Tăcerea istoriei, zarva memoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 107 din 9 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

in urmă cu aproape un an, pe 23 februarie '05, Parlamentul francez vota legea 158/ 2005, al cărei articol 4 prevede că "programele şcolare vor recunoaşte în particular rolul pozitiv al prezenţei franceze în teritoriile outre-mer, mai ales în Africa de Nord, şi vor acorda (...) combatanţilor armatei franceze din aceste teritorii locul de onoare pe care-l merită". Ce-a urmat: supărări şi proteste ale politicienilor sau intelectualilor maghrebini, ca şi proteste ale unor intelectuali francezi - vezi scrisoarea a 19 dintre cei mai eminenţi istorici ai Franţei de azi (J.-P. Azéma, P. Nora, M. Ferro, P. Milza, M. Winock etc.), în care se cere Libertate pentru Istorie, spunîndu-se că într-un stat normal nu revine Parlamentului sarcina de a stabili ce e adevărat şi ce nu, în ştiinţe. E greu de spus dacă această lege a mai pus şi ea paie pe focul maşinilor ce-au tot ars în periferiile pariziene la sfîrşitul verii, dar mi se pare credibil că un rol în crearea unei anume stări de spirit printre francezii de origine africană tot a avut. La a doua vedere veţi spune că, din păcate, toţi au dreptate - din păcate, pentru că, aşa cum se va vedea mai jos, inexistenţa unei dihotomii clare pune probleme epocii noastre postmaniheiste. Legea 158/2005 e o lege tipică pentru un guvern de dreapta (şi mai ales pentru unul de dreapta francez!) şi se referă la colonizatori care au fost, la vremea lor, un factor de civilizaţie; dar şi africanii au dreptate - coloniştii aduceau cunoştinţe, dar luau tot ce le cădea sub mînă: minereuri şi mirodenii şi banane şi cîte un monument egiptean etc. Cam aşa stau lucrurile şi în cazul următor. Ca un filoamerican care, spre sfîrşitul lui '89, ascultam cot la cot Alice Cooper şi Compact, ca unul născut într-o parte de Europă care, la finele anilor '70, se uita vrăjită cum împărţea avocatul Rudy Jordache dreptatea în Om bogat, om sărac şi cum mai pătimea el de pe urma chiorului Falconetti, ca unul care, mai încoace, am suferit alături de Michael Douglas în tribunal, după ce amărîtul a fost violat de Demi Moore (între noi fie vorba, se poate şi mai rău!), ei, da, săptămîna trecută, la aflarea veştii cum că US Marine-şmecheraşul Van Goethem a scăpat nevinovat după ce l-a stîlcit pe Teo Peter, am spus şi eu, alături de dvs., Shame on you, America! După care parcă m-am mai calmat şi mi-am adus aminte că noi (adică România în care ministru de Externe în Guvernul Năstase era Mircea Geoană) am semnat un oarece document cu SUA, pe 1 august 2002, la Bucureşti, prin John Bolton - atunci secretar de stat pentru afaceri strategice în Departamentului de Stat - şi Cristian Diaconescu, atunci secretar de statîn MAE român: acordul bilateral privind exceptarea militarilor americani de la extrădare către Curtea Penală Internaţională! O avea vreo legătură?! Chris Patten (atunci comisar european pentru Relaţii externe) şi toată floarea cea vestită a UE, de la Romano Prodi la Günther Verheugen, au cam strîmbat din nas, dar noi, aprinşi de febra pre-NATO, am fi semnat orice! Unde mai pui, apoi, şi acest sîcîitor detaliu: şoferul din maşina în care era Teo Peter n-a vrut să se ducă martor la proces în State, pe motiv că (citez din memorie) Dom'le, io zic că cu mine sau fără... ăăă... io cre' că... şiii... mi-a fost frică... ăăă... nu mi-a spus nimeni că treb'e... ăăă... etc. Sigur că familia lui Teo Peter are dreptate. Dar, iarăşi (fatalitate!), parc-ar avea şi juraţii americani ceva dreptate (date fiind cele de mai sus), mai ales dacă şmecheraşul american, fost cetăţean turmentat, iubăreţ şi ambetat cu beretă de mariner, o fi avut un avocat bun, dintr-ăia în stare să prezinte România ca fiind una dintre ţările alea depărtate dinspre care, oh, God!, păzea că apare un King Kong, ceva! În fine, a treia poveste: în septembrie trecut, Jyllands Posten, cel mai popular ziar danez, publica nişte caricaturi cu profetul Mahomed; ulterior, ele erau reluate de o revistă norvegiană şi tot aşa: cum mai apăreau într-un ziar, cum sporeau, logic, şi protestele musulmanilor; pînă pe 1 februarie a.c., cînd parizianul France Soir a dus focul acolo unde era şi pulberea. Cui să dai dreptate? Imamilor sau cartoon-iştilor? Lui Jack Straw, britanicul de la Externe, care spune că libertatea cuvîntului nu e, în sine, un permis pentru a ofensa religia altora (ceea ce e adevărat), sau premierului danez Anders Fogh Rasmussen, care declara la Al-Arabiya TV că "m-aş bucura să înţelegeţi că danezii apără de generaţii libertatea cuvîntului şi a credinţei, asta-i ceva vital şi indispensabil în democraţia noastră, iar pe de altă parte eu nu pot să controlez ceea ce apare în media!"? Cui să dai dreptate cînd toţi par că o au? Ei bine, dle Văcăroiu (cum?!, vă temeaţi că o să vă uit tocmai în această săptămînă?!), în chiar astfel de clipe gîndul meu fuge spre dvs., spre calmul salvator cu care-i împăcaţi pe toţi (pe Iorgovan cu Geoană, pe Funar cu Frunda, pe Frunda cu Constituţia etc.). Drept care vin şi eu cu o-ntrebare: sigur nu vreţi să lăsaţi miza mijlocie a Senatului nostru şi să daţi o fugă spre (să zicem) miza mare de pe Fîşia Gaza?! drian CIOROIANU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.