Adina POPESCU
Cum te simți într-o „bulă“ mai mare numită România?
Adina POPESCUPentru mine, cel mai important cîștig al zilei de 26 mai a fost faptul că am demonstrat că ne dorim să facem parte în continuare din Europa, într-un mod activ și nu la o margine a ei. Și într-un moment de fragilitate a Europei în sine. Vreme să facem parte din acea Europa pașnică, ideală, a good -place to live, o Europa nu doar a migrației, dar și a vacanțelor, a călătoriilor de plăcere. O Europa a bunului-simț. Am demonstrat asta nu doar pe 26 mai, cînd am ieșit din bulele noastre personal
» Citește tot
Cum poate un vot să-ți schimbe viața, să fie un exit?
Adina POPESCUPuștiul mă va întreba: cum poate ștampila aia să-i schimbe lui viața „în mod concret și acum“? Și n-aș ști ce să-i răspund. Sau răspusul ar fi relativ – poate că ți-o schimbă, poate că nu, poate chiar nu există nici un exit pentru tine și ne vom lup
» Citește tot
Dă-i pace! – și alte vorbe „de terapie“ din Ardeal
Adina POPESCU„No, pe unde umbli?“, ești întrebat cîteodată în loc de banalul „Ce mai faci?“. Scopul întrebării, dar și al umbletului este altul – ești invitat să povestești, să aduci vești de pe unde ai fost. Oameni care se cunosc de 20-30 de ani nu-și vorbesc la per tu, se „domnesc“, deși sînt prieteni buni (asta o știam din nou din copilărie, cînd trebuia să mă adresez tuturor cu sărut-mîna, inclusiv bărbaților). E o politețe un pic exagerată, dar care din nou face bine în gestionarea
» Citește tot
Un exercițiu de admirație
Adina POPESCUCum poți să faci din limba și literatura română o „profesie“ și mai ales de ce această alegere? Înțeleg cînd e vorba despre engleză, franceză, germană, limbi universale, totuși de ce tocmai limba română?
» Citește tot
La un moment dat, tot trebuie să te lași! Despre mici sau mari dependențe
Adina POPESCUEram depedentă de jocuri pe computer, jucam și cîte opt ore pe zi, cînd mi-am dat seama că era prea mult, mi-am șters conturile și „m-am lăsat“. Și acum am nostalgia acelor timpuri și a vieților virtuale pe care le-am lăsat în urma mea. Mi am zis că
» Citește tot
La munte, la mare, în orice împrejurare
Adina POPESCUTotdeauna i-am invidiat pe copiii care mergeau în vacanţe la ţară. Mi se părea un privilegiu să ai măcar o bunică la ţară unde să poţi vedea vacile care se întorc de la păscut, să poţi da de mîncare la găini, să te poţi duce la furat de mere şi să
» Citește tot
Despre miracole mici din viața noastră, a tuturor
Adina POPESCUMama-mare i-a supraviețuit cinci ani, a murit într-o zi însorită de toamnă, cu un soare blînd, cernut, simțeam cum ne zîmbește de undeva de sus. În primii ani după moartea lui tata-mare, a trăit un soi de „resuscitare“, ea, femeia casnică și „fără pensie“ care a depins mereu de el, s-a simțit cumva liberă, avea chef să umble, să călătorească, să vadă pentru ultima oară satul ei natal din Oltenia. N-a plecat, însă, nicăieri, a trăit în continuare modest și tot în umbra lui, pînă
» Citește tot
Viața e în altă parte? Posibil
Adina POPESCUDe vreo două săptămîni locuiesc la Gherla, un orășel din Ardeal, facem un film documentar în zonă și am luat hotărîrea să ne mutăm aici pentru o scurtă perioadă de timp, ca să fim mai aproape de subiectul nostru. De pe terasa apartamentului pe care l-am înc
» Citește tot
La noi, la Viena
Adina POPESCUNu știu de ce n-am ajuns pînă acum la Viena – poate că nu s-a ivit ocazia și mereu mi s-a părut cumva un oraș peste deal, unde aș fi putut merge oricînd, față de alte locuri aflate la mii de kilometri depărtare, cele la care visam. Însă pe măsură ce trece timpul și viața îți devine din ce în ce mai „burgheză“ și mai legată de locurile cunoscute sau recognoscibile, destinațiile exotice se estompează, se transformă în nebuloase de pe alte planete. Acum, la o adică, aș putea să a
» Citește tot
Oameni de la care nu te aștepți…
Adina POPESCUMai mult ca sigur, cu toții am avut parte în viața asta de dezămăgiri legate de anumiți oameni din jurul nostru și, cu cît aceștia au fost mai apropiați, părinți, frați, surori, copii, iubiți și iubite, cu atît sentimentul de pierdere a fost mai dureros. Însă nu despre dezamăgire în sine este vorba în acest articol. Este vorba despre acei oameni cu care ai stat de multe ori la taclale, ați împărțit o masă, o bere, ați „fraternizat“, ați simțit că sînteți pe aceeași lungime de undă, v-ați r
» Citește tot