Ticăitul unei cariere de excepţie

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Ticăitul unei cariere de excepţie jpeg

Domnul profesor universitar (de istorie antică) Penteleu Vidruțovici – astăzi distins pensionar octogenar (aproape nonagenar!) – a devenit recent, prin votul unanim al locatarilor, administratorul scării de bloc în care ființez și eu de vreme îndelungată. Vîrsta personajului nu trebuie să mire. Vidruțovici e vioi, cum să spun, ca… o „vidruță“ de apă montană. Nu-i dai mai mult de șaptezeci – hai să zicem! – și cinci de ani. Cu toate acestea (deși l-am votat entuziast), eu am rămas cumva nedumerit de decizia atît de înflăcărată a venerabilului intelectual (omul a tremurat, pur și simplu, pe parcursul numărării voturilor secrete: fusese concurat, fără nici o șansă însă, de un fost colonel la Pompieri, în „etate“ de doar șapte decenii și trei sferturi!) să-și asume respectivul job tracasant. Mă gîndeam că i-ar fi plăcut, în prezent, să-i recitească mai degrabă pe stoici ori pe platonicieni. Într-o discuție privată ulterioară, domnul Penteleu mi-a explicat misterul neașteptatei sale hotărîri: „Codrine, ai crescut practic sub ochii mei și ai ajuns tu însuți universitar. De aceea, cred că mi-ai înțelege foarte bine alegerea.“ Nu știam dacă aș fi putut înțelege cu adevărat, dar, ca de obicei, m-am pus pe ascultat.

Profesorul Vidruțovici a continuat așadar: „Am făcut, îți amintești cu siguranță, în mod semnificativ, administrație la viața mea. Pe lîngă activitatea academică. Am fost mereu, încă de tînăr, un om important, cu vizibilitate, cu funcții, cu prestanță. Puțini știu însă că, pe plan intim, eu am experimentat, în raport cu menționata vizibilitate, un profund sentiment de neîmplinire. El își are rădăcinile, bănuiesc, în două întîmplări de la debutul existenței mele. Prima s-a derulat chiar în școala primară, a doua la sfîrșitul studiilor în Facultatea de Istorie. Ți le voi relata, ca să pricepi întregul context. Mai întîi, episodul din copilărie, din clasa a doua de ciclu inițial… Ehei, ce timpuri! România era încă dodoloață, cîntam imnul regal, păpam lucruri sănătoase, de băcănie tradițională, nu mizerii ca acum… Institutorul nostru, domnul Picealcă, Dumnezeu să-l odihnească, a pregătit cu noi o piesă de teatru înainte de vacanța de Crăciun din 1937 – aveam fix opt ani! Mie mi-a dat, am dedus atunci, rolul principal. De ce am dedus asta? Pentru că dramoleta se referea la un ceas fermecat, rătăcit din cauza creaturilor rele și, în absența căruia, sărbătorile de iarnă nu mai puteau sosi. Lumea încremenea în loc…“

Povestitorul s-a întristat o clipă, dar a revenit imediat: „Creaturile bune căutau acest ceas și aveau sarcina să-l repună în funcțiune înainte ca universul să dispară complet. Eu am fost ceasul, de unde am tras concluzia naturală că aș fi jucat partitura centrală a piesei! Paradoxal totuși, nu rosteam decît patru cuvinte în final, cînd apăream și eu, în sfîrșit, pe scenă, descoperit de zînele care mă amușinaseră disperate – Tic-tac, tic-tac! Trebuia să mimez și epuizarea, prăbușirea în neant… În rest, tot jocul dramatic a aparținut colegilor mei creaturi (fie ele rele sau bune). Acasă, taică-meu, șef de gară, mi-a spus nervos și ofensat: Băiete, ai avut rolul unui maimuțoi trist. M-am simțit penibil față de ceilalți părinți! Mi-am dat seama cît de îndreptățit fusese să constate asta. Da, fusesem un maimuțoi… Ce să vezi, la terminarea facultății, în anii ’50 deci, situația se repetă într-un alt cadru! Mă trezesc, peste noapte, declarat șef de promoție, deși obținusem media a doua (la o distanță bunicică de primul clasat) din serie. Ce se întîmplase? Ceva cumplit! Adevăratul șef fusese arestat de Securitate pentru o presupusă propagandă țărănistă. Am ajuns, ca atare, insul principal al absolvirii studiilor…“

Vidruțovici căzu din nou pe gînduri și, din nou, s-a întors spectaculos la narațiune: „Starea nu a fost deloc una de împlinire. Eram un rege fără regat. Toți mă priveau ca pe un uzurpator, dacă nu ca pe un impostor de-a dreptul. Iar eu, ai realizat deja și singur, mă simțeam aidoma unui maimuțoi. Un maimuțoi trist. Viața mea s-a transformat de atunci într-un lung șir de poziții și posturi centrale, grefate pe insurmontabile roluri secundare. Am fost șef de Catedră la Antică, dar am avut ghinionul să fiu în același colectiv cu secretarul PCR pe tot centrul universitar și, cum îți imaginezi, ăsta conducea de fapt totul. Ștergea pe jos cu mine la orice oră din zi și din noapte! M-au făcut comuniștii și decan, este adevărat, însă am nimerit pe funcție într-o perioadă cu rector de la Istorie – prin urmare, păream tot un fel de preș în Facultate. Mă rog, l-am înlocuit apoi, o vreme, și pe rector (cît a fost detașat de Ceaușescu la minister, eu am funcționat ad interim!), dar nu am fost rector nici un minut în realitate. De la București, adevăratul rector mă mînuia așa cum mînuiește păpușarul o marionetă… Semper un maimuțoi, dragul meu, după cum vezi. Un maimuțoi administrativ trist și inadecvat!“

„Astăzi însă, la sfîrșitul carierei“, a strigat deodată Penteleu, „nu voi mai permite o asemenea umilință! Voi fi un șef de scară autentic!… Prima măsură, Codrine, va fi să-ți deleg ție problemele parcării, salubrității și contractelor cu regiile. După aia mai vedem!“ L-am privit îngrozit pe profesor. Nu am reușit decît să îngaim exsanguinat: „Tic-tac, tic-tac!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.