Ultima noapte de sarmale, prima zi de după...

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Gata, e ultima oară cînd mai scriu despre sărbători, Crăciun, Revelion, sarmale & Co.! Nu că m-aş fi plictisit (de sărbători şi sarmale n-o să mă plictisesc niciodată!), ci pentru că nu mai am despre - sau de ce... - să scriu. Acele sărbători, despre care îmi plăcea să povestesc de fiecare Sfîntu’ Ion cînd mă întorceam acasă, ei bine, acele sărbători s-au cam terminat. Sau cel puţin aşa mi s-a părut mie anul acesta... M-am uitat peste "pilulele" scrise de-a lungul timpului pe această temă. Prima este o adevărată "Cîntare a Sarmalei", o juisare estetic-gustativă cu fiori patriotici: Miroase a sarmale peste Munţii Carpaţi! Ce poate fi mai înălţător? Au urmat ani buni de sărbători paideice din ciclul "învăţaţi sărbătorile româneşti mîncînd", dedicat masteranzilor în antropologie. Cele 2-3 zile şi nopţi de cursuri intensive se încheiau, firesc şi apoteotic, cu ciorba de potroace, în care novicii căutau, la fel de invariabil, potroacele, spre deliciul "cunoscătorilor". Spiritul strămoşesc, dar bine temperat, al sărbătorii era astfel transmis mai departe. La un moment dat, şi-a făcut însă apariţia în meniul de sărbători, pe nepusă masă, mîncarea indiană. Nişte foşti studenţi, actualmente vegetarieni, au vrut să ne convingă de calităţile deosebite ale bucătăriei indiene. I-am făcut loc, cu prudenţă, într-o pauză de sarmale. Nu a fost rău! Ceva era însă pieziş: ce-a căutat indianul în sărbătoarea românului? Tot atunci am aflat de la nişte studenţi, pe care îi pusesem să spioneze în interes ştiinţific ce mai mănîncă românul de sărbători, că o întreagă categorie din populaţia ţării noastre comandă în afară mîncarea de sărbători, la restaurantele chinezeşti, de pildă. Ar fi trebuit să-mi dau seama de atunci... Au mai trecut apoi anii şi, în locul sarmalelor, pe primul loc al plăcerilor de sărbători au urcat petardele. Lumea nu mai avea răbdare să vină Anul Nou, să bată ceasul de 12, nimic. Cu mic, cu mare ieşeau în stradă şi aruncau în aer cu muniţia din dotare. În ultimii 2-3 ani mirosea a petarde peste Munţii Carpaţi de nu se mai vedea crucea de pe Caraiman! Ieşirea în stradă a Sărbătorii nu s-a făcut deci cu surle şi trîmbiţe, ci cu petarde. Adică mai degrabă gălăgios decît festiv. Iar, în timp ce spectacolul se încingea afară, înăuntru, pe mese, se sleiau sarmalele. Parol, am văzut cu ochii mei! Anul acesta, ce să zic? Desigur, a fost Revelionul Integrării, deci cu totul altceva, alte mize, alte aşteptări, alte pregătiri. Lumea a ieşit în pieţe, sărbătoarea s-a mutat pe stradă ca să vadă artificiile pregătite de alţii. Anul acesta nu mai mirosea a petarde peste Munţii Carpaţi. Dar nici a sarmale... Ceea ce m-a alertat pe mine în primul rînd a fost însă faptul că propriii noştri copii, altminteri bine educaţi în spiritul sfintei indigestii-cea-de-două-săptămîni, au refuzat anul acesta, timid, sarmalele. Şi cîrnaţi? - am întrebat eu cu o voce stinsă. Dacă vreţi voi... - au răspuns ei, bine crescuţi şi cu dragoste de părinţi. Nu, nu făceau cură de slăbire şi nici nu erau preocupaţi dacă sarmalele fac bine la sănătatea lor. Pur şi simplu, pentru ei sărbătoarea nu mai era legată de pathosul culinar, excesul, fie şi mimat, al mîncării nu mai semnifica împlinire comunitară, iar relaţia dintre familie şi sărbătoare nu mai trecea prin oala cu sarmale. Pentru ei, masa nu mai avea acelaşi spaţiu şi acelaşi timp - adică, de fapt, nu mai era legată de mult de un spaţiu şi timp anume şi cu atît mai puţin de plăcerea comensalităţii. Pentru ei, adică pentru ei şi prietenii lor, şi generaţia lor... De Sfîntu’ Ion ne-am întors astfel acasă cărînd în spate un sac de vreo 15 kilograme de cărnuri. Ne-am aşezat apoi la televizor şi am privit o retrospectivă a Anului Nou. M-am pomenit spunîndu-i soţiei mele că, poate, la anul mergem şi noi în Piaţă să petrecem Revelionul "cu lumea". Categoric lucru, de acum înainte - cum ar spune Kundera - sărbătoarea este în altă parte!...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.