Ion e profesor de limba și literatura română. La început de an școlar, Ion află cum are încadrarea. Are norma de 18 ore, căci încă nu are decît vreo 22 de ani de vechime. Dar în încadrare are 19 ore: așa a ieșit, cu două clase de gimnaziu, a cîte patru ore pe săptămînă, două de liceu a cîte patru ore pe săptămînă, iar a treia clasă de liceu cu trei ore pe săptămînă, căci nu e clasă de filologie. Nu el le-a organizat așa, n-a cerut el o oră în plus peste normă, așa au ieșit, altfel nu se potriveau.

La început de an școlar, Ion le dă elevilor un test inițial. Să vadă cu ce competențe au mai rămas după o vară de vacanță sau să-i cunoască pe elevii noi, cei din clasa a IX-a (sau a V-a, după caz). Așa se obișnuiește de mulți ani, cam toți profesorii dau, măcar la clasele de început de ciclu. Dar notele la aceste teste nu se trec în cataloage. Concepe testele, împreună cu baremele de corectare. E greu, căci Ion e un profesor care știe că un test se gîndește ca la carte: a mai avut ocazia să meargă pe la formări, știe cum e cu evaluarea. Nici un test nu se concepe mai repede de o oră, poate ajunge pînă la două. Dar, cum are totuși și două clase pe nivel, cum mai folosește ce are din anii trecuți, una peste alta reușește să le conceapă cam în cinci ore. Are, apoi, de corectat 150 de lucrări, căci are clase mari, de 30 de elevi: e școală de centru. În medie, își acordă cam 15 minute pentru o lucrare, de unde rezultă că are de corectat cam 37 de ore. Poate reușește mai repede, le dă gata cam în 30 de ore. Scrie pe fiecare lucrare, la sfîrșit, care sînt problemele majore observate, de la cele de ortografie, de exprimare, pînă la cele de comprehensiune sau de analiză și de interpretare. Apoi, interpretează și el rezultatele. Face grafice, tabele cu greșeli tipice, planuri de remediere. Așa, cam după ochi, mai pune vreo cinci ore la socoteală. În primele cam cu asta se ocupă. Le au dat termen profesorilor, directoarea și șefa de catedră, să-și facă și planificările. Trebuie să facă cîte una calendaristică, cîte una pe unități de învățare și, ceea ce n-a înțeles el bine ce înseamnă, cîte una anuală. Aici el n-a prea prins ideea, de ce e cea calendaristică altfel decît cea anuală. Dar a făcut un fel de sinteză a celei anuale. A tot buchisit, să îndese cumva toată materia în 33 de săptămîni, cît are anul școlar, scăzînd și săptămîna cu „Școala altfel“. N-are cum ști cîte zile libere se vor mai buluci în anul școlar, care oricum îl vor face să nu-și termine materia, să mai trebuiască să facă cîte ceva la începutul anului școlar viitor. Cum face și acum, mai ales la a V-a, unde anul trecut au început să lucreze pe manual doar prin noiembrie, că pe compendiul ăla primit de la minister nu se putea lucra. Era jenant. Noroc că la alte clase nu prea are de predat lecții noi, e mai mult pe recapitulare. Dar și-aici, tot mai trebuie să pregătească o fișă, să caute un text. Hai, nu mai mult de vreo două ore pe zi, poate trei.

Ion e însă, ce să vezi, și diriginte. La clasă de gimnaziu. Tevatură mai mare nici că se poate imagina. Ăștia mici, cum le zice el, sînt ca viermișorii. N-au stare o clipă și mereu au ceva de împărțit între ei. Dar ăsta e un alt subiect, căci acum Ion are de făcut o groază de hîrtii. Mai întîi, completarea catalogului. Cu tot felul de date, numere matricole, părinți, domicilii, numere de telefon etc. Apoi situații, tabele Excel cu aceleași date, procesate diferit sau cu cîte o rubrică în plus. Oh, Ion stă și într-un oraș în care elevii au gratuitate pe mijloacele de transport. Dar pentru gratuitatea asta, Ion trebuie să facă alte tabele, cu CNP-uri, numere matricole, adrese, linii de transport, să adune declarații de la părinții elevilor, fotografii sau, după caz, cardurile din anul precedent. Ion stă în fiecare zi cîteva ore în plus la școală, în afara celor de predare, să rezolve aceste documentații. Face și ședință cu părinții, dar așa e, pentru tot ce înseamnă munca de dirigenție e plătit în plus. 10% din salariu nu-i cine știe ce, or, Ion e un profesor bătrîn, are vreo 22 de ani de predare și asta înseamnă vreo două milioane jumate, poate chiar trei, dacă are gradație de merit. Ion are.

Dar după ce trec primele săptămîni de școală, Ion huzurește. Sau nu? Ion e un profesor agitat. N-are stare, el nu se duce la ore cu lecții învățate pe de rost din lunga sa experiență. Ion se gîndește în fiecare zi ce să mai facă nou cu elevii, cum să-i provoace, cum să le deschidă și apetitul pentru lectură, și mințile pentru a fi curioși, activi și implicați în propriile vieți și în realitate. Așa că stă mereu, zi de zi, cîteva ore și se gîndește cum să facă a doua zi lecțiile. Nu-i de șagă, cum zice chiar Creangă, căci Ion acum predă la a X-a basmul și i-a venit ideea, de exemplu, să îi pună pe elevi să caute în basm care sînt încălcările drepturilor omului. Ion aduce literatura în realitate și elevilor lui le place asta. Dar, ce să vezi, lui Ion asta i-a mîncat vreo oră cel puțin după-amiaza, pînă i-a venit ideea, apoi pînă a organizat-o didactic. Acum stă să se gîndească cum să mai facă ceva interesant la a IX-a, cu Prefața aia a lui Arghezi, ceva despre inspirație ar vrea, și caută pe Internet pînă găsește un filmuleț drăguț, o conferință TED a scriitoarei Elizabeth Gilbert. Dar ce să vezi, și asta îi ia ceva timp lui Ion. Nu-i nimic, asta face parte din plăcerea descoperirii, cine ar putea considera așa ceva muncă? Poate s ar putea considera muncă însă extemporalele? Păi, măcar unul în fiecare lună, căci trebuie să aibă, într-un semestru, cel puțin patru note la fiecare elev. Adică, să zicem așa, după ochi, pentru că poate nu mai face atîtea grafice și notițe pe lucrări, cam 35 de ore de corectat pe lună. Poate și teza ar putea să intre la muncă, așa, cam încă vreo 35-40 de ore. Nu-i cine știe ce. Ion are un job de huzureală. Ce mare lucru că patru-cinci ore pe zi trebuie să mențină atenția trează a unor grupuri de 30 de elevi? Să vorbească, să mai scrie pe tablă, să fie interesant și provocator. Astea-s în firea lui, că doar are o vocație! Ion e mîndru de ea! Și nu se miră cînd, la început de octombrie, i se spune că pentru ora aia în plus, a nouăsprezecea, intrată peste normă, trebuie să completeze lunar un raport, cu tema, ziua, intervalul orar, clasa etc. Păi ce, nu e normal? Se miră cum de pînă acum niciodată nu i-a trecut nimănui prin cap să ceară astfel de explicații. Și-a auzit că, în curînd, va trebui să completeze și un raport explicativ cu ceea ce face pînă la cele patruzeci de ore de muncă, trecute în fișa postului, după ce termină de predat cele nouăsprezece ore.

Ești ca Ion? Sau ca Maria, poate? Uite, ai aici, mai sus, un draft! Tu cu ce-l mai completezi? 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.