Dilema veche vă recomandă

Swans, Faust, Aviatoarele României ş.a.

 

 

Cele trei povestiri (de Olga Tokarczuk, Andrzej Stasiuk şi Jerzy Pilch) din volumul Trei laureaţi Nike într-o carte, apărut la Editura Arc din Chişinău. Excelent traduse de Cristina Godun, cele trei nuvele ar fi o bună introducere la o antologie reprezentativă şi cuprinzătoare din noii nuvelişti polonezi – pe cît de buni, pe atît de necunoscuţi la noi. (Simona Sora)

Sîmbătă, 18 mai, ora 22, în Club Control, legendara trupă newyorkeză Swans. Anxietăţi post-punk, peisaje ale dezolării, sare pe rană. Dacă nu mă credeţi, căutaţi pe YouTube „Love Will Save You“. (Luiza Vasiliu)

Marius CHIVU | Feedbook

SF vs comunism

 

 

Din zona SF-ul românesc, cel puţin din cît am reuşit să acopăr eu, Marian Truţă este scriitorul care-mi place cel mai mult. A debutat în almanajul Anticipaţia 1986, a continuat şi după ’90 să publice prin reviste de gen şi volume colective, a primit mai multe distincţii de gen şi în prezent este redactorul-şef al revistei Nautilus.

Claudiu CONSTANTINESCU | Pe de altă carte

Păsările galbene

 

 

În 2012, cînd publica acest roman, americanul Kevin Powers era şi debutant, şi veteran. Mai exact, debutant în literatură şi veteran al războiului din Irak. Romanul, însă, e pur şi simplu profesionist: ştie cît să decupeze din biografia autorului şi cum să croiască din acest material o poveste de război cinică şi lirică.

"E fantastic cînd simţi că ochiul regizorului funcţionează" - interviu cu Şerban PAVLU

 

 

A cîştigat, anul acesta, premiul Gopo pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, – personajul din Toată lumea din familia noastră al lui Radu Jude. Peste cîteva zile, mediumetrajul semnat de acelaşi regizor, O umbră de nor, din a cărui distribuţie face parte, va participa la Cannes.

Matei MARTIN | Mapamondul de buzunar

E tot mai greu să fii jurnalist

 

 

Raportul FreeEx („Libertatea presei în România“, 2012), realizat de organizaţia Active Watch, nu a luat pe nimeni prin surprindere. Tipologia agresiunilor, a ameninţărilor, a presiunilor etc. este deja cunoscută, din studiile anterioare.

Oana STOICA | Rosencrantz & Co.

Eternele neînţelegeri

 

 

Shot cuprinde şase piese scurte (schiţe), scrise de către scriitoarea Theresa Rebeck, special pentru a fi jucate într-un bar. De aici, o relaxare a scriiturii pînă la firescul cotidian, o reală nedemonstraţie, un refuz al etichetărilor de orice fel. Schiţele vorbesc despre femei, despre bărbaţi şi despre relaţiile dintre ei.

Simona SORA | biograffiti

Marea topire

 

 

Acum cîţiva ani, cînd în presa noastră culturală s-a încins o dispută despre „marile teme“ ale romanului românesc, mi-am mărturisit public cîteva mirări: De cînd tema face literatura? Care e legătura între „marile teme“ şi literatura valabilă?

Aron BIRO | Audio şi n-am cuvinte

Furtuni somnoroase

 

 

Încep să se producă şi la noi albume pe care autorii lor nu vor să le vîndă, de la care nu speră nimic în sensul comercial tradiţional al industriei muzicale, ci cel mult trag nădejde că ar putea deschide nişte uşi, că ar putea asigura o oarecare vizibilitate internaţională pe canale social media.

Nicolas TRIBOI | trei întrebări pentru

„O privire din interior a grădinii de la sat“

 

 

Societatea noastră europeană a intrat într-un moment istoric, în care civilizaţia ţărănească dispare, transformată într-o societate rurală în care ţăranul devine agricultor. Ţăranul devine un simbol, un ultim refugiu, un ideal. Un ideal prea fragil şi pe cale de dispariţie.

Andrei GORZO | Dilematograf

Literatura ca dinamită

 

 

Tulburat de intuiţia literară dovedită de un elev în compunerea sa despre casa unui coleg şi despre familia acestuia, un profesor de franceză (Fabrice Luchini) îl încurajează imprudent pe tînărul scriitor (Ernst Umhauer) să voyeurizeze şi să literaturizeze în continuare.

Arta de a povesti în imagini

 

 

După jurizarea celor peste 100.000 de fotografii înscrise în cea de-a 56-a ediţie a „World Press Photo“ – una dintre cele mai prestigioase competiţii de fotografie de presă din lume –, doar 54 de fotojurnalişti au fost declaraţi cîştigători. Pe cîţiva dintre ei îi puteţi regăsi într-o anchetă specială a revistei Dilema veche.
 

Patricia MIHAIL

Expoziţia "World Press Photo 2013" la Bucureşti

 

 

„Întotdeauna am spus că o imagine ar trebui să captiveze capul, inima şi stomacul“ – a spus Santiago Lyon, vicepreşedinte şi director de fotografie al Associated Press şi preşedintele juriului din 2013 al „World Press Photo“ – considerată una dintre cele mai importante competiţii de fotografie de presă din lume.