Carte
Predica despre căderea Romei
Romanul acesta a primit Premiul Goncourt 2012. Autorul a fost destul de surprins: unul dintre romanele sale anterioare, Balco Atlantico (2008), deşi înrudit, pare-se, cu cel premiat, nu stîrnise nici măcar o ridicare din umeri, darămite de sprînceană, în presa culturală franceză.
citiţiO mie şi una de nopţi
Cele 1001 nopţi de poveşti au început – subliniază Llosa – în noaptea nunţii Şeherezadei cu crîncenul Şahriar, după consumarea mariajului, iar atunci cînd ele s-au sfîrşit, cei doi şi-au început luna de miere „cu spor“. Poveştile au transformat postludiul în preludiu, ceea ce – să recunoaştem – le confirmă decisiv puterea miraculoasă.
citiţiZădărnicie
Florin Lăzărescu revine cu un roman la patru ani de la volumul de povestiri Lampa cu căciulă (Polirom, 2009), povestiri mai vechi şi mai noi, unele rescrise sau integrate unor texte mai mari, un volum construit conform principiului „something old, something new, something borrowed...“, dar omogen scris şi alcătuit în jurul temei copilăriei la sat.
citiţiReligia pentru atei
Alain de Botton e un fel de ateu nepracticant. Nu crede în Dumnezeu sau în supranatural, dar nici nu priveşte religiile ca pe o aberaţie sau un caraghioslîc. Fiindcă – spune el – în demersul religios există multă pricepere într-ale omenescului, lucru de care ar trebui să profite şi laicul libertarian contemporan, că doar şi el e om.
citiţiFemeia de pe tavan
„Nu mă plictisesc prea tare. Am o femeie care locuieşte cu mine, stă pe tavan. Ce ar mai fi de explicat? De cele mai multe ori se tolăneşte ca toţi oamenii şi atunci nu mă deranjează. Uneori, se încăpăţînează să stea în picioare, momente în care părul îi atîrnă pînă la podea."
citiţiAdevărul despre cazul Harry Quebert
E al doilea roman al acestui tînăr elveţian, absolvent de Drept. Cartea a apărut anul trecut, în septembrie, a împuşcat rapid două prestigioase premii literare franceze şi a rupt gura Tîrgului de la Frankfurt, vreo 30 de edituri din lumea largă sărind să cumpere dreptul de a o traduce şi publica.
citiţiPoveşti de viaţă
Ne raportăm, de obicei, la persoane diferite, apăsînd pe pedala ironiei sau a condescendenţei. Ticurile cuiva sau agitaţia polimorfă ne umplu de veselie sau de-o corectă înţelegere prefabricată. Scăpările de memorie sau lapsusurile semnificative ne provoacă un zîmbet superior şi o corecţie imediată, iar excesele de tot soiul ne transformă de-a dreptul în clinicieni ai normalităţii cotidiene.
citiţiSF vs comunism
Din zona SF-ul românesc, cel puţin din cît am reuşit să acopăr eu, Marian Truţă este scriitorul care-mi place cel mai mult. A debutat în almanajul Anticipaţia 1986, a continuat şi după ’90 să publice prin reviste de gen şi volume colective, a primit mai multe distincţii de gen şi în prezent este redactorul-şef al revistei Nautilus.
citiţiPăsările galbene
În 2012, cînd publica acest roman, americanul Kevin Powers era şi debutant, şi veteran. Mai exact, debutant în literatură şi veteran al războiului din Irak. Romanul, însă, e pur şi simplu profesionist: ştie cît să decupeze din biografia autorului şi cum să croiască din acest material o poveste de război cinică şi lirică.
citiţiMarea topire
Acum cîţiva ani, cînd în presa noastră culturală s-a încins o dispută despre „marile teme“ ale romanului românesc, mi-am mărturisit public cîteva mirări: De cînd tema face literatura? Care e legătura între „marile teme“ şi literatura valabilă?
citiţi
Joi, 13 iunie, lansarea numărul 12 (vară 2013) al Decât o revistă, la terasa J’ai Bistrot, cu texte, muzică şi multe surprize. Eroi –... detalii
Sîmbătă, pe 8 iunie, de la ora 20, la ArCuB, spectacolul Însemnările unui nebun, de Nikolai Vasilievici Gogol, cu Marius Manole, alături de... detalii
În care se rezolvă problema căsătoriilor gay din România
Am auzit, într-un documentar BBC, un vechi activist gay care se plîngea de povestea asta cu căsătoria. „E o catastrofă pentru comunitate“ – se plîngea el. Omul crescuse în cultura alternativă a anilor ’60, în comunităţi gay din San Francisco.
citiţiFinala de sport de la Roland Garros
În finala Roland Garros-ului, căzută anul ăsta într-o vineri, s-au nimerit doi coloşi. Doi colosali în Colosseum, sclavi ai zeului Tenis, chemaţi de zeitatea lor să se bată pentru gloria ei. Şi s-au bătut... Gladiatorul Nadal a învins, dar nu despre antologica lui victorie este vorba.
citiţiScurt şi cuprinzător
Erau vorbele des folosite de bunicul meu, intelectual la prima generaţie, şcolit prin propria ambiţie, cu eforturile – simbolice azi – ale ardelenilor trecuţi clandestin, în preajma Primului Război Mondial, în Regat, pentru a-şi păstra conştiinţa românească nepătată.
citiţi
