani de doctrină comunistă. Însă refuz să mai abordez subiecte de natură politică, cel puţin în preambulul din această săptămînă, mult prea învolburată pe plaiuri mioritice. Prin urmare, am săpat ceva mai mult, mai adînc şi mai în lateral, şi iată ce am descoperit...
» Citește tot
Răpit pentru judecată. Un clasic horror. Şi o zi «neagră» la Spa
Alexandru GHEORGHIAŞÎn privinţa Radio Grafiilor de săptămîna aceasta, dată fiind durata scurtă a pieselor din acea perioadă, am inclus melodiile de pe primele 15 (şi nu 10) locuri din topul de dincolo de Atlantic. Şi tot pentru că ajunseserăm cam departe de prezent, am simţit nevoia unei legături. Sentimentale. De aici, cele trei piese noi-nouţe, care figurează la final. Au apărut luna aceasta, pe albumele a trei legende: Patti Smith, Neil Young şi The Beach Boys.
» Citește tot
Berea la zece cenţi. O domnişoară pentru eternitate. In memoriam Robin Gibb
Alexandru GHEORGHIAŞCîteva cuvinte despre începuturile Bee Gees. Originari din Insula Man, cei trei fraţi Gibb – Barry, Robin şi Maurice – au emigrat în Australia, la Brisbane, împreună cu părinţii, la sfîrşitul anilor ’50. La scurt timp după asta, au început să cînte la emisiuni televizate. Primele succese internaţionale au apărut în toamna lui 1966, odată cu Spicks and Specks. Am preferat ca în Radio Grafii să includ melodiile aflate pe faţa B a single-urilor din acea perioadă de început.
» Citește tot
Comoara din Vietnam. Post-Brejnev. Încredere, de trei sferturi de veac
Alexandru GHEORGHIAŞSper să nu fi exagerat atunci cînd am inclus aceeaşi melodie, de patru ori, la final de Radio Grafii. Dată fiind diferenţa de timp foarte mare dintre versiunea lui Beyonce, din 2008, şi originalul din 1937, mi-am zis că vestimentaţia orchestrală a piesei, evident schimbată, şi în 1961, şi în 1951, îmi permite acest artificiu.
» Citește tot