Viața din lipie

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Invizibilii jpeg

Îmi amintesc o dimineață de Crăciun pe vremea în care abia plecasem de acasă, din apartamentul bucureștean în care stăteam cu ai mei, ca să stau cu chirie într-o garsonieră prăpădită din Berceni, undeva. Era prima plecare definitivă, gestul suprem de independență, eram al naibii de liberă, nu mai aveam cui să dau socoteală, iar reflexul de a învîrti cheia în ușă încet ca să merg în vîrful picioarelor să nu trezesc pe cineva pe la patru dimineața – suprimat cu bucurie.

În dimineața aia geroasă, de acum mulți ani, mă întorceam cu doi prieteni după o petrecere la care în nici un caz nu mîncaserăm sarmale și fripturi, cum face tot omul gospodar de sărbători. În venele noastre curgea, descompus, alcool prost și restul de componente dintr-o mie de țigări fumate. Chimia organică din sîngele nostru arăta prost, stelele deșirate ale legăturilor dintre elemente se aflau într-un echilibru precar. Muream de foame.

Dar ce puteai găsi într-o asemenea dimineață de 25 decembrie, într-un București care nu înviase pe deplin? Toată lumea cu scaun la cap era cuibărită prin case; în spatele ușilor închise, prin frigidere și cămări erau fripturile, cîrnații, salatele de boeuf ornate cu gogoșari murați, sarmalele, cozonacii și ce mai făcea omul de sărbători. În văgăuna mea mirosea a fum rece, iar în frigiderul precar, de închiriat, stăteau solitare o cutie de bere și un borcan pe jumătate gol cu capere. Capere. N-am cum să explic asta, n-aș putea spune la ce le-oi fi folosit, dar frigiderele solitarilor, ale burlacilor rămîn adevărate materiale de studiu.

Salvarea am găsit-o la arabul din colț, cu shaormeria lui deschisă pururi. Să-ți dea Dumnezeu sănătate, Ibrahime, Karime, Abdullah sau cum te-o mai chema. Nu era nimeni acolo, în dimineața aia, dar am văzut în mesele și scaunele tale din plastic ieftin, în cele două țepușe pe care se învîrtea carnea aia puțin obosită, în castroanele tale de inox cu varza albă tăiată fin, în cartofii prăjiți muiați de așteptare, am văzut acolo o Mecca luminoasă, din neoane prea albe și prea reci, izbăvitoare. Shaormeria ta mică strălucea ca o nestemată în buricul orașului, era o stea neasemuită, hanul divin care primea orice călător, nu contează cît de obosit, nu contează cît de trist, de beat, de mahmur, de părăsit, cu inima frîntă sau doar nesimțitoare. Probabil că a fost cea mai bună shaorma pe care am mîncat-o vreodată.

Cine n-a mîncat așa ceva în creierii nopții sau la patru dimineața n-are de unde să știe cum e gustul nopților pierdute în marile orașe. Căci arabul sau turcul, ba chiar pakistanezul care stă între totemurile rotitoare de carne de pui și vită, în altarul ăsta luminos al rătăcitorilor din orașe, e fundamental. E izvor de viață pentru toate gurile înfometate în orice colț al lumii. Spuneți-i shaorma, shawarma, shaurma, showarma, chawarma, spuneți-i döner kebab – nu contează, limbajul ei universal a cucerit soft lumea. Fără geopolitică, fără drone sofisticate, fără agenți secreți. Singura armă – sabia aia lungă în urma căreia se desprind dulce fîșiile subțiri de carne.

Te-am mîncat la Berlin, la Londra, la Madrid și la Bruxelles. Te mănînc la New York, la Mizil și în Berceni. Te aștept și te visez eu, laolaltă cu taximetriștii, cu bețivii, cu poliția din tura de noapte, cu boschetarul care a reușit să strîngă banii la fix, cu doamna aia improbabilă, bine rujată și puțin stingheră. Tu ne unești pe toți și ție am să-ți cînt toate odele și imnurile de preamărire. În lipia ta călduță ai reușit să ne învelești pe toți, indiferent cîți bani avem în buzunare, indiferent cît de bine sau prost om fi performat în viața asta. Ești salvarea din colțul străzii, o lumină în întuneric la care te poți întoarce de fiecare dată, indiferent că-i Crăciun sau Paște, Kurban Bayramul sau Rosh Hashana.

Pe lîngă mîncarea mamei, pe lîngă ramenul studenților, chips-urile și sticks-urile liceenilor, pe lîngă tocana de cartofi a bunică-mii, ești unul dintre stîlpii mei gastronomici fundamentali. Așa că ție, Ibrahim, Karime sau cum te-o mai chema, îți mulțumesc.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.