Teaching in the USA

Publicat în Dilema Veche nr. 192 din 15 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Titlul poate părea arogant, în engleză, dar nu am găsit ceva care să sune atît de potrivit în româneşte ("predînd în SUA" suna hilar, iar varianta "Profesor în America" e prea pompoasă şi pretenţioasă). Mă gîndesc de cîteva zile să ţin un gen de jurnal despre întîmplări, obiecte, locuri, oameni întîlniţi în campusul Universităţii statului Illinois (University of Illinois), Champaign-Urbana, după numele localităţilor ce găzduiesc şcoala, lipite una de cealaltă. Sînt aici ca profesor vizitator pentru semestrul de toamnă (visiting for the Fall semester) la Departamentul de Matematică, poziţie pentru care am aplicat şi am fost admis şi datorită lobby-ului făcut de doi dintre colegii de aici, profesori, cu care am publicat cîteva lucrări apreciate. A contat şi faptul că mă aveau în vedere să-i sprijin la pregătirea studenţilor pentru concursul Putnam (olimpiada matematică studenţească a SUA, extrem de selectă). Universitatea este una dintre cele mai importante instituţii de învăţămînt superior de stat din SUA. Înfiinţată în 1868, are acum peste 40.000 de studenţi şi deţine peste 20 de Premii Nobel, multe în fizică. Şcolile de inginerie şi fizică sînt între primele 5 din SUA; nici matematica nu stă rău, în primele 15. Doresc ca în cîte un mic articol, în funcţie de fotografia culeasă de mintea mea, să mă refer la cîte o idee sau obiect. Totul va fi trecut prin modul meu de analiză, deci rezultatul va fi oarecum subiectiv, dar cred că e util pentru cei ce vor să înţeleagă o parte din America, vor poate să înveţe aici sau - de ce nu - să-şi facă un viitor pe acest tărîm. Poate că şi cele cîteva mii de părinţi, cu copii la studii aici, vor înţelege mai bine cum trăiesc copiii lor în mediul universitar; bănuiesc că nu li se povestesc totdeauna prea multe. Aşadar, sper să întîlnesc idei. Ca profesor la o universitate importantă, adică una care are tradiţie, bine clasată în topul celor mai bune, acordă doctorate (grading school), trăieşti la scară mică toate dilemele şi contradicţiile vieţii americane în viziunea unui european. O să încerc să explic. Despre modalităţile în care ajungi să ocupi o astfel de poziţie am vorbit, iar faptul că poţi ajunge imediat după doctorat profesor universitar este o dovadă a respectării valorilor, pentru că ele sînt o investiţie. Nu se poate încă aşa ceva în România; nu pot uita argumentul de tipul "măcar un curs să fi scris ca să aibă pretenţia să ajungă conferenţiar". Asta e însă şi America în totalitatea ei: valorile evidente sînt promovate indiferent de vîrstă. E ca în sport: un fotbalist tînăr, chiar neexperimentat, dar serios şi talentat, are pe piaţă o valoare mai mare decît unul consacrat, dar spre sfîrşitul carierei. Să mă întorc însă la "activitatea didactică". Spre deosebire de Europa, şcoala universitară e mai asemănătoare liceului de la noi. O lecţie ţine 50 de minute şi, în funcţie de "creditele" acordate, se desfăşoară mai multe zile pe săptămînă în acelaşi loc şi la aceeaşi oră. În general, creditele coincid cu numărul de lecţii pe săptămînă. Ca profesor nu poţi întîrzia. Faci o impresie execrabilă, iar studenţii în general reclamă o astfel de atitudine. Nici nu poţi depăşi timpul acordat. Aici, la University of Illinois sună chiar clopoţelul în toate clădirile cu săli de curs. Materia predată: nu prea ai libertate ca profesor. Ţi se dă manualul şi syllabus-ul, adică program pe ore, tu ai doar libertatea discutării şi interpretării acesteia. Manualele sînt de altfel extrem de îngrijit elaborate şi cu multe exemple. E o afacere uriaşă să fii autorul unui astfel de manual, mai ales la nivelul undergraduate (adică primii ani înainte de master): jumătate din universităţile americane folosesc aceleaşi manuale. Scumpe şi grele, în kilograme însă. Sînt cartonate, mari, cu sute de pagini. De aceea îi vezi pe toţi studenţii cu rucsacuri încărcate, iar una dintre întrebările lor la începutul cursului este dacă trebuie să aibă manualele cu ei mereu. De obicei, un curs nu înseamnă parcurgerea în întregime a unui astfel de manual. Dai teme la fiecare lecţie. Sînt conştienţi de importanţa acestei activităţi. Cu o conştiinciozitate exemplară, majoritatea aduc temele în zilele în care le spui că trebuie predată homework due şi aşteaptă să o corectezi cu observaţii. Pentru un curs cu mai mulţi studenţi, ca profesor beneficiezi de un asistent de corectare (grader), de obicei un student graduate, adică doctorand. Îi pasezi lucrările şi după cîteva zile el ţi le lasă la cutia poştală corectate. Apoi, periodic, dai lucrări de control în general anunţate, quiz le numesc ei. Şi astea contează la nota finală şi trebuie să fii atent să le contabilizezi. În plus, cam de două ori pe semestru anunţi de la început examene parţiale, midterms, şi trebuie să fii atent să precizezi modul de corectare cu ponderea în nota finală. Peste astea, cam de trei ori pe săptămînă ai office hours, ore de consultaţii anunţate în biroul tău, unde oricine vine şi te întreabă legat de curs sau teme. E o muncă serioasă şi stresantă în fapt. Mai ai şi alte activităţi nu neapărat normate: e bine să participi la cîteva dintre seminariile ştiinţifice ale facultăţii, săptămînal. Asta în legătură sau peste activitatea ştiinţifică concretizată în numărul şi calitatea lucrărilor publicate sau a grant-urilor obţinute. Nu e uşor şi nici relaxant. Există însă motive de mari satisfacţii ca profesor. În primul rînd, societatea îţi consideră poziţia ca fiind una de excelenţă şi o respectă. În al doilea rînd, beneficiezi de o vacanţă incredibil de mare, comparativ cu concediile de maximum două săptămîni ale angajaţilor la stat sau în companii. Apoi circuli la congrese, conferinţe, cu destulă uşurinţă şi cu bune sponsorizări din partea universităţii. Şi nu în ultimul rînd, costul asigurării medicale este extrem de mic, comparativ cu alte domenii: centrele medicale ale universităţii acordă reduceri substanţiale cadrelor didactice prin compania de asigurări a acesteia. Totul pare minunat. Problema o reprezintă însă de multe ori familia şi locul. Cîştigi un post la o universitate de top, ce faci însă cu soţia, mai ales dacă e dascăl şi ea, sau cum rezişti într-un loc în care, în afară de universitate, nu mai e nimic decît cîmp...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.