Moartea vine prin rîs
Ideea unei antologii româneşti de povestiri mystery & thriller mi s-a părut excelentă din mai multe motive. Mai întîi pentru că, deşi e vorba despre un gen de consum care produce best-seller-uri peste tot în lume, la noi acest tip de literatură este nişat pînă la inexistenţă.
citiţiO formă de viaţă
Din 1992 încoace, Amélie Nothomb scoate anual cîte un roman, la Albin Michel. O formă de viaţă e cartea ei „pe“ 2010 şi nu se abate de la standardul ştiut: un volum subţirel, cu fuleu de best-seller şi cu o poveste din zona situaţiilor imposibile sau a aberaţiilor adorabile, în care vezi exprimîndu-se o inteligenţă de panteră roz.
citiţiUn festival al culturii române
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţiCevengur, În sălbăticie, Mihai Maci
Andrei Platonov, Cevengur (Editura Allfa, 2012, traducere de Antoaneta Olteanu). Stalin a interzis romanul scriind pe colţul bunului de tipar: "gunoi!." The Telegraph susţine azi că "este greu să-ţi imaginezi un romancier mai bun". The Guardian apreciază că "e poate cel mai mare scriitor rus al secolului XX". Pentru o dată, îndrăznesc să renunţ la "poate". (Radu Cosaşu)
citiţiPresa sub presiune economică
Nici în vis nu ne-am fi putut imagina că în România e ca în America. Şi uite că se întîmplă în realitate. E adevărat, doar într-un fragment îngust al realităţii – şi acela nici măcar nu reprezintă cea mai bună parte a SUA. Nu e neapărat un semn de progres al României, ci mai degrabă o involuţie americană. Vorbim de libertatea presei.
citiţiLui Gabriel Liiceanu, cu prietenie, respect şi erudiţie
„Cînd vrei să faci performanţă culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani“, exclama Constantin Noica în Jurnalul de la Păltiniş. Cum să nu-ţi vină să-ncepi tocmai cu aceste cuvinte un text menit să figureze în sumarul unui Festschrift pentru Gabriel Liiceanu, ajuns cu seniorială impetuozitate (şi la fel de imprevizibil profesional) la vîrsta cu pricina?
citiţiDe veghe în centrul lumii
Am fost convinsă, pînă nu demult, că într-un jurnal filmat toate păcatele jurnalului clasic sînt exacerbate. Aveam impresia, ajutată şi de filmele care pastişează jurnalul în priză directă, că nici cei mai interesanţi oameni din lume n-ar putea fi urmăriţi – ani, zile, în final ore întregi – într-un jurnal filmat care să intereseze cu adevărat.
citiţiPentru toată lumea
La aniversarea a 70 de ani, Jack DeJohnette îşi face şi ne face cadou albumul Sound Travels, un jazz de modă foarte veche, mai old school decît jazzul de modă veche, atît de old school, încît sună ca un concert live din anii ’60, poate chiar ceva mai devreme.
citiţiFilme de artă & protecţia muncii
Plasat în România anului 1986, Visul lui Adalbert e în parte o comedie (sau commie-die) satirică în spiritul amiabil al Noului Val Ceh din anii ’60 şi în parte o afectuoasă expoziţie de memorabilia din „epoca de aur“, totul garnisit cu (uneori inspirate) cioace studenţesc-cinefile.
citiţiÎnapoi în Est - tehnici zilnice de supravieţuire
Şerban Savu este unul dintre artiştii români cunoscuţi pe scena de artă internaţională, listat de către The New York Times şi Phaidon Press ca unul dintre cei mai promiţători artişti contemporani ai acestor ani (Vitamin P2 – New Perspectives in Painting, Phaidon Press, 2011 şi Younger than Jesus: Artist Directory, Phaidon Press, 2009).
citiţi- 1
- 2
- 3
- 4
- Ultima pagina
Am văzut Întoarcerea lui Jedi la videoclubul clandestin din Cumpătu (mai exact Restaurantul Vînătorul, care azi zace în paragină), cam la trei ani de la premiera oficială. L-am văzut în fum de ţigară şi cu un sfert de ecran obturat de cîrlionţii unui june negricios – ce mai conta?
citiţi
În oraşul meu din nordul ţării exista o librărie foarte bună, unde abia aşteptam să apară pe uşă anunţul cu „Primim marfă“. Dădeam tîrcoale, reveneam cu speranţa că librăresele vor termina de aranjat cărţile şi vor deschide. În acel moment, după o oarecare înghesuială, puteai să cumperi o carte bună, din puţinele exemplare expuse la raft.
citiţi
dimineaţa, ea se scula foarte devreme,
să vadă cum răsare soarele. eu dormeam – şi prin somn
o auzeam ridicîndu-se din pat, fumînd, sau citind
Iarna e prea puţină zăpadă şi vi se pare că zilele mohorîte nu se mai sfîrşesc? Primăvara e aproape inexistentă? Credeţi vă vara e prea scurtă? Toamna e deprimantă pentru că începe şcoala? Dilematix vă propune să inventaţi cel de-al cincilea anotimp!
citiţi















