Andrei PLEŞU

Cîteva (obosite) consideraţii finale

 

 

Cred că toată lumea s-a plictisit de supa, mereu reîncălzită, a dezbaterilor postelectorale. În orice caz, eu unul m-am plictisit. Nu mă mai simt îndemnat decît la două-trei reflecţii şi suspine finale. Nesistematice, nepretenţioase şi, probabil, neesenţiale.

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Dinţii lui Berlusconi

 

 

Ştirea cea mai difuzată pe glob în ultimele zile a fost atacul asupra premierului italian Silvio Berlusconi. Ieşit de la un miting electoral să-şi salute admiratorii în Piaţa Domului din Milano, Berlusconi a fost lovit cu o „copie“ în miniatură a Domului (făcută din marmură şi pusă pe un suport de metal), din acelea care se vînd la tarabele cu artizanale destinate să golească buzunarele turiştilor dornici de suveniruri.

Andrei PLEŞU | nici altminteri

Cîteva (obosite) consideraţii finale

 

 

 Cred că toată lumea s-a plictisit de supa, mereu reîncălzită, a dezbaterilor postelectorale. În orice caz, eu unul m-am plictisit. Nu mă mai simt îndemnat decît la două-trei reflecţii şi suspine finale. Nesistematice, nepretenţioase şi, probabil, neesenţiale.

Jorge G. CASTAÑEDA | Dezbateri politice

Opţiunea pentru război în Mexic

În urmă cu trei ani, preşedintele Mexicului, Felipe Calderón, îmbrăcat în uniformă militară, a declarat război pe scară largă drogurilor, scoţînd armata în stradă, pe şosele şi în localităţi. Atunci Calderón a primit o largă susţinere atît din interior cît şi din afară, pentru ceea ce părea o decizie curajoasă, restantă şi necesară. S-a prezis că rezultatele concrete vor apărea curînd.

Cel mai bun film românesc al anului

Încă un an bun pentru filmul românesc: premii, debuturi, revelaţii şi confirmări. Dar cărui film îi revine superlativul absolut al lui 2009? (M. C.)

Matei MARTIN | Plecat-am după 90

Paşaport pentru bunăstare

 

 

Douăzeci de ani după... 1989. Ce s-a întîmplat în cele două decenii de la prăbuşirea regimului totalitar comunist? Cum ne-am descurcat? Într-un bilaţ sumar s-ar cuveni să pomenim de redobîndirea libertăţilor civile, de creşterea nivelului de trai, de racordarea la Occident, de aderarea la NATO şi la UE (cu toate avantajele economice şi politice care derivă din acest statut). Într-un alt bilanţ – subiectiv, de această dată – s-ar pune: degringolada morală şi politică, dezechilibrele economice, sentimentul de nesiguranţă, lipsa de perspective.

Mircea KIVU | Plecat-am după 90

Scurtă taxonomie a diasporei româneşti

 

 

Diaspora românească este departe de a se constitui într-o categorie unitară. Mai întîi, există distincţia dintre cei care au plecat, aproape întotdeauna de nevoie, şi cei care au rămas, doar că deplasările aleatoare ale graniţelor, caracteristice acestei părţi a Europei, i-au plasat în afara spaţiului oficial al naţiunii de referinţă.

Cristina Hermeziu | Plecat-am după 90

Prietenii de la capătul cuvintelor

 

 

Mulţi dintre cei care au plecat din România după 1990 sînt astăzi la vîrsta maturităţii şi a deplinelor energii creatoare. Provocarea acestei cărţi (textele din acest grupaj vor fi incluse într-un volum editat de Cristina Hermeziu la Editura Curtea Veche, n. red.) coincide fie cu momentul consolidării unei cariere, fie cu „cezura“ de la mijlocul vieţii: lentila lucidă, dar şi dureroasă a depărtării, experienţa de a fi în două lumi deodată fac ca privirea lor asupra Revoluţiei române şi asupra celor 20 de ani scurşi de atunci să constituie un document uman excepţional.

Semnificaţia batistei

„…datorită eforturilor pe care intelectualitatea română n-a precupeţit să le facă, revoluţia din decembrie 1989 a devenit un mit negativ… Nu credeţi că dispreţuiţi puţintel naţia română?“

Pastorala americană

Pentru acest final de an, un film, o carte, un album, un blog: Zombieland (regia Ruben Fleischer) – zombi-comedie cu Bill Murray;