Zilierii noştri cei de toate zilele (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Zilierii noştri cei de toate zilele (I) jpeg

Unul din muncitorii noștri, de la Troia, Hassan, avea fața cu kilometrajul cel mai mare pe care am văzut-o vreodată. Greu de uitat. Dădea cu noi la tîrnăcop și lopată de la șase la două, iar apoi se ducea acasă, mînca ceva și pleca pînă seara la munca cîmpului, sau construia o casă, sau alt mizilic. Majoritatea celor bătrîni făceau, de altfel, același lucru. Am două poze cu Hassan, făcute la șase ani diferență. În timp ce eu am chelit și m-am buhăit, fața lui brăzdată a rămas identică, același spectacol. Un altul, un fel de bunic pentru mine, Faik, lucra de 25 de ani cu arheologii și știa cîte ceva despre fiecare lucru care ieșea din pămînt. De dragul nostru, se prefăcea că ia în serios toată această ușchită întreprindere de a face săpături, distracție de oameni mari, și considera pînă la urmă inofensive obsesiile mele „inginerești“, de pildă ca nu cumva un ciob cu o proveniență greșită să ajungă într-un coș cu o altă etichetă etc. Mi-l amintesc cum, fără să-i spună nimeni, pusese deoparte truela de metal și începuse să curețe ușor un fragment de friză cu un bețișor de lemn, ca să n-o zgîrie. Mai tîrziu a fost operat și, cînd m-am dus în sat să-l văd, mi-a arătat spre inimă și mi-a zis: „Mi-au pus baterii“. Un alt bătrîn, Mustafa, zis Orak (seceră), mi-a făcut zile fripte ciorovăindu-se cu mine de cîte ori avea ocazia, ca să afle cît poate întinde coarda cu tinerelul orășean. Cred că făcea asta din pur interes de a vedea cum reacționez, interes, de altfel, pe care îl împărtășeam pe deplin. La sfîrșitul campaniei, spre surpriza mea, mi-a adus două sticle de doi litri îndesate cu cele mai bune măsline negre pe care le-am mîncat vreodată. De fapt, încă de la început acești zilieri bătrîni au fost esențiali pentru mine. Cînd m-am apucat să învăț turcă pe șantier, în 2003, aveam la dispoziție doar un dicționar francez-turc de dinainte de 1900, din care, cînd foloseam un cuvînt, oamenii se uitau la mine de parcă citeam din Biblia lui Cantacuzino la supermarket, și o gramatică nemțească lăsată în urmă de un tip care trebuise să petreacă odată o iarnă întreagă la casa săpăturii de lîngă Milet, în satul Akköy, și de la care mai rămăsese și o roabă plină cu sticle goale de coniac. Doi moși care spălau ceramică, Murat și Ahmed, erau însă profesorii mei cînd lucram în depozit. Erau amîndoi foarte scunzi, puternici ca tractorul și cu geniul simplificării. Nu le trebuiau multe cuvinte, de exemplu, ca să-mi explice, pe înțelesul meu, ce este Dumnezeu („unu“). La sfîrșit, Murat mi-a scris în caiet, ca să mă dea gata, Bismillahirrahmanirrahim, într-un cuvînt. Sub fiecare literă e un punct, de cînd moșul verificase dacă îi ies toate literele la socoteală.

În Maroc am avut în echipă un zilier în vîrstă, Hamza, pentru care am avut o antipatie spontană, sper reciprocă. Asta m-a împiedicat să încerc să-l înlocuiesc, deși venea o zi da, o zi nu. Dar munca avea de suferit, așa că i-am rugat pe ceilalți zilieri să-l convingă să vină regulat la treabă pentru că altfel rămîne fără bani, bani foarte buni, de altfel, în comparație cu ce se putea scoate din agricultură. Reprezentantul lor mi a zis, codindu-se, că dacă îl dăm afară pe tip, care are absolută nevoie de acea slujbă, ei vor trebui să facă grevă, pentru că locuiesc în același sat, merg pe aceeași uliță la aceeași ceainărie etc. Am lăsat-o deci baltă. Chiar a doua zi era ziua noastră liberă și am văzut foc lîngă o casă mai sus pe deal. Am alergat acolo cu niște găleți, împreună cu un coleg. Ardea o grădiniță uscată, plină ochi de cîrpe, buruieni și sticle de plastic. Sărăcia și mizeria erau cutremurătoare. Copiii plîngeau și mama se uita și se dădea de ceasul morții că a ajuns focul la zidul casei. Vecinii erau la muncă, nu era nici țipenie. Am aflat la întoarcere că era tocmai casa acestui tip Hamza, care la vremea incendiului, zicea cu satisfacție unul din cei care fuseseră gata să facă grevă pentru el, era la ceai în Moulay Idriss. Un alt moș din zonă, unul Kassim, era uscat ca un canotor, cu o față pe muchie gen Serge Gainsbourg și la fel de scandalos. La vîrsta lui, dădea cu tîrnăcopul ca nimeni altul și avea o singură problemă, din cînd în cînd își punea picături în nas. Acest Kassim era mai rău ca toți moșii din echipele de muncitori din Maroc, care, spre deosebire de Turcia, în loc să calmeze spiritele pe teren, participau activ la nașterea și desfășurarea certurilor și bătăilor care aveau loc aproape zilnic, pe la prînz. Pauza era mai mult pauza de bătaie decît pauza de masă. Am aflat mai tîrziu că picăturile pe care și le punea Kassim nu erau din categoria Rinofug/Bixtonim, ci din categoria cocaină.

Evident, în Turcia și în Maroc nici o femeie nu putea veni să lucreze pe teren ca zilier, însă ele făceau ceva la fel de important, care lipsește pe nedrept din manualele de arheologie, și anume găteau. Să gătești, să pui masa și să strîngi masa pentru 40-50 de oameni, și să lași seara bucătăria lună e în mod evident o faptă eroică. Am prins și cîteva șantiere în timpul Ramadanului, și am văzut o altă față a acestui eroism, adică bucătărese în vîrstă care fac de mîncare toată ziua, dar postesc din zori pînă la apusul soarelui. Nu e vorba numai de faptul că ești tot timpul cu nasul în mîncare și foamea e mai greu de suportat, dar stai în căldură toată ziua și nu poți să bei apă, lucruri pe care numai cei (cele, în cazul ăsta) în vîrstă doreau sau puteau să-l facă. După cum zilierii bătrîni erau cei care pe șantier lucrau (aproape) întotdeauna mai mult și mai bine decît tinerii. (Foto: echipă de muncitori turci pe un șantier arheologic din 1907.)

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.