Alex. Leo ŞERBAN
Oftica
Alex. Leo ŞERBANÎn afară de Amor, există un domeniu în care sentimentele sînt exacerbate, dau în clocot şi se poate ajunge la omor deosebit de grav: Arta. Artiştii sînt, se ştie, acei indivizi „de excepţie“, care întăresc regula că nu toţi avem ceea ce au unii – adică talent…
» Citește tot
10 ♠
Alex. Leo ŞERBANDacă nu curge, pică: cînd cineva ţi-a promis ceva şi te lasă cu ochii în soare, nu e cazul să recurgi la emfatice şi disproporţionate gen „anonime“, acatiste, calomnii – o pică mică este exact ce se cade în astfel de situaţii
» Citește tot
Să ne ferim a-l înțelege pe Fellini
Alex. Leo ŞERBANSă ne ferim a-l înțelege pe Fellini: în această reușită zace, mai întotdeauna și un eșec. Eșecul de a ne bucura de el, de a-l savura ca pe un mare (poate cel mai mare) poet ermetic pe care l-a dat Cinematograful.
» Citește tot
Lee - un studiu în verde
Alex. Leo ŞERBANPrimii mei blugi n-au fost nişte blugi, ci o pereche de jeanşi de culoarea prazului, marca Lee. I-am purtat pînă s-au tăiat pe la genunchi, după care i-am făcut bermude, apoi scurţi. Dacă stau să mă gîndesc un pic, cred că au fost primul meu fetiş – mă rog, după Marilyn. Dar pe Marilyn nu puteam s-o port, pantalonii – da.
» Citește tot
O lume transparentă
Alex. Leo ŞERBANOK, Orwell (1984) e peste tot. Dar ştiţi care-i surpriza? Că poate fi fun!
» Citește tot
Împupătorismul
Alex. Leo ŞERBANDe cînd mă ştiu, sînt alergic la pupaţi umezi. Cînd eram mic, naiv & neajutorat, exista o hoardă sălbatică de tante a căror unică trăsătură de caracter (singura pentru care mi le amintesc, de altfel) era aceasta: de cum te vedeau, te binecuvîntau cu ţoc-ţoc-uri viguroase & lipicioase.
» Citește tot
Viaţa şi opera lui Félicien Marbœuf
Alex. Leo ŞERBANFélicien Marbœuf (1852-1924) a fost supranumit "cel mai mare scriitor care n-a scris niciodată". Născut la Paris, Marbœuf a moştenit gustul literaturii de la Flaubert. Un unchi al lui Félicien Marbœuf, chirurg, fusese colegul tatălui acestuia la spitalul din Rouen.
» Citește tot
Ca şi
Alex. Leo ŞERBANImaginaţi-vă un distins dirijor care, între partea a treia şi a patra a unei simfonii, cînd lumea din sală a uitat să se foiască şi să tuşească, trage un pîrţ. Sau imaginaţi-vă o cucoană bine, toată-n Chanel, care începe să rîdă - şi are toţi dinţii-mbrăcaţi în viplă.
» Citește tot
O lume transparentă
Alex. Leo ŞERBANTrăim într-o lume transparentă. Am ajuns să vedem – ca pe un ecran de televizor – copilul din burta mamei şi telenovela tăcută a celulelor. Există sisteme de supraveghere – în aeroporturi, autobuze şi magazine – care înregistrează, 24 de ore pe zi, tot ce se petrece, oriunde s-ar petrece şi-n orice moment s-ar petrece.
» Citește tot