Simona SORA
De veghe în centrul lumii
Am fost convinsă, pînă nu demult, că într-un jurnal filmat toate păcatele jurnalului clasic sînt exacerbate. Aveam impresia, ajutată şi de filmele care pastişează jurnalul în priză directă, că nici cei mai interesanţi oameni din lume n-ar putea fi urmăriţi – ani, zile, în final ore întregi – într-un jurnal filmat care să intereseze cu adevărat.
citiţiEfectul de credinţă şi cuvîntul care devine carne
Am întrebat-o pe fiică-mea, nu demult, de ce critica literară i se pare perfect neinteresantă. De ce, dacă o bună cronică îi limpezeşte cărţile citite, nu dă doi bani pe criticul care i-a prilejuit clarificarea? Pentru că, a rîs fiică-mea, comiţînd una dintre confuziile clasice şi profund nedrepte, limpezirea face cartea mai interesantă, nu critica.
citiţiDecalogul
Cine şi-ar fi putut imagina că, doar în Anglia, există peste o sută de mii de biografii şi monografii ale lui Iisus din Nazareth? Iisus a fost, fără îndoială, „cea mai importantă fiinţă... din istorie“, cum ne asigură, gîndindu-se în primul rînd la influenţa sa, Paul Johnson în Viaţa lui Iisus povestită de un credincios (trad. Humanitas, 2011).
citiţiAdevărul emoţional
Există oameni care nu citesc jurnale din principiu. Nu-i interesează. Argumentul umanist „întrucît mă priveşte“ îi lasă reci. Nu-i priveşte deloc, ba mai mult, îi plictiseşte, iar la limită îi enervează. La ce bun să plonjezi în intimitatea cuiva destul de nebun încît să-şi inventarieze mişcările zilnice?
citiţiTeoria (lecturii) nu strică omenia
Am participat luna trecută, la Leipzig, la un interesant seminar despre lectura de la vîrste foarte fragede, cititul (cu voce tare) prin intermediar şi beneficiile sale incredibile nu doar pentru dezvoltarea inteligenţei şi a cunoştinţelor practice, ci chiar pentru umanizarea fragedelor fiinţe deschise (încă) tuturor posibilităţilor.
citiţiIstorisirea pelerinului
N-aş şti să vă spun de ce am citit de Crăciun cartea lui Dan C. Mihăilescu despre călătoria la Muntele Athos şi scriu despre ea abia de Paşti. Din suceală, desigur, dar şi pentru că este una dintre acele cărţi care, în mod esenţial, nu au nevoie de exegeză, încadrări, „referinţe“, ci doar de cititori.
citiţiCruzime
Mi-a plăcut mult ce zicea Radu Vancu anul trecut, într-un interviu din revista braşoveană Corpul T, despre „proba scriitorului“, despre felul în care, înainte de a te apuca de scris, ar trebui să te şi desensibilizezi, să poţi s-o încasezi lejer, să te doară ca în vis. Mi-a plăcut şi că n-a dat-o ca pe-o lemă, ci simplu, ca pe-o probă sportivă, de rezistenţă.
citiţiScheletele din dulap
Sofi Oksanen este, să recunoaştem, o apariţie. Din 2008 încoace însă, după publicarea celui de-al treilea roman al său, Purificare, tînăra scriitoare finlandeză nu mai e doar o apariţie exotică, pe care unii o asemănau cu personajul lui Stieg Larsson, Lisbeth Salander.
citiţiLeipzigul citeşte, scrie şi dansează
Fără îndoială, popularitatea şi perenitatea Tîrgului de Carte de la Leipzig ţin şi de clara sa aplecare spre cititor, de „specializarea“ sa fără echivoc în literatură (mai ales ficţiune şi cărţi pentru copii), precum şi de o deschidere tradiţională, accentuată după 1989, spre literaturile din Est.
citiţiNaţionalitatea literaturii - o seară la Seeteufel
Îmi plac tîrgurile de carte. Începînd cu miraculoasele tîrguri nouăzeciste de la Teatrul Naţional din Bucureşti, la cele de la Geneva, Paris sau Madrid, o dată chiar la Istanbul – de cîte ori am ajuns într-un asemenea loc am trăit trepidaţia aceea inexplicabilă, fiindcă, în fond, e vorba mai mult de negoţ decît de carte, de edituri şi abia apoi de scriitori.
citiţiMai 1994. Talmeş balmeş muzical
You may need: Adobe Flash Player.
Ingrediente: R&B din belşug, o reţetă Michael Creţu, încă un asalt suedez, o reluare cu mult soare, Madonna reinventată (încă o dată) şi un simbol. A se servi cu glazură de Memphis 
Butonul play de mai sus este cheia 
Dosarele Securității - Adevăr și adevăruri
La 22 de ani de la căderea comunismului, în ţările est-europene dosarele fostelor Poliţii politice rămîn o problemă nerezolvată. Polonia, Cehia, România şi Bulgaria au legi care au desecretizat dosarele. În Ungaria, un proiect de lege care permitea accesul parţial la aceste documente a fost respins de Parlament în februarie.
citiţiSă Film!, episodul 3: „Visul lui Adalbert”
UNATC București şi Film Menu prezintă sîmbătă 26 mai, de la orele 19, proiecţia filmului „Visul lui Adalbert”, în regia lui Gabriel Achim, urmată de o dezbatere cu membrii echipei de filmare.
citiţi
Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii /... detalii
În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de... detalii
Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor ... detalii
