Vandalism subvenționat

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Vandalism subvenționat jpeg

Cine distruge clădirile istorice? Într-un pamflet din 1825, Victor Hugo – care spunea despre el însuși că era poète par aspiration, archéologue par sympathie – acuză trei categorii. În prima sînt revoluționarii antireligioși. Nu trebuie să vezi ruinele celebrei abații benedictine din Cluny, distruse în 1790, ca să-i dai dreptate; cu toate bisericile bucureștene demolate de comuniști se putea face un muzeu al raiului. În a doua sînt speculatorii imobiliari. Menținerea în paragină a unei clădiri istorice pînă cînd e gata să fie vîndută pe nimic cui trebuie, sau înlocuită cu ce trebuie, e o artă despre care Hugo avea o oarecare idee fără să fi vizitat cazinoul din Constanța. A treia categorie e poate ceva mai neașteptată – restauratorii. Și am văzut destule monumente antice în care restaurările recente n-au fost decît o aplicare vajnică de ciment.

Hugo observă în continuare cum, în vreme ce arheologii francezi caută artă veche în Mesopotamia, biserici ruinate din Franța sînt cumpărate de englezi la kilogram și duse în muzee, birocrația franceză funcționînd cam ca otomanii care vindeau englezilor monumentele din Grecia ocupată (cazul frizei Parthenonului decupate de lordul Elgin). Cînd scrie articolul ăsta, autorul de mai tîrziu al Mizerabililor e foarte tînăr (23 de ani), dar destul de cunoscut, mai ales ca poet. Poeții erau mai visători pe vremea aia decît sînt acum, dar asta nu-l împiedică pe Hugo să zică, nu foarte diafan, despre cei care distrug monumente istorice că sînt „prea idioți ca să înțeleagă că sînt barbari“.

Mai trec șapte ani și Hugo revine cu un pamflet și mai dur. „Război demolatorilor“ e un text clasic pentru cei care se ocupă cu protecția patrimoniului. „Avem 44.000 de legi cu care nu știm ce să facem, 44.000 de legi din care dacă sînt 10 bune. […] Iar pentru o lege a monumentelor […] nu avem timp.“ De data asta, autoritatea lui e cu totul alta, pentru că tocmai a publicat Notre-Dame de Paris. De altfel, o consecință secundară a succesului acestui roman e trezirea interesului public pentru arhitectura gotică (pe lîngă cea renascentistă), și o bruscă și binevenită jenă a primăriei pariziene față de starea proastă a catedralei, în fața căreia se adună acum de zece ori mai mulți turiști. Fraza-cheie din Guerre aux démolisseurs e că nu există vreun oraș sau orășel în care nu să se pregătească/înceapă/încheie distrugerea unei clădiri istorice, prin grija autorităților centrale, locale sau a persoanelor private.

După revoluție (de data asta nu mai e vorba de cea din 1789, ci de cea din 1830), puterea a trecut, spune Hugo, de la oameni care nu știau să scrie la oameni care nu știu să citească și care, pînă să capete ceva știință de carte, se îndeletnicesc cu guvernatul. Unul din nenumăratele exemple pe care le dă este din Laon. Acolo consiliul municipal votează demolarea turnului lui Ludovic al IV-lea (Louis d’Outremer, secolul X) pentru lărgirea pieței. Pentru asta se angajează o firmă plătită cu o sumă mai mare decît ar fi costat cumpărarea unei clădiri oarecare din aceeași piață. Hugo citează toată povestea dintr-o scrisoare oficială trimisă lui din Laon (scrisoare din care dacă nu ne-ar aminti că a lăsat deoparte toate frazele magnifice în care era lăudat, n-ar fi, totuși, el însuși). Vedem destul de clar în fața ochilor mutrele acestor membri din consiliul municipal, de care Hugo spune că sînt ca scoase din Rabelais sau din Hogarth. (De ce nu din Daumier, exemplul perfect și, s-ar zice, mult mai la îndemînă? – probabil pentru că, în anul publicării pamfletului, Daumier face pușcărie din cauza felului în care l-a caricaturizat pe Ludovic-Filip de Orléans ca Gargantua, în vreme ce Hugo va fi făcut pair mai tîrziu de același rege.)

Ce contează, aici, e protestul lui Hugo, deloc de la sine înțeles atunci, împotriva distrugerii monumentelor istorice. Turnul din Laon, în curs de demolare, spune mai departe pamfletul din Revue des Deux Mondes, e mai acoperit de schele și frînghii decît la un asediu al englezilor. Cetății i s-a furat coroana, și tot ea plătește hoțul. Retorica e, normal, a vremii, dar mesajul e universal. După o listă întreagă de exemple similare, Hugo dă acestui fenomen numele de „vandalism subvenționat“.

Ultimul episod din relația lui Hugo cu arheologia e o scurtă scrisoare a lui, din 1883, către președintele consiliului municipal al Parisului. Scrisoarea asta a salvat de la distrugere amfiteatrul roman din Paris (așa-numitele Arènes de Lutèce). O nouă stradă urma să treacă exact prin amfiteatru, legînd Rue Monge de Rue Linné (și îmbogățind pe cei care, cu un uimitor fler imobiliar, tocmai cumpăraseră terenurile și clădirile-cheie), dar n-a mai trecut.

Citîndu-l pe Hugo din 1825 și schimbînd doar numele țării, s-ar putea spune simplu: nu mai demolați România. Iar pentru că, în 1832, spunea că în loc de vandalism subvenționat e nevoie de protecție legală și de restaurare „cu grijă, inteligență și sobrietate“, aș adăuga: și de Ambulanța pentru monumente și alte inițiative asemănătoare. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: Catedrala Notre-Dame, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.