Sub pecetea defensivei

Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
Sub pecetea defensivei jpeg

De cîteva luni de zile, un coleg odinioară simpatic, de la Estetică, a devenit înfiorător de „defensiv“. Sper că v-ați însușit noua semnificație a acestui cuvînt în limba română, o adaptare, desigur, a uneia dintre conotațiile echivalentului său englezesc, defensive. Dacă nu, v-o comunic eu aici pentru a vă feri de fireasca stinghereală atunci cînd veți auzi lexemul rostit (probabil pe fondul unui reproș: că dumneavoastră ați fi, carevasăzică, astfel!) de către propriul vlăstar, deja emancipat în subtilitățile lumii contemporane. „Defensiv“ înseamnă astăzi agresiv, pus adică pe harță din orice (cîrcotaș, provocator etc.), dintr-un motiv ciudat: spaima de a nu fi criticat de către ceilalți. Mai exact, insul defensiv se simte obligat să le-o ia înainte potențialilor critici, denunțîndu-le cine știe ce defecte reale ori inventate și retezîndu-le ca atare, din start, orice pornire evaluativă asupra persoanei sale. Deși înțeleg substratul semantic al termenului, trebuie să mărturisesc faptul că el îmi provoacă o insurmontabilă confuzie. Cum să fii defenisiv, cînd tu, în fond, ataci primul și ești așadar taman pe dos: ofensiv? Apărătorii noțiunii vor observa pesemne aici că transferul derivă din limbajul militar unde defensiva, strategic vorbind, se realizează frecvent printr-un atac inopinat (o ofensivă), menit(ă) să provoace derută inamicului. Nu insist. E posibil ca dreptatea să se afle de partea lor.

Cert rămîne că eroul nostru a ajuns, în foarte scurtă vreme, extrem de defensiv. Vă voi spune numele lui și, neîndoios, veți înțelege de ce: Emil Macrou. Da, ați citit corect! Identitatea bietului profesor de Estetică se exprima printr-un fel de bășcălie sonoră românizată la adresa numelui președintelui Franței, Emmanuel Macron. Esteticianul Macrou s-a transformat, după alegerile franceze, în ținta ironiilor, din cauza politicianului Macron, cu toate că, din perspectivă cronologică, primul avea prioritate absolută, fiind cu un deceniu mai bătrîn decît liderul parizian. Notorietatea ultimului și-a spus însă cuvîntul. Pretutindeni, nu numai la Universitate, unde se vedea nevoit să-și zică numele, profesorul era imediat luat în balon. La oficiul poștal, de pildă, o funcționară, la vederea buletinului său, i-a șoptit mieroasă (stăpînindu-și totuși cu greu rîsul!) că i-ar plăcea o plimbare pe Champs-Élysées. Macrou s-a enervat instantaneu, făcînd o criză de isterie. Pe de o parte, l-a scos din sărite, evident, aluzia la Franța, iar, pe de alta, l-a înnebunit pronunția femeii, Șamps-Elize, cu m și p apăsate și accent pe prima silabă a celui de-al doilea cuvînt, detalii care, pentru un francofon de talia lui Emil, constituiau o agresiune practic fizică. A fost săltat (un alt termen favorit al vorbitorilor limbii române actuale!) de polițiștii locali și amendat pentru tulburarea liniștii publice.

Episodul a generat schimbarea profundă a profesorului. Nu mai permitea acum nimănui să deschidă gura în preajma lui. De aceea, vorbea enorm, certîndu-se, preventiv, cu toți și cu toate. A dezvoltat ticuri verbale, „mulate“, așa-zicînd, pe nevoia sa necontenită de a reproșa, interogînd și de a interoga, reproșînd: „cum adică?“, „ce face?“, „de ce?“ și „oare cum?“ Ele au pătruns masiv și în structura prelegerilor sale. Adesea, se răstea nervos, cum ar veni, la înseși subiectele pe care le aborda în expunerile pentru studenți. Îl puteai auzi țipînd brusc în amfiteatru: „În sistemul estetic hegelian, percepția joacă un rol definitoriu. Oare cum se va fi întîmplat ca și Adorno să acorde atenție, deodată, acestui element mult mai tîrziu?“ Sau: „Kant definește, printre primii, corporalitatea obiectului estetic. Cum adică să vină atunci marxiștii și culturaliștii ulterior să susțină, cu pretenția originalității, ipoteza triumfalistă a creației artistice ca produs material al unei societăți?“ Mai rea se dovedea treaba în ședințele Consiliului Profesoral, unde Emil vorbea neîntrebat și neanunțat. Dacă decanul începea o prezentare a situației financiare a Facultății, Macrou se trezea țipînd ascuțit: „Ce face, stimabile? Cum adică datorii?“ La întrebarea derutată a celui întrerupt – „Poftim? Ce ați zis, domnule profesor?“ –, el zbiera: „Cum adică «poftim», cum adică «ce am zis»?“

Într-o bună zi, Emil Macrou a fost oprit în trafic de doi agenți de circulație cu acuzația de „trecere pe culoarea roșie a semaforului“. Esteticianul a intrat numaidecît în pasa istericalelor și a gesticulației agresive, urlînd, din adîncul ființei lui, o întrebare năucitoare: De ce nu ar fi voie să trecem pe roșu?“ Unul dintre polițiști tocmai pregătea cătușele pentru o nouă „săltare“ a profesorului turbulent, cînd celălalt i-a arătat colegului său, speriat, permisul de conducere al șoferului recalcitrant. Omul s-a înmuiat subit și, ducînd mîna dreaptă la chipiu, a strigat: „Să trăiți, monsieur le Président! Mă scuzați, nu v-am recunoscut! Je vous en prie să continuați!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa-cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.