Și la bal, și la spital

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Și la bal, și la spital jpeg

Despre spitalele din antichitatea romană avem mai ales informații arheologice – și numai din mediul militar. Într-un tratat din epoca lui Traian, Hyginus zice că spitalul (în latină, valetudinarium) nu poate lipsi din taberele fortificate construite de armata romană și că el trebuie construit în spatele reședinței comandantului, la o distanță anume de alte spații zgomotoase (ateliere sau grajduri). Arheologii au descoperit, de altfel, multe inscripții latine antice care menționează spitale militare (în Anglia și în Serbia) și, mai frecvent, directorii acestor spitale – o funcție strict administrativă, nu medicală, și care apare în multe CV-uri epigrafice de militari.

Cum știi azi care era spitalul în ruinele unui castru roman? Criteriul suprem este descoperirea de instrumente medicale într-o asemenea clădire. Pînă azi s‑au descoperit cel puțin zece spitale pentru îngrijirea soldaților din legiuni (mari cam cît un teren de fotbal) și încă vreo zece, mult mai mici, în fortificațiile trupelor auxiliare. Foarte rar apar indicii suplimentare care să coroboreze prezența instrumentelor: dedicații către zeii vindecători, ca Esculap, prezența termelor sau a încălzirii, vetre (desigur pentru bucătărie – sterilizarea nu se practica), eventual chiar latrine separate. Dar aceste indicii nu sînt niciodată reunite în una și aceeași clădire. Doar cîteva spitale au planuri asemănătoare, ca la Neuss și la Vetera I (ambele în Renania de Nord-Westfalia). Grupuri de cîte două camere sînt separate de mici coridoare și organizate în jurul unei curți; cîteva camere au trei pereți cu ferestre și doar unul comun cu alt spațiu, sugerînd o sală luminoasă de operație (despre a căror existență nu avem însă nici o dovadă). Nici criteriul instrumentelor nu e infailibil. Simptomatic e chiar cazul primului spital identificat arheologic, cel din castrul de la Neuss, pe Rin, unde într-una dintre camere se aflau zece sonde, iar patru bisturie au fost găsite în alte camere. Dar tot acolo asemenea instrumente au fost descoperite și în băi, în barăci etc., poate pentru că aveau și utilizări non-medicale (cosmetice/artistice).

Faptul că planurile spitalelor nu prea seamănă (și nepotrivirea cu indicațiile lui Hyginus) nu mi se pare prea îngrijorător. Medicina nu era printre domeniile standardizate în Imperiul Roman. Chiar și pe marile granițe militarizate, unde cred că medicina antică a dat tot ce avea mai bun, existau diferențe între Britannia și provinciile dunărene – și încă mai multe între ele și Egipt. Numai în unele castre, și mai ales în Gallia și Hispania, apar instrumente medicale sau inscripții care menționează doctori. Nu există o procedură standardizată de acreditare a medicilor, iar metodele de tratament încorporează în proporții foarte diferite spiritul hipocratic, religia locală și șiretlicuri magice. Întreaga istorie a medicinei mi se pare, de altfel, istoria transferului treptat de atenție de pe corpul cultural pe corpul anatomic (recent, pe corpul subanatomic).

Mai complicată e discuția despre „spitalul creștin“. Ceea ce în sursele scrise din antichitatea tîrzie și din Bizanț e numit spital e la fel de vag pe cît e piața medicală a antichității de eterogenă și trimite de obicei la o filantropie de tip tea and sympathy. Nu mai e de-acum vorba de militari, ci de oameni amărîți, bolnavi sau nu, care n-au unde înnopta. Un mare istoric al antichității tîrzii, Peter Brown, spunea că episcopii creștini au „inventat săracii“ (ca problemă socială, adică). Spitalul creștin era în primul rînd un loc unde se tratau consecințele sărăciei, nu ale bolii. Studiile recente zic că această infrastructură se dezvoltă pe jumătate din bunătate creștinească și pe jumătate din demagogie și din dorința de a legitima noua avuție a Bisericii. Dar faptul că putem oferi o ciorbă și din motive gri ne depunctează doar pe noi și nu schimbă cu nimic că înfometatului i-a trecut foamea.

Spre sfîrșitul secolului IV, în spitalul lui Vasile cel Mare, din Cezareea Capadociei, găsim (spun sursele scrise) bolnavi, paralizați și leproși, toți săraci, pe care doctorii îi îngrijesc – lucru extraordinar – în mod gratuit; e un reper remarcabil, deși izolat, în istoria medicinei. Cercetările arheologice de pînă acum (mai puțin sistematice decît cele din castre) nu confirmă însă asemenea spitale creștine. Probabil însă că abia cu texte ca Miracolele Sf. Artemie, scris în secolul VII, unde apar istorii medicale cu spitale cu pacienți diverși și personal medical, vorbim de strămoși autentici ai spitalelor de azi – și doar în Orient.

Întrebarea de ce apar aceste spitale în estul și nu în vestul imperiului mă face să mă întorc la o antichitate și mai depărtată: poate pentru că acolo cultul zeului păgîn Asclepios fusese mai intens ca în Apus, și pentru că Părinții răsăriteni ai Bisericii îl criticau mai puțin. Or, am impresia că tocmai acest cult a adus în sinteza creștină ideea spitalului. În templele acestui zeu pelerinii înnoptau pentru a fi vindecați. Procedura se numea „incubație sacră“. Nu numai pasaje din Aristofan sugerează că ei primeau tratament medical în timpul incubației; arheologii au descoperit în templul lui Asclepios de la Epidaur instrumente medicale, folosite, nu doar depuse ca ofrande. Sînt acolo cautere, bisturie, clești, sonde, fierăstraie, ace și chiar un specul vaginal, alături de nenumărate inscripții care listează vindecări miraculoase. Tangoul dintre miracol și tehnică e mai vechi ca Gardel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.