Un concert fatal

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Karma: terapie intensivă jpeg

Povestea colegului meu de la Socio-lingvistică, Emiliano Spincter, m-a tulburat peste măsură. L-am întîlnit pe coridoarele facultății. Era, cum se zice astăzi în popor, varză. Nedormit, nebărbierit, necăjit și, indiscutabil, nevorbit, întrucît, în momentul în care m-a văzut, cearcănele imense de la ochi i s-au decolorat puțin, iar pe față a părut să-i treacă o umbră de speranță. A venit imediat la mine și mi-a spus precipitat: „Bătrîne, sînt disperat. Nu vei crede ce mi s-a întîmplat. Trebuie să-ți zic. Trebuie să relatez cuiva adevărul, altfel o iau razna…“ M-am oprit speriat și l am ascultat. „Directorul meu de departament“, și-a început el ciudata narațiune, privind, hăituit, în toate direcțiile, „bestia de Coprodan Sceleruț, este, de mic, fan al rocker-ului american Jon Bon Jovi. Mă rog, acum am aflat și eu numele ăsta, întrucît nu le-am avut niciodată cu muzica nouă. Am trăit, de cînd mă știu, doar în acordurile mărețe ale simfoniilor clasice. Ăsta, americanul, a ținut recent un al doilea concert la București. Nebunul meu a aflat cu cîteva luni înainte și se văita prin întreaga Universitate că va fi plecat atunci din țară, urmînd să participe – fără posibilitate de eschivă! – la ședința unui consorțiu internațional. N-am dat importanță lamentărilor lui, dar, prin iunie, îmi scot ordin de deplasare pentru niște doctorate în Capitală și trec pe la Sceleruț, conform uzanțelor, să mi-l semneze. Sesizînd data călătoriei, dementul sare ca ars că, vai, voi fi în București fix la concertul lui Jon Bon Jovi și că mă sparge dacă nu-mi iau bilet pentru a-i povesti și lui clipa astrală! De spaimă, am spus da, cum să nu, Jon ăla e și favoritul meu. Am fugit la primul calculator, sperînd că toate locurile erau vîndute. Nici pomeneală! Chestia se ținea în ditamai Piața Constituției, cu acces gîrlă. Am cumpărat un bilet ieftin, de periferie, ca să închid gura Coprodanului. L-am printat și i l-am arătat obedient. S-a luminat precum o zi de vară. M-a mîngîiat pe cap și mi-a spus că abia așteaptă să-i relatez evenimentul, minut cu minut, scenă cu scenă, la întoarcerea amîndurora acasă…“

Spincter s-a oprit o secundă, epuizat, și după ce a respirat adînc, a continuat cu aceeași voce tragică: „M-am gîndit că n-oi muri dacă, după doctorate, mai rămîn o seară în Capitală și ascult ceva zdrăngăneală modernă. Numai că socoteala de-acasă… Chermezele post-doctorale s-au prelungit nepermis de mult, iar eu am uitat de Jovică ăsta. Mi-am amintit abia cînd m-am întors la facultate și am găsit, alături de ordinul de deplasare, biletul electronic nefolosit. Am intrat în panică, bătrîne! Ce să-i spun Marelui Psihopat? În abulie, am luat o decizie neașteptată, de individ devastat. Fusesem, de fapt, la concert și eram capabil să-l prezint minut cu minut, scenă cu scenă! Mi-am repetat, motivațional, de atîtea ori concluzia asta, că, într-un anume sens, ajusesem să o cred în forul meu interior. Apoi m-am pus pe documentare. Ecouri în presă ale concertului, declarații ale participanților, analize ale specialiștilor, imagini și scurte filmări live ale reprezentației de pe Facebook și chiar crîmpeie de la alte concerte ale cîntărețului, pescuite pe YouTube. I am ascultat atent piesele de succes, le am învățat versurile și linia melodică. Puteam interpreta – bazîndu-mă pe urechea mea muzicală, educată de iluștrii compozitori clasici –, destul de competent, It’s My Life și Livin’ on a Prayer. Un singur lucru nu-mi ieșea la socoteală. Reacțiile de după eveniment indicau că noua prestație a lui Jon Bon Jovi la București fusese un eșec epocal. El însuși a declarat că a cîntat prost și și-a cerut scuze participanților. Mai mult, fiind fără voce, cică a redus spectacolul cu o jumătate de oră și a renunțat să mai cînte hit-urile care l-au făcut celebru… Tembelului meu nu avea cum să-i placă situația, însă asta era! Cînd m-am revăzut așadar cu monstrulețul, m-am pus pe povestit, prezentînd, științific, detaliile catastrofei muzicale din Piața Constituției. Sceleruț s-a înnegurat treptat, pînă cînd, turbat, a început să zbiere: Blasfemie, blasfemie, stopați detractorul! Adică pe mine…“ Spincter s-a oprit iarăși, cu un aer terifiat-deznădăjduit. Răsufla din greu, dar, eroic, nu s-a dat bătut.

Și-a reluat, dramatic, firul istorisirii: „Îngrozit, am dat-o pe cîntat. Strigam, convulsiv, ca un rocker în chinurile facerii scenice – Iit’s my liiiife,/ Iit’s now or neever, / Iii ain’t gonna live foreever, / Iii just waant to liive whiiile Iii’m aaliive… Coprodan m-a privit idiotizat și, brusc, s-a năpustit asupra mea, țipînd, precum Kurtz al lui Conrad: The horror, the horror! Mi-a ars, în viteză, două palme peste bot, trei pumni în cap și un șut în fund. Am zbughit-o din cabinetul lui, crezînd, naiv, că s-a descărcat și că tărășenia s-a încheiat. Nu s-a încheiat, omule! M-a băgat în program de monitorizare. Am trecut, de la un biet ordin de deplasare, la cumplitul ordin-observator. Oooh, my liife!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.