Film

Andrei GORZO | Dilematograf

Artă academică

 
 

Într-o noapte din 1942, în Bielorusia ocupată de armata nazistă, doi partizani erijaţi în călăi îi fac o vizită unui presupus colaboraţionist şi cad, astfel, într-o capcană întinsă anume pentru ei, cu suspectul pe post de momeală neputincioasă.

citiţi

"E fantastic cînd simţi că ochiul regizorului funcţionează" - interviu cu Şerban PAVLU

 
 

A cîştigat, anul acesta, premiul Gopo pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, – personajul din Toată lumea din familia noastră al lui Radu Jude. Peste cîteva zile, mediumetrajul semnat de acelaşi regizor, O umbră de nor, din a cărui distribuţie face parte, va participa la Cannes.

citiţi

Andrei GORZO | Dilematograf

Literatura ca dinamită

 
 

Tulburat de intuiţia literară dovedită de un elev în compunerea sa despre casa unui coleg şi despre familia acestuia, un profesor de franceză (Fabrice Luchini) îl încurajează imprudent pe tînărul scriitor (Ernst Umhauer) să voyeurizeze şi să literaturizeze în continuare.

citiţi

Andrei GORZO | Dilematograf

Noile filme mute

 
 

Impunîndu-se de-a lungul anului 2011 ca un „film de public“ (crowd-pleaser) festivalier şi cîştigînd inclusiv Oscarul pentru „Best Picture“, The Artist a dat o faţă mainstream, drăgălaşă şi atît, unui cine-anticarism pe care alţi cineaşti îl practicau deja în forme mult mai elevate.

citiţi

Andrei GORZO | Dilematograf

Trei în unu

 
 

Primit cu răceală la Sundance, Stoker e primul film hollywoodian al lui Park Chan-wook. Filmul lui precedent, Sete (Bakjwi, pe titlul său sud-coreean), era o adaptare după Thérèse Raquin al lui Zola, cu un preot-vampir pe post de protagonist.

citiţi

Care este „Drumul către Finală” pe care l-ai alege?

 
 

Sponsored post: Spotul lansat astăzi este ultimul element din campania integrată brand-ului “Road to The Final” ce marchează al şaptelea an consecutiv în care Heineken este sponsor oficial al UEFA Champions League.

citiţi

Andrei GORZO | Dilematograf

Privind un film (III)

 
 

Care sînt şansele unui demers cinematografic mimetic-realist de a pune pe ecran „fapte şi doar fapte“ – nedeformate, neinflexionate de filtre ideologice? Teoria modernă de film e sceptică: adevărul nefiind ceva ce există pur şi simplu out there, ca o esenţă de care lucrurile sînt impregnate, cinema-ul nu-l poate „revela“.

citiţi

Andrei GORZO | Dilematograf

Privind un film (II)

 
 

În ultima vreme, criticul Richard Brody, care ţine un blog pe site-ul New Yorker, chestionează tot mai insistent respectul (după părerea sa, prea automat, prea de la sine înţeles) acordat unui anumit tip de demers cinematografic.

citiţi

Radu JUDE | trei întrebări pentru

„Mă bucur că actorii din filmul meu au fost premiaţi“

 
 

"Dacă spun că premiile sînt importante, mă mut de partea unora pentru care filmul ca artă nu contează deloc, dar contează covorul roşu – fie el şi de Dobroeşti –, revistele glossy, tinichelele confecţionate din diferite metale, fracul şi papionul, discursurile rostite tremurat, cu ochii în lacrimi etc."

citiţi

Andrei GORZO | Dilematograf

Privind un film (I)

 
 

Mircea Valeriu Deacă e unul dintre foarte puţinii comentatori de cinema din presa noastră culturală (el colaborează la revista Cultura) ale căror scrieri se întemeiază pe o cunoaştere solidă a analizei de film ca disciplină, cu tot ce presupune asta – o istorie, nişte tradiţii, un corpus de idei importante etc.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI