Ştiinţe şi umanioare

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Asteroizii (sau planetoizii) sînt niște corpuri cerești mai mici decît niște planete, dar mai mari decît niște meteoroizi (sau meteoriți). Așa scrie, cel puțin, la Wikipedia. Mai știm despre ei că sînt, în comparație cu planetele, mult mai mulți, ceea ce ne cam încurcă socotelile. Fiind atît de mulți și destul de grei, candidează cu succes la postura de musafir nepoftit pe fragila noastră planetă. Multe cratere terestre atestă faptul că am fost vizitați de ei în repetate rînduri. Unii savanți sînt convinși, de pildă, că dispariția dinozaurilor s-ar fi datorat unui astfel de impact, în Peninsula Yucatán din Mexic, acum circa 65 milioane de ani.

Întrebat despre probabilitatea ca o astfel de coliziune să se repete, un astrofizician te va corecta pe dată, de regulă cu un surîs generos: „Întrebarea nu este «dacă», ci «cînd»“. Surîsul se datorează probabil faptului că, de îndată ce am reformulat corect întrebarea, am pierdut și șansa de a-i da un răspuns. Pentru moment, adică. Altminteri, cică pentru a putea preveni un impact ceresc ar fi cazul să-l putem prevedea măcar cu vreo zece ani înainte de a avea loc.

Imaginați-vă acum un asteroid orbitînd fără griji pe traiectoria sa. Cîndva, poate mult prea devreme, poate foarte tîrziu, ea urmează să intersecteze orbita Terrei într-un moment nefast. Un fizician înțelept ne va consola spunîndu ne că atît spațiul, cît și timpul ating, la scară cosmică, asemenea proporții, încît, comparate cu scara vieților, istoriilor, civilizațiilor noastre planetare, probabilitatea să ne ciocnim mîine cu un asteroid e infimă. Și, spunînd așa ceva, se va gîndi la un „mîine“ metaforic, tradus în ani, decenii sau chiar secole. Ce e aproape de noi, în spațiu, în timp, ne e deja cunoscut. Experții în metafore vor obiecta însă că nu traducerea cantitativă, ci cea calitativă contează. Acea zi în care catastrofa urmează să se întîmple va succede unei alte zile, în care oamenii – sau cine va mai locui Terra la vremea cu pricina – vor spune, literal și perfect corect din punct de vedere gramatical: „Mîine o să fie aici“.

N-am pornit să încropesc cine știe ce scenariu futurologic. Sînt destule filme-catastrofă, cel mai adesea de o calitate îndoielnică, ce se ocupă cu așa ceva. Tot așa cum există, de data aceasta în realitatea cotidiană, nu în ficțiune, comunități bizare ale celor care își trăiesc viața ca pe o tentativă de a rezista unui posibil – iminent – sfîrșit al lumii.

Ca om de litere, nu-mi pot înfrînge ispita de a-mi imagina evenimentul cosmic – unul dintre cele care se petrec, se pare, zilnic pe bolta stelară. Nu însă din perspectiva celui care privește în sus, cu ochii mijiți și inima bubuind, ci de undeva din afară, dintr-un punct exterior atît planetei noastre, cît și asteroidului care urmează să ne izbească – sau noi pe el? Dintr-un unghi așa cum și l-a închipuit, de pildă, Eminescu, scriind Scrisoarea I, sau cum îl construiesc fizicienii atunci cînd înfățișează publicului ignorant simulări computerizate ale fenomenelor pe care le studiază. Și de-aici, de unde se aude ticăitul marelui ceasornic, urmăresc, ronțăind popcorn, povestea în care nu e loc pentru toane și capricii, povestea fără protagonist și antagonist, fără intrigă și conflict, fără suspans și, încep să-mi dau seama, fără măcar vreun deznodămînt. Doar timp și loc al acțiunii. Este atît de frig în povestea asta incandescentă încît, privind-o, nu-ți rămîne altceva de făcut decît să surîzi.

Jinduiesc nu o dată după soarta fizicienilor, chimiștilor, geologilor, biologilor, a confraților mei din lumea lui „ce va să fie, va fi“, cu teoremele lor, cu laboratoarele lor, cu Hirsch-urile lor, cu zîmbetele lor adresate ignoranților. Despre hiperboreenele Cîmpii Elizee ale matematicilor, nu mai vorbesc.

Mi-e clar că, atunci cînd va apărea la orizont asteroidul care oricum trebuie să vină, ei vor fi chemați să spună dacă e mai bine să-l deturnăm sau să-l detonăm sau să ne facem bagajele la iuțeală și să ne strămutăm altundeva.

Ce ne rămîne nouă, literaților, filologilor, filozofilor, altceva decît lumea toanelor și a capriciilor? „De-un capriț, de un pamplezir“ sau „Cîntă, zeiță, mînia ce aprinse pe-Ahil peleianul“ sau „Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă“?

Mai știu însă că, dacă, din nefericire, soluțiile lor vor pierde bătălia cu timpul, iar „mîine“ va deveni mîine, către noi, mînuitorii metaforelor noastre de toate zilele, se vor întoarce privirile. Și asta e totuși ceva. 

Liviu Papadima este profesor de lite-ra-tură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ-nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu-ca-țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.