Un dirijor european

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Un dirijor european jpeg

Paul Staicu e numele unui dirijor care trebuie neapărat reamintit. Un muzician ilustru care și-a început cariera cîntînd la corn și, spun specialiștii și muzicienii care au colaborat cu el, era un virtuoz excepțional al acestui instrument. A devenit apoi dirijor, avîndu-l drept maestru și model chiar pe Sergiu Celibidache. Între 1978 și 1989 a condus Orchestra Simfonică din Constanța cu care, în 1982, a reușit o performanță neegalată decît în urmă cu cîteva luni: un turneu de succes în Statele Unite ale Americii. Performanță, pentru că de atunci și pînă la începutul acestui an, nici o orchestră simfonică profesionistă din România nu a mai fost invitată într-un turneu în SUA.

Valoarea lui Paul Staicu e atestată și de premiile și distincțiile pe care le-a primit de-a lungul carierei (printre ele medalia fundației „Herbert von Karajan“ sau medalia aniversară Richard Wagner, la Bayreuth în 1974).

Paul Staicu are astăzi 82 de ani și trăiește în Franța. A fugit din țară chiar înainte de revoluție, în 1989, și a întemeiat o orchestră simfonică în micul oraș Montbéliard. Anul trecut a publicat la Editura Muzicală o carte de amintiri intitulată Din Europa în Europa. Povestea începe cu figurile părinților și ale bunicilor, cu zilele copilăriei marcate de război, cu descrierea senzațiilor create de un bombardament al aliaților din 1944. Sînt amintiți și anii de studii de la Praga și Viena, sînt descrise și întîlnirile cu Sergiu Celibidache sau cu Dimitri Bașkirov. Dar poate că amintirile cele mai interesante, mai ales pentru cei care astăzi se bucură de libertate ca de un dat natural, sînt cele legate de umilințele și restricțiile de călătorie la care erau supuși înainte de 1989 chiar și artiști de notorietate care puteau și trebuiau să reprezinte țara. După un turneu în Spania cu orchestra din Constanța pe care o conducea, Paul Staicu a fost chemat de autoritățile comuniste să i se ceară socoteală pentru cei șapte instrumentiști care, cu acea ocazie, rămăseseră în Occident. I s-a „promis“ atunci ferm: „De-acum înainte nu veți mai putea pleca niciodată în străinătate“. Și tovarășii s-au ținut de cuvînt timp de șase ani. Motivele pentru care instrumentiștii rămîneau în Occident erau legate, printre altele, chiar de restricțiile și șicanele la care erau supuși de cîte ori se punea problema să plece în străinătate. În special într un domeniu atît de universal cum este muzica, artiștii aveau nevoie să circule, să-și măsoare forțele pe plan internațional, să se compare cu alte orchestre ale lumii. Dar ei erau obstrucționați de fiecare dată cînd aveau asemenea ocazii. Chiar înainte de acea plecare în Spania – povestește Paul Staicu –, membrii orchestrei fuseseră dați jos din tren la frontieră, pentru că vameșii cereau niște acte în plus care să ateste că instrumentele lor (fabricate la Reghin) nu erau valori de patrimoniu care ar fi putut fi, vezi Doamne, înstrăinate. Deși responsabilii orchestrei cunoșteau birocrația comunistă și întocmiseră cu grijă toate hîrtiile necesare, nimeni nu se așteptase să fie cerute documente privind valoarea nominală a fiecărui instrument. Iar vameșii nu acceptau confirmări telefonice. Voiau acte originale care trebuiau trimise de la 800 km distanță, din Constanța. În plină noapte, instrumentiștii dați jos din tren au trebuit să-și caute cazare în acea localitate de frontieră. „Mica localitate nu a văzut și nu va mai vedea vreodată, cu certitudine – scrie Paul Staicu –, atît de mulți oaspeți veniți deodată. Și ce oaspeți distinși! Toți cu fracul în geamantan. Atît de distinși încît nu erau deloc siguri că ar fi putut să-și plătească închirierea eventuală a unei camere, atît de mult le lipsea cea mai mică lețcaie. Legea interzicea să se treacă frontiera cu valută sub pedeapsa de a fi închis. De bine, de rău, fiecare găsi un adăpost. A doua zi dimineață spălatul în curte, în lighean cu apă rece, sănătoasă, ne amintea că eram precis în miezul iernii.“

Dincolo de toată umilința, pînă au venit actele necesare și oamenii au reușit să ajungă totuși în Spania, data primului concert al turneului deja trecuse. Așa îi tratau autoritățile comuniste pe artiști. Și bineînțeles că, atunci cînd prindeau o ocazie, mulți dintre ei nu se mai întorceau în țară. Paul Staicu însuși a luat această decizie cînd, după șase ani de interdicție, a primit în sfîrșit din partea statului român o nouă viză de ieșire. A rămas în Franța, unde a întemeiat, așa cum spuneam, o orchestră simfonică într-un mic orășel apropiat de granița cu Elveția, bucurîndu-se de sprijinul generos și interesat al autorităților locale. Constanța, în schimb – dacă e să ne gîndim, un oraș de vreo zece ori mai mare decît Montbéliard –, nu mai are filarmonică.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.