Viaţa în oglindă (concavă)

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Iconofobie jpeg

Am un vecin cam de vîrsta mea, Nicușor Pomelnicu pe numele lui, despre care am crezut, pînă zilele trecute, că ar fi informatician. „Nu, nu sînt, dom’ profesor“, a rectificat el eroarea într-o împrejurare tehnic-locativă. „E adevărat că am făcut și Facultatea de Informatică acum, la bătrînețe, dar nu profesez. Am rămas – măcar din acest punct de vedere – la identitatea mea din tinerețe, aceea de inginer mecanic… Știu, vă surprinde precizarea măcar din acest punct de vedere, dar, dacă nu vă grăbiți, am să v-o clarific printr-o istorioară plină de învățăminte…“ Pentru o poveste bună am întotdeauna răgaz, așa că i-am dat cuvîntul, bucuros, domnului Pomelnicu. „Totul a început imediat după Revoluție“, zise el meditativ, „pe cînd Cristinel, băiatul meu – nu-l cunoașteți: nu stă cu mine și nici nu mă prea vizitează! –, avea vreo patru ani. Mi-am iubit mereu fiul și m-am străduit să nu-i lipsească nimic încă din fragedă pruncie. Ca și dumneavoastră, am fost un copil crescut în lipsurile comunismului. Am visat, pentru Cristi, un model diferit de existență, întemeiat pe fericirea necondiționată. Inevitabil, l-am cocoloșit, recunosc. Jucării, distracții, alintături. Numai că, foarte repede, din momentele de pionierat ale relației noastre, am observat un fenomen straniu, dom’ profesor: fiu-meu nu dădea doi bani pe variantele mele de jucării, distracții și alintături, solicitînd, vehement, cu totul altceva decît îmi imaginam eu a fi paradisul infantil al anilor ’90. Ne aflam într-o disjuncție aproape tragică, într-un contratimp încărcat de dramatism…

Să vă dau cîteva exemple. Îl duceam, să spunem, la circ (și azi îmi amintesc ce emoții mă încercau cînd ai mei găseau, în sfîrșit, bani și vreme să-mi ofere un spectacol de acrobație și dresaj!). El plîngea isteric să plecăm de acolo. Dorea să vadă tancuri și armament pe la expozițiile militare. Degeaba plăteam circarii pentru a-l urca pe un ponei dresat ori a-i pune un nas roșu de bufon. Urla ca din gură de șarpe să încetez. Căluțul se speria, iar nasul zbura cît colo. Nu vă ascund că le propuneam atunci artiștilor un mic compromis, ca să nu pierd complet cheltuiala. Mă îmbrăcam eu în costum de clovn și mă cățăram pe elefanți (de unde, de altfel, o dată, am și căzut în cap, petrecînd, ulterior, două luni sinistre la Neurologie!). Sau îi cumpăram mașinuțe teleghidate extrem de scumpe (salivam, la gîndul lor, cînd eram mic!). Ce să vezi? Dumnealui voia avioane, zbierîndu-și nemulțumirea din adîncul ființei, pînă ce, îngrozit, îi ascundeam nefericitele cadouri automobilistice, pentru a-l liniști. Vă dați seama că, din nevoia de a evita sentimentul inutilității investiției, ieșeam, pe ascuns, în fața blocului și mă jucam eu însumi cu sofisticatele mecanisme pînă cînd vecinii, exasperați, chemau, de urgență, o ambulanță de la „Băieții veseli“… Am stat și pe acolo șase luni. Îi luam ciocolată (pe care o visam și noaptea sub domnia lui Ceaușescu!), Cristinel țipa după plăcinte, aduceam ecleruri (nebunia – onirică, desigur – a adolescenței mele!), copilașul se dădea de ceasul morții să primească tort… Îi ofeream dropsuri (mamă, ce-mi plăceau cîndva!), el cerea brioșe…

Bănuiesc că ați intuit singur urmarea: mă îndopam cu toate dulciurile respinse de el, aidoma unui sălbatic. La patruzeci și doi de ani, am împins un diabet remarcabil, atît de remarcabil încît m-au ținut și pe la „Boli metabolice“ mai mulți ani. Cristi a crescut, dar obiceiurile sale s-au păstrat. Cînd a venit timpul facultății, l-am înscris la Informatică. Nu trebuie să vă zic eu dumneavoastră – ăsta e viitorul! S-a răstit însă la mine că el merge la Drept. N-am avut încotro și m-am dus eu la Informatică, unde am tras o astenie teribilă (sînt bătrîn, nu mai pot învăța cu ușurință!). Am aterizat iarăși la Psihiatrie, nu chiar la secția „Fără clanță“, ci la nevropați… I-am cumpărat motocicletă, rememorînd revistele cu motoare pe care le răsfoiam înfiorat în junețe. O splendoare de Ducati. Nu, că el preferă un Logan. Nu m-am îndurat să vînd bijuteria și am încălecat-o eu cu mare entuziasm. M-am făcut praf și pulbere într-un tei bătrîn. Cineva mi-a spus mai tîrziu că ăsta ar fi, cu adevărat, Teiul lui Eminescu, nu copacul amărît pe care-l divinizăm noi în Parcul Copou. Mă rog, pentru mine, n-a mai contat. Șaisprezece operații cu risc vital, două luni la Urgențe, patru la „Recuperare“ și trei la „Chirurgie plastică“. În fine, i-am achiziționat apartament. Cel din blocul nostru! Credeți că l-a primit? Nici pomeneală! Cică el detestă centrul orașului. Se simte bine în liniștea periferiei. Așadar, și-a luat, cu chirie, o garsonieră mărginașă. Am insistat să venim noi aici, dar nevastă mea, căpoasă: că ea nu pleacă nici moartă din vechea sa casă și așa mai departe. M am mutat singur deci…

De data aceasta, n-am mai eșuat în spital, din fericire, ci la notar. Am divorțat (amiabil) după trei decenii de căsnicie… Ei, dar povestea nu s-a încheiat. I-am obținut fiului și o nevastă nemaipomenită! Copila celui mai prieten al meu. Frumoasă, harnică, deșteaptă. Cristinel a crescut practic alături de ea. Totuși, cînd a auzit de aranjament, parcă a înnebunit. A declarat că mai degrabă emigrează decît să se însoare cu fata… Prin urmare, actualmente, sînt bîntuit de o dilemă majoră, dom’ profesor: dacă-mi iau soție tînără, n-ar trebui oare să mă supun, în prealabil, unui tratament? Într-o clinică de fertilitate, undeva?“

P.S. Cititor dilematic stabil, domnul Pomelnicu m-a asigurat că a apreciat recenta anchetă a revistei – „Meseria de părinte“ (Dilema veche, 651/2016). 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.